joi, 10 octombrie 2013

Provocare

Cei care mergem la biserica stim ca bogatul are loc langa sarac, invatatul langa nestiutor, cel cu aptitudini langa cel mai putin inzestrat, cel ce stie sa cante langa cel care nu are nici macar ureche muzicala.

Fara voce si fara ureche muzicala sunt si eu . Dar merg foarte des la biserica. Si acolo se canta foarte frumos. Uneori merg si la concerte. In vara am fost la cel sustinut de Roger Waters. La inceput de toamna, ceva s-a intamplat cu mine si mi-am spus ca doar o minune ma poate salva. 

18 Septembrie pe blogul meu arata asa:
 Au urmat trei saptamani in care mi-au devenit dragi verbele a tacea, a asculta, a te ruga, a scrie,  a primi,  a darui, a sluji, 7 verbe minunate care au condus la un nou blog si multe salate, la doua cununii si multe prietenii. Finele mele sunt precum o minune pentru mine, Chiar 7 trandafiri albi au avut fiecare in buchet. Eu parca sunt in al 9-lea a cer si poate tocmai de aceea Mihaela a prins in buchetul meu de nasa, 9 rosii trandafiri. Pentru ca imi doresc pentru fini sa fie mereu pe calea cea buna si pentru ca in jurul cununiilor eram trei perechi: parintii slujitori, mirii si noi, lumanarile de cununie le-am impodobit Mihaela cu cate trei cale albe.

Astazi, mergeam la ora amiezii pe strada si in minte fredonam  melodia lui Dan Bitmann, cea in care isi doreste o minune.  Dorinta lui este asemanatoare cu a mea. Ascultand melodia, mi-a venit o idee si de la idee am ajuns pe blogul lui Tudor Chirila si la ce a scris in data de 19 septembrie: Absent la nunta mea.  Citind, mi-a mai venit o idee si i-am lasat un mesaj. Sper sa il citeasca si sper sa imi raspunda.

Finii, sunt din generatia  lui Chirila. Noi, nasii suntem din generatia lui Bitmann si parintii slujitori din cea a lui Andries  Toti iubim foarte mult copiii si poate ca o minune ne va reda sufletul copilariei., pentru ca vorba cantecului: 

Vreau o minune!
Vreau o minune in viata mea!
Vreau o minune!
Sa mai pot schimba ceva!
Vreau o minune!
Sa fiu din nou copil acum as vrea!

In urma cu sapte ani, la cateva zile de la cununia noastra, la o terasa din Bucuresti, cantam karaoke, impreuna cu sotul meu. Melodia era cea de la petrecerea de dupa cununie. Dansam si cantam impreuna cu sotul meu si nimeni nu a observat ca eu nu prea stiu sa cant. Pluteam de fericire!

Intuiti ce surpriza vreau sa le fac finilor mei?! Rugati-va sa reusesc si daca ii cunoasteti cumva pe Andries, Bitman si Chirila, spuneti-le ca sunt prietena voastra si ca vreau sa le vorbesc si sa le daruiesc cate o salata.in schimbul unei melodii.

Va multumesc!

2 comentarii:

Pr.Victor spunea...

Tu, Adriana, mă uimeşti în cel mai frumos mod, implicând aici (aşa cum percep eu) o copilărie împletită cu înţelepciunea adultului şi dragostea creştinului care vrea să aducă pe chipul celor dragi şi pe feţele celor din jur multă bucurie.
Nu am cunoştinţe apropiate de cei trei artişti enumeraţi, dar dacă pot ajuta cu altceva, cu mare plăcere aş face acest lucru.
Să ai parte de izbândă frumoasă în gândul pe care-l ai!
Şi un post scriptum mai vesel: dacă aş fi martor la un cântec, să ştii, sunt indulgent la notare. :))

adriana spunea...

Cei trei canta foarte frumos si au ceva copilaresc in atitudine. De fiecare data cand ii ascult, ii ascult cu mare bucurie. La fel si Alifantis, Baniciu, Tudor Gheorghe, Chilian si multi altii au voci care topesc gheata din inimi.

In timp ce scriam postul, mi-au venit in minte: "si vinul veseleste inima omului" si "V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns"

Uitati ce frumos scrie un parinte:

" Domnul Iisus Hristos ne atrage atenţia asupra firii duplicitare a omului. Aşa ne spune: "V-am cântat din fluier şi n-aţi jucat; v-am cântat de jale şi n-aţi plâns". Cei de atunci l-au privit pe Ioan Botezătorul cu suspiciune şi l-au desconsiderat, afirmând despre el că are demon. Pe Domnul Hristos L-au acuzat că este prieten al vameşilor şi al păcătoşilor. Întotdeauna s-au găsit şi se vor găsi false motive de a nu ne conforma poruncilor divine şi a nu crede în învăţăturile Mântuitorului. Am ajuns să nu-L mai simţim pe Dumnezeu aproape de noi. Oare s-a depărtat Dumnezeu de noi sau noi ne-am dezis de El? În goana noastră după himerele bunăstării nu mai auzim mustrările lui Dumnezeu şi nici nu mai simţim mângâierile Lui. Departe fiind de căldura binecuvântării divine, am ajuns să fim tot mai reci unii cu alţii, mai egoişti, mai insensibili. Denigrăm pe Dumnezeu, urâm pe fraţii noştri, fugim şi ne ascundem de adevăr. Dulce-amar este gustul depărtării de Dumnezeu." (Pr. D. Păduraru)