vineri, 19 decembrie 2014

Sf. Grigorie de Nazianz, Taina M-a Uns

“Hristos se naste, slaviti-L! Hristos din ceruri, intampinati-L! Hristos pe pamant, inaltati-va! Cantati Domnului tot pamantul! Si ca sa spun doua lucruri deodata, cerurile sa se veseleasca si pamantul sa se bucure pentru Cel ceresc si acum pamantesc. Hristos este acum in trup! Veseliti-va de aceasta, cu cutremur si cu bucurie: una, din pricina pacatului, alta, din pricina nadejdii. Hristos este acum din Fecioara! Femeilor, faceti-va ca fecioarele, ca sa va faceti si voi maici ale lui Hristos! Cine nu se inchina acum Celui care a fost de la inceput si cine nu mareste pe Cel care Se naste acum?

Inca o data intunericul se risipeste, inca o data lumina se infiinteaza. Inca o data Egiptul se pedepseste cu intuneric si inca o data Israelul este calauzit prin stalp de lumina! Poporul care sade in intunericul necunostintei, sa vada lumina cea mare a cunostintei! Ce a fost vechi a trecut; iata, toate sunt noi! Litera da indarat, spiritul biruieste! Umbrele trec grabite, Adevarul paseste in lume!

Melhisedecii sunt acum laolalta; Cel nascut fara de maica, Se face acum fara tata: fara de maica dupa ceea ce era El mai inainte, iar fara de tata dupa ceea ce a fost El mai pe urma. Se rastoarna legi ale firii. Trebuie sa se implineasca lumea de sus. Hristos ne porunceste, sa nu ne impotrivim! „Voi, neamurile toate, plesniti din palme“[Psalmul 46]; „caci prunc ni S-a nascut Fiul si ni S-a dat noua, a caruia stapanire sta pe umarul Lui, caci se ridica odata cu crucea si numele Lui este chemat inger al Sfantului cel Mare” [Isaia 9,5], adica al Tatalui. Sa strige Ioan: „Gatiti calea Domnului” [Matei 3,3], iar eu am sa vestesc cu glas mare puterea acestei zile: Cel nepipait Se pipaie; Cel mai presus de trup Se incepe; Fiul lui Dumnezeu Se face Fiu al omului, Iisus Hristos ieri si azi si in veci! (…)

Sarbatoarea noastra de azi este Aratarea lui Dumnezeu sau ziua Nasterii Lui, fiindca se spune si intr-un fel si intr-altul, punandu-se doua denumiri unuia si aceluiasi lucru. Caci prin nastere S-a aratat Dumnezeu oamenilor, El Care exista si de-a pururi exista din Cel de-a pururi, mai presus de cauza si de minte, fiindca nu exista vreo minte mai presus de Cuvantul, iar acum El S-a nascut pentru noi, ca astfel Cel Care ne-a dat viata sa ne dea acum si fericirea si, mai ales ca, pentru ca alunecaseram de la fericire din cauza rautatii, sa ne-o redea prin intruparea Sa. Numele sarbatorii este, deci, Aratarea lui Dumnezeu, pentru aceea ca S-a aratat, iar cel de Nastere, pentru aceea ca S-a nascut.

Aceasta ne este praznuirea de acum si aceasta sarbatorim: venirea lui Hristos la oameni, ca, prin aceasta, sa ne ducem noi la Dumnezeu, sau ca sa ne intoarcem la El, caci asa este mai potrivit sa spunem, ca, odata ce am murit prin Adam, sa ne facem din nou vii in Hristos, cu El si nascandu-ne si rastignindu-ne si ingropandu-ne si inviind. Caci trebuie sa se petreaca in mine schimbarea cea buna si, asa cum din cele care erau mai fericite au venit cele triste, tot asa din cele triste au venit cele care sunt mai fericite, „caci unde s-a inmultit pacatul, acolo a prisosit harul [Romani 5, 20] si, daca gustarea aceea a dus la osanda, cu atat mai mult patimile lui Hristos la indreptarea din credinta! Si sarbatorim asadar nu ca la un praznic omenesc, ci ca la unul dumnezeiesc; nu lumeste, ci supralumeste; nu pe cele ale noastre, ci pe cele ale Celui al nostru sau, mai bine zis, ale Stapanului; nu pe cele ale slabiciunii, ci pe cele ale tamaduirii; nu pe cele ale creatiei de la inceput, ci pe cele ale creatiei noi de acum.

Si cum ne va fi sarbatoarea? Sa nu ne punem ghirlande la intrarile caselor; sa nu facem hore; sa nu impodobim strazi; sa nu dam desfatare ochiului; sa nu ne desfatam auzul la sunet de flaut; sa nu ne imbatam mirosul cu parfumuri, cum fac femeile; sa nu ne desfranam gustul, sa nu dam placere pipaitului, adica sa nu facem pe voia acestor cai care prilejuiesc rautatea si care sunt usi ale pacatului. Sa nu ne molesim in haina stravezie si care aluneca pe trup si a carei cea mai mare podoaba este netrebnicia; nu cu straluciri si pietre scumpe; nu cu licariri de aur; nu cu amagiri de farduri, care inseala frumusetea noastra fireasca si care s-au nascocit impotriva ochiului dumnezeiesc din noi; nu cu ospete si cu betii, care duc la paturi de desfrau si de nelegiuiri, fiindca de la invatatorii rai rele le sunt si invataturile sau, mai bine zis, din semintele rele, rele sunt si roadele. Sa nu ne facem parmalacuri din frunzis, cladind salase pentru desfatarea, la adapost, a pantecului; sa nu socotim lucru de pret mirosul aromat al vinurilor, mancarile gatite de bucatari, scumpetea parfumurilor; nici marea si nici pamantul sa nu ne faca daruri din gunoaiele lor ravnite de noi, caci asa pretuiesc eu desfatarea; sa nu ne sarguim sa ne intrecem intre noi in necumpatare, fiindca tot ce prisoseste si este peste nevoie este necumpatare si toate acestea in vreme ce altii, facuti si ei din unul si acelasi lut si din aceeasi plamada cu noi, sunt flamanzi si in stramtorari.

Sa le lasam deci pe toate acestea paganilor si fasturilor lor si sarbatorilor paganesti, lor care denumesc dumnezei pana si pe cei care se desfata de mirosul jertfelor si care, fireste, slujesc dumnezeirii cu pantecele, facandu-se si plasmuitori rai si preoti rai si adoratori rai de demoni rai. Noi, insa, care ne inchinam la Cuvantul, chiar daca ne vom desfata si noi in o masura oarecare, sa ne desfatam in vorbiri duhovnicesti si in legea dumnezeiasca si cu povestiri prilejuite de imprejurari de alta natura, sau din cele ale sarbatorii de fata, ca asa, desfatarea sa fie cu adevarat a noastra, si nu straina de Cel Care ne-a chemat sa fim laolalta cu El. (…)

Asadar am sa incep de aici. Iar cei care aveti placere de asemenea lucruri, sa va curatiti la minte si la cuget, deoarece cuvantarea ne este despre Dumnezeu si, ca atare, dumnezeiasca, si sa plecati de aici dupa ce v-ati desfatat cu adevarat de cele care nu sunt zadarnice. (…)
Dumnezeu a fost, este si va fi de-a pururi sau, mai bine zis, este de-a pururi, deoarece vorbele „a fost” si „va fi” sunt sectiuni ale timpului nostru omenesc si ale firii mereu curgatoare, pe cand vorba “este de-a pururi” afirma o denumire pe care El insusi Si-a dat-o cand a vorbit cu Moise pe munte. (…)

Dar fiindca bunatatii lui Dumnezeu nu-i ajungea sa se miste numai in fata propriilor ei priviri si trebuia ca binele sa se reverse si sa se raspandeasca, ca tot mai multe sa fie creaturile impartasite de binefacere – caci aceasta este firea bunatatii supreme – atunci ea a cugetat mai intai puteri ingeresti si ceresti si aceasta cugetare a devenit fapta prin Cuvantul si s-a desavarsit prin Duhul. (…) Si, odata izbutita creatia primelor sale fapturi, Dumnezeu cugeta o a doua lume, cea materiala si vazuta si aceasta lume este acest tot si acest amestec din cer si din pamant si din cele de la mijloc, lume vrednica de lauda pentru firea cea firea cea buna a fiecarei parti a ei, si tot vrednic de lauda pentru armonia si intelegerea dintre toate cele ale ei, prin aceea ca fiecare lucru din ea este in buna vecinatate cu celalalt si cu toate, spre implinirea unei singure lumi, ca sa arate ca poate sa aduca la existenta nu numnai o natura inrudita cu cea a Lui, ci si una cu desavarsire straina de El. Deoarece inrudite cu Dumnezeirea sunt numai naturile cugetatoare si intelese numai de minte, iar cu totul straine de El cele aflate sub stapanirea simtirii si tot mai departe de acestea sunt cele cu totul neinsufletite si nemiscate. (…)

Asadar mintea si simtirea, atat de tare deosebite intre ele, sedeau acum fiecare intre propriile hotare si purtau in sanul lor maretia Cuvantului creator, ca niste laudatori tainici a maretei Lui opere si ca niste vesnici crainici ai ei. Dar nu exista pe atunci vreun amestec din aceste doua si nici vreo unire a celor care prin firea lor erau potrivnice intre ele, amestec si unire care ar fi fost un semn de o tot mai mare intelepciune si bogatie a bunatatii dumnezeiesti. Aceasta vrand deci sa ne-o arate mesterul Cuvant si cugetand El un amestec din amandoua firile, din cea vazuta si din cea nevazuta, creeaza pe om si, dupa ce i-a luat trupul din materia mai dinainte adusa de El la existenta, iar de la El punandu-i suflare, lucru pe care cuvantul Scripturii il cunoaste de suflet rational si de chip al lui Dumnezeu, il aseaza pe pamant, ca pe o a doua lume mare in una mica, ca pe un alt inger, inchinator amestecat, privitor al firii vazute si initiat in cea intelegatoare, imparat al celor de pe pamant, imparatit de sus, pamantesc si ceresc, trecator si nepieritor, vazut si intelegator, intre maretie si smerenie, unul si acelasi: duh si carne, duh pentru Har, carne pentru mandrie, duh, ca sa ramaie si sa mareasca pe Binefacatorul, carne, ca sa sufere si suferind sa-si aduca aminte si sa se intelepteasca cu infranarea, atunci cand cu aprindere ravneste dupa marirea de sine; vietuitor aici jos si care se muta pretutindeni, si, ceea ce intrece taina, indumnezeit prin inclinarea lui din fire dupa Dumnezeu. (…)

Si dupa ce mai intai a fost pedepsit in felurite chipuri, pentru multele lui pacate, vlastarite de radacina rautatii, dupa diferite pricini si vremuri, prin cuvant, prin lege, prin profeti, prin binefaceri, prin amenintari, prin plagi, prin ape, prin focuri, prin razboaie, prin biruinte, prin infrangeri, prin semne din cer, prin semne din vazduh, din pamant, din mare, prin schimbari nenadajduite de oameni, de cetati, de neamuri, lucruri prin care stradania era in scopul strivirii rautatii, la urma de tot se simte nevoie de un leac mai mare, pentru bolile din ce in ce mai cumplite, pentru macelurile dintre oameni, pentru preacurvii, pentru juraminte strambe, pentru desfranari intre barbat si barbat, pentru inchinare la idoli si pentru mutarea inchinarii de la Ziditorul la fapturi, raul cel mai din urma si cel mai intai dintre toate.

Si fiindca toate acestea necesita un ajutor mai mare, mai mare se si dobandeste. Si ajutorul era insusi Cuvantul lui Dumnezeu Cel mai inainte de veci, Cel nevazut, Cel necuprins de minte, Cel netrupesc, Inceputul Cel din Inceput, Lumina din Lumina, izvorul vietii si al nemuririi, expresia frumusetii chipului original, pecetea cea nemiscata, chipul cel neschimbat, hotarul si Cuvantul Tatalui. El vine la propriul sau chip si poarta carne din pricina carnii si se amesteca cu sufletul cugetator din pricina sufletului meu, ca prin Cel asemenea sa curete pe cel asemenea si se face om intru toate, afara de pacat, zamislit din fecioara curatita mai inainte de catre Duhul si la suflet si la trup, deoarece se cuvenea sa fie cinstita si fecioria, pasind in lume Dumnezeu cu firea omeneasca luata asupra-Si, una din doua firi potrivnice, din carne si din duh, una indumnezeind, iar alta indumnezeindu-se.

O, ce mai neauzita impreunare! O, ce minunata amestecare! Ceea ce este Se face si Cel nezidit Se zideste si Cel nemarginit Se margineste, prin mijlocirea sufletului cugetator, care mijloceste intre Dumnezeu si grosimea carnii, si Cel care imbogateste Se saraceste, caci Se saraceste cu carnea mea, ca sa ma imbogatesc eu cu Dumnezeul lui si Cel plin Se goleste, caci Se goleste de slava Sa pentru putin timp, ca sa ma impartaseasca pe mine de plinatatea Sa. Care este bogatia acestei bunatati? Ce taina este aceasta care s-a facut cu mine? M-am facut partas al chipului si nu l-am pazit; Se face partas al carnii mele, ca sa mantuiasca si chipul si sa faca fara moarte si carnea; face cu noi o a doua partasanie, mult mai minunata decat cea de la inceput, cu atat mai mult cu cat atunci a impartasit omului ceea ce era mai bun, iar acum se face partas El insusi la ceea ce este mai rau si faptul acesta este mai dumnezeiesc decat primul, pentru cei ce cugeta. (…)

Putin mai pe urma insa veti vedea pe Iisus curatindu-Se in Iordan, din pricina curatirii mele, sau mai degraba curatind apele prin curatenia Lui, fiindca Cel care ridica pacatul lumii nu avea trebuinta de curatire. Vei vedea si cerurile deschizandu-se si marturisindu-L Duhul cu Care este inrudit, si Il vei vedea si ispitit si biruind ispita si slujit de ingeri si vindecand toata boala si neputinta si inviind mortii, asa cum de folos ti-ar fi sa te invieze si pe tine, mortul din pricina relei tale credinte despre El. Il vei vedea si alungand demoni, uneori prin El insusi, alteori prin ucenicii Lui, hranind mii de oameni cu putine paini si umbland cu picioarele pe deasupra marii si tradat si rastignit si rastignind cu El si pacatul meu. Il vei vedea adus ca un miel spre junghiere si in acelasi timp si jertfitor ca preot, ingropandu-Se ca om, si dupa aceea inaltandu-Se si avand sa vie cu propria Lui slava. O, cate prilejuri de praznuire sunt in fiecare din tainele lui Hristos, taine al caror scop este unul: desavarsirea si rezidirea si reintoarcerea mea la Adam cel dintai.

Acum, insa, primeste zamislirea si salta de bucurie, daca nu ca Ioan din pantece, atunci ca David, la oprirea tabernacolului, si cinsteste inscrierea gratie careia ai fost inscris in ceruri, si adora Nasterea gratie careia ai fost dezlegat de legaturile nasterii! Cinsteste micul Betleem, care te-a readus in rai! Inchina-te in fata ieslei, gratie careia, atunci cand erai fara de ratiune, ai fost hranit de Cuvantul! Cunoaste cum isi cunoaste boul stapanul – Isaia ti-o porunceste! – si ca asinul ieslea Domnului sau, fie ca esti din cele curate de sub lege, care rumega cuvantul si sunt potrivite pentru jertfa, fie ca esti dintre cele inca necurate si oprit de a fi mancate si neingaduit de a fi jertfite si din latura cea paganeasca! Alearga cu steaua si adu daruri cu magii, aur, tamaie si smirna, ca unui imparat si ca unui Dumnezeu si ca unui mort din pricina ta! Doxologeste cu pastorii, canta cu ingerii, dantuieste cu arhanghelii! Si fie praznic obstesc al puterilor ceresti si al celor pamantesti, caci sunt incredintat ca si acelea se veselesc si sarbatoresc astazi impreuna cu noi, daca sunt cu adevarat iubitoare de oameni si de Dumnezeu (….)”
 
Sf. Grigorie de Nazianz, Taina M-a Uns (Cuvantari), Ed. Herald, Bucuresti, 2004
 
Sursa:http://www.ortodoxia.md/articole-preluate/5953-hristos-se-nate-slvii-l-

vineri, 5 decembrie 2014

Cum s-a nascut Psalmul 50

Ne istoriseste Parintele Cleopa (Fericitul întru pomenire, Arhimandritul Cleopa Ilie, s-a născut în comuna Sulita, judetul Botosani, la 10 aprilie, anul 1912. Părintii săi, Alexandru si Ana Ilie, au fost un exemplu viu de trăire crestină, fiind iubitori de Dumnezeu, de biserică si de copii. La 2 decembrie 1998, Parintele Cleopa îsi dă duhul în mâinile lui Hristos, la Manastirea Sihastria unde a fost duhovnic timp de 34 de ani)

Despre Psalmul 50
https://psaltirea.wordpress.com/talcuiri-la-psalmul-50/pr-cleopa/

Acest Psalm a fost alcatuit de catre Proorocul David dupa caderea lui in cele 2 mari pacate: UCIDEREA si PREACURVIA.

Sfintii Parinti spun ca a ingaduit Dumnezeu sa faca aceste mari pacate pentru a lasa intregii lumi o RUGACIUNE DE POCAINTA, unica in felul ei, pentru toate generatiile carora li se va trezi constiinta despre starea pacatelor lor. 

Psalmul 50
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.


luni, 1 decembrie 2014

Despre Psalmi

Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi cu bogăţie. Învăţaţi-vă şi povăţuiţi-vă între voi, cu toată înţelepciunea. Cântaţi în inimile voastre lui Dumnezeu, mulţumindu-I, în psalmi, în laude şi în cântări duhovniceşti. Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel,Cap.3, 16)

Cartea Psalmilor insa cuprinde in sine tot ceea ce este mai folositor in toate. Ea profetizeaza cele viitoare, insemneaza fapte istorice, da legi pentru viata, arata ce trebuie sa facem si, ca sa spunem intr-un singur cuvant, este o adevarata comoara de invataturi bune, punand la indemana fiecaruia, dupa sarguinta lui, tot ceea ce ii este de folos. Ea vindeca ranile cele vechi ale sufletului si aduce cat se poate de grabnic insanatosirea celui de curand ranit. Ingrijeste de cel bolnav si pastreaza intreg pe cel sanatos. In genere, ea face ca patimile, care de-a lungul vietii omenesti cauta sa se cuibareasca in suflete, sa fie indepartate, si la aceasta ajunge prin crearea ingrijita a unei stari sufletesti pline de bucurie si de placere, care face ca in suflete sa ia fiinta cugetele cele intelepte. (Din Cuvantul-inainte la Psalmi al Sfantului Vasile cel Mare)
Mai bine să înceteze soarele călătoria sa, decât să înceteze citirea Psaltirii.(Sf Ioan Gură de Aur)
Toate cuvintele Psaltirii dovedesc cunoştinţa cea din păţanie, sau învăţăturile din durere, singura cale care poate învăţa ceva pe oameni. Aşa e toată Psaltirea: o mărturie strălucitoare a bunătăţii lui Dumnezeu, ţinută în mână de David, ca o făclie, mângâind orice suflet zdrobit de pe urma păcatelor. Lumina ei atrage luarea-aminte la cârmuirea lui Dumnezeu asupra vieţii omeneşti, îndeamnă sufletul la ascultare şi smerenie, cu care oricine poate birui toate potrivniciile din calea mântuirii şi poate răbda toate patimile ispitelor. (Părintele Arsenie Boca)

Psaltirea

Fiecare rand va conduce la o pagina noua, in care veti gasi rugaciunile si catismele cu psalmii.

Rugaciunile diminetii    
Rugaciunile serii

Rugaciune pentru parintele duhovnic

Despre Psalmi

Psaltirea

Din Cuvantul-inainte la Psalmi al Sfantului Vasile cel Mare
Rugaciunile incepatoare
Catisma intai
Catisma a doua
Catisma a treia
Catisma a patra
Catisma a cincea
Catisma a sasea
Catisma a saptea
Catisma a opta
Catisma a noua
Catisma a zecea
Catisma a unsprezecea
Catisma a douasprezecea
Catisma a treisprezecea
Catisma a paisprezecea
Catisma a cincisprezecea
Catisma a saisprezecea
Catisma a saptesprezecea
Catisma a optsprezecea
Catisma  a nouasprezecea
Catisma a douazecea
Pomelnic
Psalmii care se citesc in diferite imprejurimi

joi, 27 noiembrie 2014

Rugaciune pentru parintele duhovnic

Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, care pe desfrânatul şi pe tâlharul i-ai primit, primeşte şi rugăciunea mea pentru robul Tău duhovnicul meu (Numele) ales de Tine să poarte povara păcatelor mele în faţa Ta, aşa precum Tu porţi povara lumii întregi în faţa Tatălui Ceresc. Iartă-i toate greşelile lui pentru dragostea şi jertfa stăruitoare, ca să pun început bun de pocăinţă, eu oaia rătăcita. Cercetează-l degrabă şi vezi nevoile lui. Vindecă-l de toată boala şi de toată întinăciunea trupească şi de slăbiciunea firii celei căzute. Izbăveşte-l de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, de tot răul şi ispitele ce i-au venit pentru păcatele mele. Sporeşte-i înţelepciunea, îndelunga-răbdare, liniştea, pacea şi mulţumirea sufletească. Înmulţeşte-i puterea, sporeşte-i blândeţea şi purtarea de grijă şi împlineşte toate cele de folos lui. Dă-i minte luminată şi pricepere sfântă care pogoară de la Tine, Împăratul Luminilor. Bine-sporeşte în el Doamne şi dăruieşte-l sănătos, îndelungat în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău. Amin (metanie).
Împărate Ceresc Mângâietorule, deschide stavila cerului şi plouă peste duhovnicul meu (Numele) belşug de har şi bogată milă. Pogoară-te asupra lui, odihneşte-te în el pururi şi ravarsă peste el mulţimea îndurărilor Tale. Amin. (metanie)    
Maica Domnului, acoperă cu atotputernicul tău Acoperământ pe robul tău, duhovnicul meu, (Numele) şi roagă-te Bunului Dumnezeu să-l miluiască pentru rugăciunile tale. Izbăveşte-l de toată ispita trupească şi sufletească, curăţeşte-l, tămăduieşte-l, întăreşte-l şi sănătate deplină dăruieşte-i. Amin (metanie).
   
Cuvioase Părinte Siluane roăga-te Domnului să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (Numele) pentru rugăciunile tale. (metanie).
   
Cuvioase Arsenie cel Mare roagă-te Domnului să miluiască şi să mântuiască pe duhovnicul meu (Numele) pentru rugăciunile tale. (metanie).
   
Cele nouă puteri cereşti, Sfinţi români, Mucenici şi Muceniţe, Cuvioşi şi Cuvioase, rugaţi-vă Domnului să mântuiască şi să miluiască pe duhovnicul meu (Numele) pentru rugăciunile voastre (metanie). Amin.
http://www.dervent.ro/rugaciuni.php?cID=cat-rugaciuni-trebuinta&rID=00018-RUGACIUNE_PENTRU_DUHOVNIC

luni, 10 noiembrie 2014

Despre Taina Botezului

http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/ironii-care-dor-botezul-copilului-economia-de-piata#foto

Cosmin Stoica: Ironii care dor – botezul copilului în economia de piaţă

http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/ironii-care-dor-botezul-copilului-economia-de-piata#foto


duminică, 9 noiembrie 2014

Citat din memorie

De ras, te poate face oricand, oricine dar sa te faca sa plangi cu folos, nu pot decat cei pe care ii iubesti si te iubesc foarte mult: Dumnezeu, Familia si Prietenii. Si dupa plans, incepi sa simti gustul cel dulce si bun al bucuriei.  La multi ani si iertare, daca fara sa vreau, uneori v-am facut si de ras. Multumesc pentru plans!

Nu ma intrebati cine a scris cuvintele acestea. Nu imi amintesc. Dar imi plac foarte mult. In continuare, ascult:

vineri, 7 noiembrie 2014

Stefanel

Dragi prieteni, am revenit cu un alt apel pentru familia lui Stefanel

Daca reusesc sa isi plateasca impozitul, 230 lei, pot depune cerere pentru alocatia complementara de sustinere,

Daca doriti sa ajutati, va rog sa luati legatura cu mamica:

Ciocoi Alexandra   Comuna Independenta, Judetul Calarasi 
(0727.205.695)  
sau Banca Transilvania – Agenţia Brâncoveanu RON: RO 30 BTRL 012 012 01 T 239 74XX

marți, 4 noiembrie 2014

DA durerii

De cele mai multe ori, suntem tentati, adica ispititi sa cerem ca Dumnezeu sa ia imediat, adica acum, durerea de la noi. 

"Pa, durere!", in loc de "Ramai, durere!" atata timp cat crede Dumnezeu ca este necesar sa trecem vindecati definitiv de tine.

In urma cu multi ani, m-a durut foarte tare sufletul;  ma durea neputinta mea de face sa dispara durerea din inima, sufletul si mintea celor dragi. Acum, dupa ce au trecut atatia ani, am inteles ca durerea mi-a fost de ajutor sa cresc. Acum  sunt la varsta la care pot privi durerea si cu seninatate, pentru ca am trecut prin ea, indraznesc sa spun, precum gasca prin apa. pentru ca in orice durere, mare sau mica, am cerut ajutorul lui Dumnezeu. Acum, nu imi doresc sa ma doara, dar daca imi este necesar si cu voia Domnului, accept altfel durerea fata de cum nu doream sa o accept cu foarte multi ani in urma.

Poate nu intamplator am citit pe scurt, aceste randuri in aceasta dimineata:
Nu putem spune NU plăcerii, dar putem spune mai ușor DA durerii pentru că Domnul e cu noi în ea.  Domnul și-a însușit prin întrupare firea noastră fără păcat, ca urmare El nu este cu noi, în noi când păcătuim. Ca urmare, nu a cunoscut plăcerea pătimașă și nu este cu noi când o trăim (fiind o trăire contra firii) sau ne îndulcim de ea. Dar și-a însușit firea noastră căzută, adică neputințele și durerile ei. Însușindu-și așadar durerile noastre, neputințele noastre este cu noi, cu firea sa îndumnezeită, atunci când le trăim. Așa că, ori de câte ori acceptăm să trăim o durere sau o neputință intrăm în sinergie cu El, Îl întâlnim acolo și primim o nouă viață. Cu fiecare durere trăită împreună cu El ne naștem la o nouă viață, mereu la mai multă viață. Cu Domnul durerile devin dureri de naștere! Fără Domnul, durerea se transformă în cârtire, împotrivire, hulă, revoltă, adică tot atâtea forme de moarte, de fugă de Viața pe care ne-o dăruiește Dumnezeu. 

Cu dragoste în Domnul și rugăciune,​

Maica Siluana

Pe larg, le puteti citi aici: Durerea, cale spre Împărăție

http://www.sfintiiarhangheli.ro/intrebari/20140512/durerea-cale-spre-imparatie

vineri, 31 octombrie 2014

Primiti cu Mosii de toamna?

Coliva, bombonele, nuci, smochine si mere dulci, dovleac copt si dulceata de gutui, mosule, ai tu unde sa le pui?

Flori de toamna ruginie, ciorchini storsi proaspeti din vie, lungi poeme de iubire si cantec de multumire, mosule, vrei sa le iei?

Sezatoare cu bunici, rugaciune cu cei mici, tablouri pe sevalet, concert ascultat in soapta, gand pios pentru oricine a trecut a Vietii Poarta!

Asta-am invatat de mici de la ai nostri bunici; asta vor ei sa primeasca, sufletul sa-si incalzeasca; prea le-a fost lor frig in lume, prea cu teama au trait, prea mult oare ne-au iubit?!

De ce vrem sa-i zvarcolim, amintirea sa le frangem, de ce vrem, in loc sa-i plangem, egoisti doar sa traim?!

De ce chipul drag de fata, a bunicului nepoata, noi il mazgalim cu spor, sufletului dand fior si nu dulce de iubire ci de-a mortii amagire?!

De ce baba cotoroanta, sa-mi atinga-a usei, clanta, sa ma sperie mai tare, si cand plec inspre culcare visul sa-mi fie cosmar?!

De ce ne imbraci pe noi, mici copii, chiar in strigoi?! De ce imi mazgalesti dintii?! De ce din fata frumoasa, vrei sa ma transformi in moarta?!

Chiar asa! Nu stiu ce mi-o fi venit! Bine ca m-ai lamurit!


joi, 30 octombrie 2014

Mi-e dor de privirile lor

Am scris azi, de ziua Anei, la 4 ani de cand a plecat spre cer.. Dumnezeu sa ii odihneasca pe toti cei adormiti!

http://salataprieteniei.blogspot.ro/2014/10/mi-am-reamintit-spre-vesnica-lor.html


Dumnezeu sa ii odihneasca pe toti cei adormiti!

marți, 21 octombrie 2014

Vreau sa fiu sănătos!

Sunt multe mame și mulți tați bolnavi în întreagă lume. Și copii sănătoși sau bolnavi care așteaptă să se vindece părinții lor. Și peste noi toți, sănătoși sau bolnavi, este Dumnezeu. Dânsului să ne rugăm, eliberându-ne pentru câteva clipe inima de patimi. Și inima se eliberează de patimi prin Taina Sfintei Spovedanii. Și inima se reumple de iubire la Sfânta Liturghie și la orice Sfântă Slujbă la care rostim Rugăciunea Domnească, Tatăl nostru:


"Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi; Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Impărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui si a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!"
 
Vreau să fiu sănătos! La minte, la suflet şi  la trup! Doamne, ajută!

http://daruldininimanoastra.blogspot.ro/2014/10/vreau-sa-fiu-sanatos.html

joi, 16 octombrie 2014

Viata bate moartea

Iubirea, viata, familia, copiii, prietenii, fericirea.
Iubirea, Taina Botezului, Taina Cununiei, Fericirea.
Lepadarea iubirii, pierderea fericirii, frica, Taina Spovedaniei, nadejde, credinta, dragoste, binecuvantare, Taina Cununiei, rugaciunile incepatoare, Tatal nostru, La multi ani cu sanatate, sa va dea Domnul tot ce doriti, pentru credinta si mantuire, la multi ani sa traiti! Pentru iubirea si daruirea parintilor!Pentru zambetul vostru! Pentru bucuria noastra! Sfantul Maslu, Sfanta Liturghie, fericire, prieteni, copii, familie, viata. Iubirea

Dragi miri, va multumim pentru ca ati suferit cat pentru o lume intreaga! Draga mireasa, lichidul din burtica ta, pe care chiar daca nu l-am vazut si intai m-a speriat, dupa seara de marti, m-a schimbat si m-a facut sa vad cat de proasta am fost si cat timp am pierdut incercand sa schimb lumea, dorind sa fie numai iubire in lume in loc sa incerc sa ma schimb eu. Sa-mi intorc mintea si inima spre Dumnezeu si sa il rog sa se faca Voia Lui. Si sa stii ca  Dumnezeu este peste toate lichidele din lume. Priveste la Dansul si roaga-L simplu, in inima ta. Este Tatal nostru si noi fetitele, fetele si femeile stim cat de mult ne iubesc tatii nostri. si te rog sa nu iti faci griji. Ai vazut ca atunci cand la mijloc este Iubirea, Mos Nicolae si Mos Craciun vin la copii si in luna octombrie.Pentru ca au aceasta putere sa intre in inimile oamenilor si sa le schimbe in inimi de sfinti. 

Toti pentru Unul. Unul pentru toti  Asa am citit marti pe un afis scris in limba engleza. Sfanta Ttreime pentru toti: unii lucram in familie, unii lucreaza in manastire, unii in lume, cautand Iubirea. Asa arata Iubirea. E in inimi care nu se vad. Are ochi, gura, maini, picioare, urechi. Samanta mica la inceput, creste, asa cum cresc toti copilasii in burticile mamicilor, asa cum au crescut si cei doi copilasi ai vostri. Iubirea voastra pentru ei, va crea o forta ataat de mare incat va scoate lichidul din burtica ta. Respira adanc si impiunge! Adu-ti aminte de durerile de la nastere si de bucuria de dupa nastere. Iubeste lichidul din burtica ta pentru ca datorita lui ai intrat in marea familie ortodoxa. Nu curge lapte si miere dar avem posibilitatae sa ne mantuim, ajutandu-ne unii pe altii asa cum invatam de la Sfintii Parinti. Ei stiu ca O mireasă pe patul de suferinţă are nevoie de ajutor (o alta famile le-a scris si le-a trimis  si 12 fotografii). Acum, cuminti, asteptam. Si ca sa treaca timpul cu folos, ne gandim la Tatal nostru si al Sfintilor Parinti, cat mai des, pentru ca avem nadejde, credinta si dragoste. Se vede in toate fotografiile.


miercuri, 15 octombrie 2014

Imi arde sufletul de sete dupa Adevar

Poate vi se intampla si voua. In ultimul timp, fie ca intru in librarie, fie ca rasfoiesc internetul, fie ca butonez telecomanda, dau foarte des peste cuvintele unui om drag: Parintele Arsenie Boca: Ba mai mult. Intalnesc pe strada oameni care imi amintesc de Parintele Arsenie Boca..Si sunt atat de bucuroasa, incat intru in vorba cu ei, pentru ca mi-e dor de Parintele Arsenie Boca.

Nu imi amintesc sa il fi intalnit vreodata in carne si oase cum se spune, asa cum il vedem ca arata in fotografii. Dar cred ca Dansul, care avea puterea sa treaca dincolo de ziduri, asa cum am citit intr-o carte, cred ca avea si puterea sa isi schimbe  infatisarea si poate ca l-am intalnit sub chipul si asemanarea unei alte persoane. .. Poate vi s-a  intamplat si voua.

Eu sunt o proasta. Si nu o spun doar asa, ca sa va fac sa radeti. Am crezut multa vreme ca sunt desteapta. Uite ca nu sunt! 

Si vreau sa fac bine tuturor si mai mult incurc lucrurile, de ajung sa le fac rau celor dragi.

Si vreau sa le spun tuturor ca daca astazi traiesc, traiesc pentru ca Dumnezeu m-a trimis sa ma spovedesc atunci cand mi-a fost foarte rau. Si in loc sa le spun doar fraza asta, ma lansez in discutii lungi si enervante. Ma opresc aici si Il rog pe Parintele sa vorbeasca pentru ca Dansul a fost, este si va fi plin de Duh Sfant, asemenea cu Hristos. La fel cum erau si Sfintii Proroci Ilie si Ioan Botezatorul.


” (…) Totuşi, nouă preoţilor, Iisus nu ne-a dat şi darul tămăduirii minunate, cum îl avea El şi cum îl dă la ... puţini dintre Sfinţi, din vreme în vreme, dar ne-a dat Darul mai mare: “Darul Iertării păcatelor”. Nu L-a Dat Ingerilor, dar L-a Dat oamenilor.
“Darul Iertării păcatelor” e mai mare decât “Darul Minunilor”, întrucât priveşte sufletul; pe când Minunile privesc de obicei trupul.
O iertare a sufletului, o curăţire a lui, uneori e o adevărată înviere din morţi, şi-i mai de preţ aceasta decât tămăduirea unui picior.
Fără “Darul minunilor” între oameni ne putem mântui, dar fară darul preoţilor, al iertării păcatelor, nimeni nu se mântuieşte. Ce n-a dezlegat preotul pe pământ, aşa rămâne: nedezlegat nici în Cer. Şi preotul nu te poate dezlega dacă nu vii să-ţi mărturiseşti păcatele. De asemenea preotul nu te poate dezlega – ca oarecum cu sila – dacă nu-ţi dai însuţi toată silinţa de-a te dezlega tu de năravurile tale rele.
“Iertarea păcatelor” însemnează şi încetarea lor.
“Iertarea păcatelor” nu înseamnă că le spovedeşti mereu şi le iei de la capăt – că iarăşi le vei spovedi. Creştinismul mai e şi chestiune de refacere a voinţei. Ne trebuie bunăvoinţa voastră – ca s-o facem voinţă; tărie de caracter şi simţire de obraz.
Oamenii umblă după făcători de minuni – fie ei şi vrăjitori. Dar vă spun că Minunea cea mai mare e înnoirea vieţii tale pe temelia ei Iisus Hristos;
E încreştinarea voinţei tale: asta-i Minunea cea mai mare, care ne stă cu adevărat la îndemână şi ni s-a dat nouă poruncă: „înviaţi pe cei morţi !” După învierea ta tânjeşte Iisus. Ce însemnează aceasta n-ar putea să ţi-o spună mai bine decât înşişi cei ce au înviat din moarte sigură, ca dintr-un vis urât.
Deci de unde începe slăbănogirea? – De la socoteala trufaşă a minţii.
I se pare ei că e mai bine să nu se conducă după poruncile lui Dumnezeu, ci după capul ei, mai bine zis după păcat. Iar păcatul dă cu omul drept în plata păcatului, cum ai da cu oiştea-n gard.
Tot minte slabă dovedesc şi aceia ce nu vor să vie la ştergerea păcatelor; aceia n-au ce aştepta tămăduirea bolilor.
Ajută doctorii, dar minţii îi ajută Dumnezeu.
Dacă oamenii şi-ar potrivi purtările după Poruncile lui Dumnezeu, care sunt poruncile firii, şi n-ar face din Legi fărădelegi, ar ocoli, ar preveni toate pacostele necazurilor; dar aşa, drept în ele-şi sparg capul; – şi apoi umblă plângând…

Lasă-te frate Condus de un Sfat Dumnezeiesc, că de nu, capul care n-ascultă, odată se sparge şi n-are cine-l lega.
Oare de ce vin oamenii aşa de în silă la spovedit? – Fiindcă ştiu că li se cere lepădarea de păcate; ori lor le plac mai mult păcatele decât înfrânarea de la ele.
E o poveste ştiută pretutindeni, totuşi v-o spun şi de-aci.
Ştiţi că sunt şerpi care sug lapte. Şi sunt vaci, care, odată supte de şarpe, aleargă nebune după şarpe să le sugă iarăşi.
Se întâmplă că vaca se apropie de înţărcat, dar de nărav nu înţărca, ci se duce mereu la şarpe. Şarpele îi suge sânge şi în sfârşit o muşcă. Iată prostie de vacă osândită la moarte.
Dar şi prostia omului tot la moarte-i osândită.

Toată tinereţea ta o dai dracului, şi vezi pe urmă că ai ales rău. Dar întrebare dacă-ţi mai rămân zile să le dai lui Dumnezeu şi întrebare dacă-ţi mai primeşte o grămadă de hârburi, în loc de un vas frumos, cum puteai să fii.
Aspre vorbe. Ăsta e răspunsul la întrebarea de ce nu vin oamenii la spovedanie în primăvara şi vara vieţii lor: îşi dau vlaga s-o sugă şarpele!
„In toată lumea nu găseşti un lucru mai uşor de făcut decât păcatul.
Şi iarăşi: nimic nu pricepe omul mai greu, ca: ce-i acela, păcatul? De aceea păcătuim cu uşurinţă, dar ne pocăim cu anevoie” (Ilie Miniat, „Didahii” p. 113).
Altă pricină care te împiedică de la spovedanie e că judeci preoţii;
Eşti nemulţumit de preot; iar de care-ai fi mulţumit ţi-e frică.
La unul nu te lasă păcatele lui, la altul nu te lasă păcatele tale.
Orice Duhovnic – indiferent de bogăţia, sărăcia, cultura mai puţină, sau chiar şi sărăcia morală – este reprezentantul lui Dumnezeu, trimisul lui Dumnezeu, şi credincioşii n-au nici un motiv de-a-l ocoli.
Darul acesta e în atârnare de Dumnezeu, nu în atârnare de omul care-l poartă.
Prin glasul slugii Sale Dumnezeu te iartă ! LUI te mărturiseşti în faţa Altarului.
Nu de la tine se cer calităţile preotului; de la tine se cere căinţa din inimă şi voinţa de-a te îndrepta.

