vineri, 13 septembrie 2013

Maini care raspandesc iubirea

maini in cer
Urmand exemplul parintelui Dumitru Staniloae, mare strangator de cuvinte duhovnicesti, mare iubitor de oameni, m-am hotarat sa iubesc. 
Iubirea fara daruire nu exista iar daruirea presupune sa iti faci timp pentru ceilalti la fel cum iti faci si pentru tine, mai ales ca Slava Domnului, nu duc deloc lipsa de timp si de profesori in cele ale iubirii. Profesori raspanditi in familie, printre prieteni, printre fratii si surorile duhovnicesti. 

Drept recunostinta pentru daruirea tutror, de multe ori jertfelnica, incerc sa va ofer si voua, dragi prieteni, ca dar din dar, cuvinte care mie imi sunt de folos in drumul spre Iubire, pentru ca numai iubind, simt ca traiesc cu adevarat.
maini aproape de noi
Iubirea din mijlocul familiei, mica biserica de acasa, pare o nebunie pentru cei ce nu iubesc familia. Iubirea din biserica, pare o nebunia si mai mare pentru cei care stau departe de biserica. Iubirea crucii pare  nebunia nebuniilor pentru cei care nu o cunosc. Iubirea lui Dumnezeu pentru omul pacatos, pare o si mai mare nebunie, pentru cel care nu stie cat de mare este Iubirea lui Dumnezeu pentru om. Exersand iubirea, incepi sa te obisnuiesti cu ea si sa ii simti lipsa, ducand-i dorul atunci cand o pierzi. 

Mintea noastră stă înmărmurită în faţa acestui paradox: o nebunie mai înţeleaptă ca orice înţelepciune. Dar în acest paradox care se refuză înţelegerii, simţim totuşi zvonul unei avalanşe de iubire, de înţelepciune şi de putere, care întrece toate iubirile, toate înţelepciunile şi toate puterile.(.Părintele Dumitru Stăniloae, fragment din nota 441 la Sfântul Maxim Mărturisitorul, Ambigua, http://www.doxologia.ro/notele-parintelui-staniloae/o-nebunie-mai-inteleapta-ca-orice-intelepciune)

Niciun comentariu: