joi, 31 octombrie 2013

Rugaciunea de joi

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut! Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: 'Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sânt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.' Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.
Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele. Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele, iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nici o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt. Amin.

marți, 29 octombrie 2013

Cosuletul cu flori

Personajul principal al cartii, care se numeste Maria, lasa sa se inteleaga ca si-a ales „partea cea buna, care nu se va lua de la ea”, insa, Enrieta, iubitoarea desertaciunilor acestei lumi trecatoare pierde prin ura, minciuna si furt locul de cinste, devenind instrument al celui rau. Constiinta, crainic al vointei divine, face ca in finalul cartii sa-si arate rasplata pentru fiecare personaj in parte. 

Sursa:  aici

joi, 24 octombrie 2013

Zile de sarbatoare in orasul lui Bucur

http://basilica.ro/
Bucuresti, 24-29 octombrie 2013

Programul Sărbătorii Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor



Întâlnirea Sfinților la Sărbătoarea Sf. Cuvios Dimitrie cel Nou

Anul acesta, la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor vor fi aduse la București din Mitropolia de Corint din Grecia icoana făcătoare de minuni a Sfintei Împărătese Elena în care se păstrează părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci şi din moaştele Sfintei, icoana istorică a Sfântului Împărat Constantin cel Mare, de o delegaţie a Bisericii Greciei condusă de Înaltpreasfinţitul Părinte Dionisie, Mitropolitul Corintului, precum și sfintele moaşte ale Sfântului Mare Mucenic Artemie, Vindecătorul de boli, general în armata Sfântului Împărat Constantin cel Mare, care se află spre venerare la Mănăstirea Căldăruşani din județul Ilfov. Astfel, la București, la sărbătoarea Sfântului Dimitrie cel Nou se vor întâlni Sfinții Împărați Constantin și Elena cu generalul lor devotat, Sfântul Mare Mucenic Artemie.

Moaştele Sfintei Elena din Anassis

http://basilica.ro/
Sfintele Moaşte ale Sfintei întocmai cu Apostolii Elena din Anassis, precum şi două părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci sunt păstrate din anul 1987 în biserica  Sfântului Nicolae – Aidonion, din cadrul Sfintei Mitropolii de Corint, Sikion, Zemeno, Tarsos şi Polifengos. Au fost duse acolo de către Părintele Iconom Dimitrie Zousia şi dăruite odată cu asumarea îndatoririlor sale de preot slujitor la această parohie, în data de 11 februarie 1987. Sfintele Moaşte, precum şi cele două părticele din Cinstitul Lemn al Sfintei Cruci, au fost primite de către părintele Dimitrie în ziua hirotoniei sale de la înaintaşul său, vrednicul de pomenire părintele Spiridon Filipopoulou, preot slujitor la Parohia Sfânta Treime – Gimnou vreme de 45 de ani, trecut la Domnul în anul 1952. Au fost păstrate de către părintele Spiridon, ca o moştenire sfânta pe care el o deţinea, într-o raclă de mici dimensiuni, alături de moaştele altor Sfinţi, primite de către acesta de la ieromonahii Nathanail şi Arsenie, vieţuitori ai mănăstirii „Maica Domnului Faneromeni” – Argolidos.
Astăzi, sfintele moaşte sunt păstrate în biserica „Sfântul Nicolae” – Aidonion fiind aduse spre închinare în fiecare an cu ocazia hramului bisericii „Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena” Aidonon, în data de 21 mai, ziua prăznuirii sfinţilor.

Acestea constituie izvor de sfinţenie şi binecuvântare tuturor pelerinilor care cu credinţă se închină sfintelor moaşte.

Viaţa Sfintei Împărătese Elena

Sfânta Elena s-a născut, cel mai probabil, în Drepanum (numit după aceea Helenopolis) din Golful Nicomidia şi se presupune că era fiica unui hangiu. O legendă ulterioară, menţionată de Geoffrey of Monmouth, pretinde că era fiica regelui britan Coel, care a căsătorit-o cu Constantius Chlorus I pentru a evita războaiele dintre britani şi Roma. Monmouth precizează apoi că ea a fost prezentată ca o regină deoarece nu avea fraţi care să moştenească tronul Britaniei.  Constantius Chlorus a divorţat de ea (cca. în anul 292) pentru a se căsători cu fiica vitregă a lui Maximian, Teodora. Constantin, fiul Elenei, a devenit apoi împărat al Imperiului Roman şi ca urmare a ascensiunii acestuia, ea a devenit o prezenţă importantă la curtea imperială.

Potrivit istoricului Eusebiu, Sfânta Elena a primit botezul în anul 313. Sfânta Împărăteasă a fost o  creştină foarte evlavioasă sprijinind ridicarea a numeroase lăcaşuri de cult dintre care menţionăm: Biserica „Învierii Domnului” zidită lângă Sfântul Mormânt, biserica din Ghetsimani, (precum şi alte 18 lăcaşuri de cult). De asemenea, Sfânta Elena a mers la Ierusalim unde aflat, cu osteneală şi rugăciune, crucea pe care a fost răstignit Domnul Iisus Hristos. Sfânta Cruce a fost mai apoi înălţată solemn în văzul poporului creştin de Episcopul cetăţii Ierusalimului, Macarie I, la 14 septembrie 326. Sfânta Împărăteasă a trecut la cele veşnice la Roma, în anul 327.

Icoana făcătoare de minuni a Sfântului Împărat Constantin cel Mare
http://basilica.ro/

Icoana Sfântului Împărat şi întocmai cu Apostolii Constantin (sec. XV - XVI), este astăzi păstrată în muzeul bisericesc al Sfintei Mitropolii de Corint şi provine de la Schitul Sfântului Constantin din Gelini - Korint, aflat într-o peşteră. S-a decis păstrarea acesteia în muzeul bisericesc al Sfintei Mitropolii de Corint, pentru că după furtul şi găsirea icoanei în luna august a anului 1986,  schitul a fost părăsit de către ultimul călugăr vieţuitor, datorită vremurilor grele din acea perioadă.

 Este vorba de o icoană despre care legenda spune că provine din Constantinopol, împreună cu alte icoane şi sfinte vase deosebit de frumoase aflate în schit. Sfântul Constantin cel Mare este înfăţişat călare într-o stare de contemplare. Are barba mică,  poartă stema imperială, iar ochii sunt aţintiţi către inscripţia luminoasă de pe cruce: „Εν τούτω νίκα”. Poartă straie imperiale, mantia se pierde în urma sa, iar calul alb care merge la pas este oarecum uimit  de viziunea călăreţului său.

Această icoană făcătoare de minuni a Sfântului Constantin cel Mare ne trimite cu gândul în urmă cu 1701 de ani, atunci când Sfântul Constantin, înainte de lupta cu Maxenţiu (28.10.312), a avut următoarea viziune: o cruce luminoasă pe cer cu inscripţia „Εν τούτω νίκα” şi în limba latina „in hoc signo vinces”, aducându-ne aminte de troparul sfântului care spune: „Chipul Crucii Tale pe cer văzându-l şi ca Pavel chemarea nu de la oameni luând, cel între împăraţi Apostolul Tău, Doamne……” făcând o legătură cu prezenţa acesteia în mitropolie precum  şi faptul că Mitropolia de Corint a fost înfiinţată de către Sfântul Apostol Pavel.

Viaţa Sfântului Constantin cel Mare

Sfântul Constantin cel Mare - Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (27 februarie 272 – 22 mai 337), cunoscut sub titulatura de Sfântul Constantin cel Mare, a fost Împărat roman, proclamat Augustus de către trupele sale în data de 25 iulie 306 şi care a condus Imperiul Roman până la moartea sa, survenită în anul 337.

Istoricii bisericeşti Eusebiu de Cezareea şi Lactanţiu afirmă că înainte luptei de la Pons Milvius (Podul Vulturului) din 28 octombrie 312, contra lui Maxenţiu, Constantin a văzut pe cer, ziua, o cruce luminoasă, deasupra soarelui, cu inscripţia 'in hoc signo vinces' (prin acest semn vei învinge). Noaptea, în vis, i s-a arătat Mântuitorul, cerându-i să pună pe steagurile armatei sale simbolul Său, ca semn protector în lupte. Steagul cu monograma creştină s-a numit labarum. Victoria miraculoasă a armatei sale s-a datorat ajutorului acordat de către Dumnezeu. Dovada acestei credințe a lui Constantin în ajutorul divin este inscripţia de pe Arcul lui Constantin din Roma, păstrată până astăzi, prin care mărturiseşte că a câştigat lupta 'instinctu divinitatis' (prin inspiraţie divină). Apoi i-a mărturisit lui Eusebiu, sub jurământ, că semnele care i s-au arătat l-au făcut să treacă de partea creştinilor, el fiind mai înainte, ca şi tatăl său, adept al cultului lui Sol Invictus (Soarele Nebiruit - cult cu origini orientale). În ianuarie 313, împăratul Constantin cel Mare emite Edictul de la Milan (numit atunci Mediolanum), prin care creştinismul devine 'religio licita', adică religie permisă, la fel cu celelalte religii din imperiu. Ia măsuri în favoarea Bisericii creştine, înlătură din legile penale pedepsele contrare creştinismului, îmbunătăţeşte tratamentul în închisori, uşurează eliberarea sclavilor acordând episcopilor şi preoţilor dreptul de a-i declara liberi în biserici. Protejează prin lege pe săraci, orfani şi văduve. Modifică legislaţia privind căsătoria, îngreunează divorţul, pedepseşte adulterul. Atribuie Bisericii creştine casele imperiale de judecată (basilikos oikia),care vor purta în continuare numele de basilici, nume păstrat în limba română sub termenul de biserică. Împăratul Constantin cel Mare a generalizat în 321 Duminica drept zi de odihnă în imperiu, sărbătoarea săptămânală a creştinilor, când soldaţii asistau la slujbe. Încă din anul 317 a început să bată monedă cu monograme creştine. Împăratul şi familia sa au sprijinit repararea bisericilor dar au ajutat şi la construirea altora mai mari şi mai frumoase la Ierusalim, Roma, Antiohia, Nicomidia, Tyr etc. Totodată, Împăratul Constantin cel Mare a construit o nouă capitală - inaugurată la 11 mai 330 - transformând oraşul Bizantium în oraşul Constantinopol care timp de o mie de ani va fi capitala creştină a Imperiului Roman. Aici a construit numeroase lăcaşuri de cult printre care Biserica Sfinţii Apostoli. Din dorinţa de a ajuta Biserica, a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, împotriva ereziei lui Arie. Sub influenţa sfântului Atanasie cel Mare, Sinodul a proclamat învăţătura ortodoxă despre dumnezeirea Fiului care este 'Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut' (Simbolul Credinţei sau Crezul). Constantin cel Mare a murit în Duminica Rusaliilor, la 22 mai 337 şi a fost înmormântat în biserica Sf. Apostoli din Constantinopol, ctitoria sa.

Sfântul Mare Mucenic Artemie
http://basilica.ro/

Sfântul Artemie, pomenit la 20 octombrie, a fost comandant în oastea Sfântului Constantin cel Mare şi a fost martor la toate marile lui înfăptuiri. A văzut pe cer semnul Crucii, a participat la lupta de la Pons Milvius în anul 312 şi, potrivit tradiţiei, a însoţit-o la Ierusalim pe Sfânta Elena, fiind de faţă la aflarea lemnului Sfintei Cruci.

După moartea Sfântului Constantin (†337), la porunca împăratului Constanţiu, Sfântul Artemie a aflat şi a adus la Constantinopol moaştele Sfinţilor Apostoli Andrei, Luca şi Timotei. Fiind apoi numit guvernator al provinciei Egiptului s-a străduit pentru dezrădăcinarea idolatriei şi creşterea Bisericii. Iar în timpul împăratului Iulian Apostatul, Sfântul Artemie a mers la Antiohia şi l-a mustrat pe împărat pentru lepădarea de Hristos şi pentru că nu a urmat credinţei şi purtării Sfântului Constantin cel Mare. De aceea, după ce a fost supus la chinuri, generalul Artemie a primit moarte mucenicească prin tăierea capului, în anul 362.

Moaştele Sfântului Artemie au fost mutate la Constantinopol, în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul - Oxia, unde erau foarte cinstite pentru darul minunat al tămăduirii bolilor, îndeosebi a diferitelor forme de hernie. Astăzi, părţi din moaştele sale se află la Mănăstirea Constamonitu, din Muntele Athos, dar şi în ţara noastră, la Mănăstirea Căldăruşani (Ilfov) şi în alte sfinte locaşuri.

Viața Sfântului Mare Mucenic Artemie

Sfântul Artemie s-a născut în Egipt, la sfârşitul veacului al III-lea, ca fiu al unor credincioşi de bun neam. De tânăr a intrat în rândul ostaşilor, unde a fost învrednicit de mari dregătorii, pentru vitejia sa. De aceea, Sfântul împărat Constantin cel Mare (306-337) l-a socotit unul dintre oamenii săi de încredere. El i-a fost alături când a luptat, în anul 312, cu Maxenţiu, şi a văzut semnul crucii arătat pe cer, pentru care s-a întărit în credinţă. Sfântul Artemie l-a însoţit pe marele împărat din Roma până în Răsărit, apoi a însoţit-o pe Sfânta Elena la Ierusalim, unde a fost de faţă la aflarea Sfintei Cruci. După moartea marelui Constantin, generalul Artemie a primit poruncă de la împăratul Constanţiu (337-361) să aducă la Constantinopol moaştele Sfinţilor Apostoli Andrei, Luca şi Timotei, pe care le-a aflat şi le-a mutat în noua capitală. Apoi a fost numit cârmuitor al provinciei Egiptului, purtând titlu de duce şi trimis împărătesc (dux augustalis), străduindu-se pentru dezrădăcinarea idolatriei şi creşterea Bisericii. Iar, după o vreme, murind împăratul Constanţiu, fiul Sfântului Constantin, toată stăpânirea împărăţiei, şi la apus, şi la răsărit, a luat-o Iulian (361- 363), călcătorul de lege, care pe faţă s-a lepădat de Domnul nostru Iisus Hristos, şi a ales să se închine idolilor. Şi s-a pornit atunci Iulian cu luptă mare împotriva lui Hristos şi cu prigoană asupra creştinilor, preschimbând bisericile în temple idoleşti şi omorând pe creştini cu înfricoşătoare chinuri.

Deci, pe vremea când împăratul Iulian se afla în Antiohia, pregătind războiul împotriva perşilor, a fost chemat şi Artemie din Alexandria cu ostaşii lui. Şi stând de faţă înaintea împăratului cu oastea sa, Artemie, care acum era înaintat în vârstă, privea cum erau chinuiţi creştinii pentru credinţa lor. Deci, umplându-se de râvnă şi apropiindu-se de împărat, i-a zis: „Pentru ce; o, împărate, chinuieşti fără de omenie pe cei nevinovaţi şi-i sileşti să se lepede de dreapta credinţă?'. Iar Iulian, auzind aceasta, a strigat aprins de mânie: „Cine şi de unde este acesta, care grăieşte cu îndrăzneală împotriva noastră, şi a venit să ne vorbească de rău chiar în faţă?". Şi au răspuns cei de faţă: „Ducele Alexandriei este, stăpâne." Şi s-au pornit atunci păgânii, învinuind pe Artemie că le-ar fi dărâmat templele zeilor şi le-ar fi sfărâmat idolii din Egipt. Acestea auzindu-le, Iulian a poruncit să i se ia lui Artemie brâul dregătoriei ostăşeşti şi aşa, dezbrăcat, să fie bătut cu vine de bou. L-au tăiat pe spinare cu brice ascuţite şi i-au pătruns coastele şi tâmplele cu ţepuşe p arse în foc. Iar la urmă, despicând tăietorul de pietre o piatră mare şi grea, l-au băgat pe fericitul între cele două pietre mari. Şi atâta l-au tescuit, încât toate oasele i le-au zdrobit şi luminile ochilor au sărit din locul lor. Şi puteai să vezi o minune mare, că într-atâta tescuire, a rămas Sfântul viu. Iar Artemie nu înceta a mărturisi pe Hristos şi credinţa lui în prăbuşirea celor ce stăpânesc cu nedreptate şi silnicie. Deci, a poruncit tiranul să i se taie capul cu sabia. Şi aşa a luat fericitul cununa cea neveştejită a Mucenicilor, în ziua de 20 octombrie a anului 362.

Iar, la puţină vreme după aceea, Iulian împăratul a murit în luptă, lovit de o săgeată. Istoricii spun că, înainte de a muri, a spus aceste cuvinte către Hristos: „M-ai biruit, Galileene!".

Moaştele Sfântului Artemie au fost mutate la Constantinopol, în Biserica Sfântul Ioan Botezătorul – Oxia, unde erau foarte cinstite pentru darul minunat al tămăduirii bolilor, îndeosebi a diferitelor forme de hernie. Astăzi, părţi din moaştele sale se află la Mănăstirea Constamonitu, din Muntele Athos, dar şi în ţara noastră, la Mănăstirea Căldăruşani (Ilfov) şi fragmente mai mici în alte sfinte locaşuri.

În ţările ortodoxe de tradiţie greacă, Sfântul Artemie, ducele Alexandriei, este cinstit şi ca ocrotitor al Poliţiei naţionale.
Sursa informatiilor: basilica.ro
.

marți, 22 octombrie 2013

40X10 pentru Stefanel

Stefanel este unul dintre copiii care au supravietuit cancerului. L-am cunoscut in anul 2009 si de atunci am pastrat legatura cu familia lui, atat eu cat si cei ce imi citesc blogul, incercand sa ajutam atat cat putem, ca Stefanel, daca  a supravietuit cancerului, sa supravietuiasca impreuna cu familia sa si crizei financiare. In aceasta toamna au sansa sa cumpere mai ieftin o vacuta pentru lapte.

Pana acum au reusit sa stranga 1100 lei. Mai au nevoie de  400 lei. Sper ca mailul acesta sa ajunga la  cel putin 39 de prieteni si impreuna sa putem ajuta familia lui Stefanel. 

In data de 26 ocrombrie 2013, Stefan Dumitru Ciocoi implineste 6 ani. Vreti sa il bucuram cu un dar generator de lapte proaspat?

 3 octombrie 2013 Revin cu un nou apel de ajutor pentru familia micului nostru prieten Stefanel. In aceasta toamna au sansa sa cumpere mai ieftin o vacuta pentru lapte; un consatean este nevoit sa o vanda, avand datorii la banca. Pentru a o cumpara au nevoie de 1500 lei. Familia este compusa din doi parinti si trei copii, mamica este nevoita sa stea acasa cu micuta de 8 luni si taticul lucreaza pe unde gasete de lucru, dar mai greu gaseste in aceasta perioada.

Daca ii puteti ajuta, folositi urmatoarele date de contact:

Ciocoi Alexandra 
Comuna Independenta, Judetul Calarasi 
(0727.205.695)  
sau Banca Transilvania – Agenţia Brâncoveanu
RON: RO 30 BTRL 012 012 01 T 239 74X

Doamne, ajuta! 

vineri, 18 octombrie 2013

Viata mea, minunea mea


Sunt unele momente in viata, cand iti doresti doar sa stai si sa te minunezi. Asa am simtit in aceasta dimineata. Cu doar o luna in urma, scriam ca Doar o minune ma poate salva! pentru ca simteam ca Sunt grav bolnava!.Titluri de postari intercalate printre Icoane ale Maicii Domnului.

O luna in care m-am intrebat de multe ori de ce o fetita cuminte devine o adolescenta rebela si o tanara nestiutoare, ca apoi la maturitate sa caute cu disperare minuni si stiind ca ele exista, sa nu le vada?

O luna in care mi-am rememorat intreaga viata, sa descopar unde si de ce am gresit in asa hal, incat sa nu vad cat de minunata este chiar viata mea. 

O luna cu Maica Domnului in gand, Aceeasi Maicuta pe Care au iubit-O mama, bunicile mele, matusile mele dar si mamele, matusile si bunicile prietenelor mele.

In fiecare zi O intrebam cum sa fac si in fiecare zi imi era ciuda ca nu O aud, pentru ca este prea mult zgomot in mintea mea, pana cand, intr-una dintre zile, am citit: "Mama Lui a zis celor ce slujeau: Faceţi orice vă va spune". M-am tot intrebat, oare mie ce mi-ar spune Hristos?! Raspunsul l-am gasit chiar in inima si mintea mea, dupa cateva zile de post, spovedanie si impartasire cu Sfintele Taine, pentru ca il auzisem de foarte multe ori pana acum, in toti acesti ani de cautari: "Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul". 
Imi doream o minune, nu pentru mine, pentru ca eu  merg des la biserica si imi este de ajuns minunea Sfintei Liturghii. Imi doream o minune pentru cei care nu imi inteleg "nebunia", pentru cei care sunt prea suparati si obositi ca sa vada minunile din fiecare zi, pentru cei care cred doar putin dar isi doresc sa creada mai mult. 

Duminica, 6 octombrie 2013, pentru cativa oameni, Maica Domnului a facut o minune: ne-a reamintit ca nu banii sunt importanti, nu hainele scumpe sunt importante, nu mancarurile extravagant de costisitoare sunt cele mai gustoase. De pret este prietenia legata de iubire, pentru ca doar ea face ca rugaciunea sa strapunga cerul. Cand omul are prieteni pe care ii iubeste, Il are prieten chiar pe Dumnezeu si din acel moment devine cel mai bogat om din lume.