Sunteţi nemulţumiţi de preoţi?
Dar oare ce-aţi făcut pentru preoţi, ca să fiţi mai mulţumiţi Cerut-aţi de la Dumnezeu un copil măcar, pe care să-l închinaţi slujirii lui Dumnezeu?
Credeţi că vina o poartă numai ei? – Ei sunt fiii voştri; cum i-aţi născut aşa-i aveţi, ca oameni! Ce le băgaţi de vină?
Vă trebuie preoţi mai buni? – Naşteţi-i!
Iată vă spun că tot poporul e răspunzător că nu are slujitori mai străvezii spre Dumnezeu, mai ai împărăţiei lui Dumnezeu. Poporul îşi are, în toate privinţele, povăţuitorii care-i merită.
Repet: vă trebuie preoţi mai buni? – Naşteţi-i!
Nu mai staţi cu gânduri ucigaşe împotriva copiilor, că nu ştii în calea cărui mare “Dar” de la Dumnezeu te-ai găsit împotrivă – şi ai să dai seama – de aceea , mai bine gândiţi-vă şi rugaţi-vă Lui Dumnezeu, ca , copiii voştri să-I fie slujitori între oameni!
Iată ce spune Scriptura în privinţa aceasta: Se întreabă proorocul:
„Oare nu i-a făcut El ca să fie o singură făptură, trup şi suflet? Şi această făptură (unitatea căsătoriei) la ce năzuieşte ea? – Odrasle pentru Dumnezeu” (Maleahi 2,15).
Aceasta e Pretenţia Lui Dumnezeu de la căsătorie; – şi după atare roade tânjiţi şi voi băgând de vină celor pe care le-aţi adus.
Tămăduirea slăbănogiei neamului de-aci începe! Asta i-ar fi iertarea!


(Din: Parintele Arsenie Boca, Cuvinte Vii)

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Curcubeu, gutui si crizanteme


http://salataprieteniei.blogspot.ro/2014/09/radiografii-pe-sapte-ani.html
Sarut mana! 

Tuturor celor care va osteniti sa cresteti copii! Ai vostri sau ai altora.

Va daruiesc un buchet de flori de gradina tomnatica, trei gutui si un curcubeu de culori dintr-o radiografie alb negru.
Nu aruncati frunzele de gutui. Preparati un ceai parfumat si cu flori de tei. Taiati felii subtiri de gutuie dulce amaruie si odihniti-va un pic. Dar mai ales, bucurati-va impreuna cu copiii vostri. Pregatiti o salata si invitati-va rudele si prietenii la masa.

Si rugati-va  sa iubiti pe oricine. Iubirea face bine la inima. Si la cap. Si la picioare. Si sfinteste locurile pe unde trece.

Daca as putea sa dau timpul inapoi, singurul curs pe care l-as frecventa ar fi un curs de iubire desavarsita. Si mi-as pune un fermoar la gura ca sa nu o pierd si ceva cald la inima.

Va multumesc pentru acesti sase ani in care am crescut impreuna. Aproape cat am locuit in curtea bunicilor. Apoi intr-o iarna ne-am mutat la bloc si in toamna a inceput scoala. Si pe nesimtite, am crescut.

Astazi m-am hotarat sa iubesc. Nu incepand de maine. De astazi. Din aceasta secunda. Am vazut ca exista oameni care iubesc desavarsit. Daca ei pot, inseamna ca nu e greu. Si daca e greu, merg la scoala sa invat. Pentru ca fara Iubire simt ca mor. Si daca mor, parintii mei, bunicii mei, toti cei care au trait inaintea mea, nu se vor odihni linistiti.

Luati florile, gutuile, ceaiul si curcubeul si veniti cu ele la Salata Prieteniei.

Dardindar ramane aici, un loc mereu drag sufletului meu, la fel cum a ramas si curtea bunicilor. Daca v-am suparat vreodata cu ceva, va rog sa ma iertati. Daca v-a bucurat ceva gasit pe blog, nu este meritul meu. Toate cele bune si frumoase vin catre noi de la
Vistierul Bunatatilor, pentru rugaciuniule parintilor nostri vii si adormiti, trupesti si duhovnicesti..

Dar mai ales pentru rugaciunile si dragostea Maicutei Domnului, care ne acopera.


Spre bucuria Maicutei, nadajduiesc sa lucrez cu spor la Salata. Impreuna cu familia si cu prietenii, spre pomenirea inaintasilor nostri si cred ca intr-o zi de toamna bogata, iesind din casa vom intra direct in rai, pentru ca raiul este acolo unde oamenii doar iubesc. Si acolo unde oamenii iubesc este mereu  pace, bucurie, blandete, curatie, infranare, facere de bine, credinta, nadejde, bunatate. 

Adica este fericire. Ceea ce va doresc tuturor, la fel cum imi doresc si mie!

La revedere!  

La o Salata!

http://salataprieteniei.blogspot.ro/2014/09/radiografii-pe-sapte-ani.html



luni, 1 septembrie 2014

Icoana Maicii Domnului „Cernigov-Ghetsimani”



Mai multe icoane

Spune si tu cat bine ti-a facut Maica Domnului!

4 septembrie


2 septembrie


1 septembrie




http://adriana-dardindar.blogspot.ro/2013/11/intrarea-in-biserica-maicii-domnului.html



 
15 Noiembrie Icoana Maicii Domnului „de pe Cruce” (Kupiatici)

12 Noiembrie Icoana Maicii Domnului „Milostiva” (Kykkiotisa)

 
9 Noiembrie Icoana Maicii Domnului „Grabnic Ascultătoare” (Gorgoupicousa)


7 Noiembrie Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Bucuriei” (Vzigranie)

 
24 Octombrie: Bucuria tuturor celor necajiti


Alte 50 de icoane intr-o miercuri a lunii octombrie, luna a bucuriei ca suntem acoperiti cu Dragostea Materna

Sfanta Maria, Bunica Maicii Domnului
Sf. si Dreptii dumnezeiesti parinti Ioachim si Ana
Nasterea Maicii Domnului