Voi tine din nou cateva zile de post, ma voi spovedi, pentru ca doar cine nu munceste nu greseste,  cu nadejdea ca ma voi si impartasi din nou cu Hristos, Cuvant si Trup.  Ma voi pregati pentru sarbatorile de toamna ale orasului nostru, oras cu nume de bucurie, pentru ca nu mai vreau sa pierd de acum in colo, nici o minune din viata mea. Ma voi alatura sirului de pelerini ce merg sa isi sarute sfintii dragi, fara sa imi pese ce spun cei care ne eticheteaza doar stand pe margine si nesimtind minuni dar rugandu-ma ca si pe ei sa ii atinga Duhul Sfant, pentru ca Hristos isi doreste sa ii iubim mult de tot pe cei care, din pacate, nu ne iubesc pe noi. Si daca Hristos este multumit,
Maica Domnului este foarte fericita si sigur ne va minuna pe toti, transformandu-ne inimile, apoi casele, apoi curtile, apoi cartierele, apoi orasul, apoi orasele, apoi tara, apoi lumea, intr-o gradina inmiresmata, pentru ca stie, ca noi femeile, suntem triste ca nu putem pasi pe Muntele Sau.

Inca din prima zi a lunii octombrie ne aflam sub Acoperamantul Maicii Domnului. Dansa ne acopera, pentru ca ne iubeste. Ne acopera greselile si se roaga sa primim iertare. Ne acopera neputintele si se roaga sa primim intarire. Ne acopera, pentru ca are Inima de Mama, pentru ca in Trupul Dansei S-a copt Trupul Iubirii, Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Amintiti-va cum a fost ultima data cand nu ati iubit. V-ati simtit bine?! V-ati simtit rau?! Toate inimile ar trebui sa fie pline de iubire, dar mai ales toate inimile de femei. In lume, numarul femeilor este mai mare decat cel al barbatilor si totusi lumea este plina de ura. 

E toamna, e criza si sunt mii de crize in inimile noastre. Maica Domnului stie cat ne este de greu! Avem oglinzi in care ne privim zilnic si in care nu vedem decat urmele lasate de griji. Dupa aceea ne apuca nervii si pentru ca suntem si vorbarete ne varsam nervii pe barbati si pe copii. Dar Doamne, stii cat de frumoase suntem dupa ce ne potolim?! Nu ne place nici noua ca am ajuns asa, dar nu stim cum sa scapam de raul din inima noastra. Este mult zgomot in lume si noi, sarmanele, nu auzim ca Tu ne povatuiesti mereu. Dar sa stii, Doamne, ca in fiecare zi, ne dorim sa iubim, pentru ca toate femeile iubesc iubirea.

Doamne, stii cat de mult te iubeste Maicuta Ta!!! Te rogam, pentru dragostea Ei, iarta-ne Doamne si ajuta-ne sa iubim din nou! ! Iarta-ne, Doamne pe toate! Ajuta-ne, Doamne!

Pentru o vreme, va spun la revedere si ma opresc din scris la calculator. Pentru o vreme, o sa scriu doar de mana, asa cum faceam cand eram la liceu si daca Maicuta Domnului ma va ajuta, atunci cand voi pregati o salata foarte mare, va voi da de stire, pe blogul creat special pentru prieteni si va voi invita sa o lansam impreuna, pentru ca fara voi, dragi prieteni, nimic nu mi-ar fi reusit.

Pentru o vreme, in loc sa ma enervez, uitandu-ma in oglinda si vazand ca mi-a mai aparut un fir de par alb, o voi sorbi din priviri pe a noastra Maicuta, blanda, tanara, dragastoasa, pentru ca ii tine in si aproape de inima Sa, pe toti cei dragi: Fiul Ei Nascut langa fiii si fiiicele dobandite de la Cuvant, atunci cand a spus: „Acesta este fiul tău şi a­ceasta este mama ta“. 

Priviti si va minunati, ce Mama inteleapta avem! Inca de mititica a fost asa! Pentru ca a avut o bunica Maria si o mama Ana, care au iubit-O inca inainte de a se naste si pentru ca si-au dorit-O foarte mult, au ascultat mereu de Dumnezeu!