vineri, 31 octombrie 2014

Primiti cu Mosii de toamna?

Coliva, bombonele, nuci, smochine si mere dulci, dovleac copt si dulceata de gutui, mosule, ai tu unde sa le pui?

Flori de toamna ruginie, ciorchini storsi proaspeti din vie, lungi poeme de iubire si cantec de multumire, mosule, vrei sa le iei?

Sezatoare cu bunici, rugaciune cu cei mici, tablouri pe sevalet, concert ascultat in soapta, gand pios pentru oricine a trecut a Vietii Poarta!

Asta-am invatat de mici de la ai nostri bunici; asta vor ei sa primeasca, sufletul sa-si incalzeasca; prea le-a fost lor frig in lume, prea cu teama au trait, prea mult oare ne-au iubit?!

De ce vrem sa-i zvarcolim, amintirea sa le frangem, de ce vrem, in loc sa-i plangem, egoisti doar sa traim?!

De ce chipul drag de fata, a bunicului nepoata, noi il mazgalim cu spor, sufletului dand fior si nu dulce de iubire ci de-a mortii amagire?!

De ce baba cotoroanta, sa-mi atinga-a usei, clanta, sa ma sperie mai tare, si cand plec inspre culcare visul sa-mi fie cosmar?!

De ce ne imbraci pe noi, mici copii, chiar in strigoi?! De ce imi mazgalesti dintii?! De ce din fata frumoasa, vrei sa ma transformi in moarta?!

Chiar asa! Nu stiu ce mi-o fi venit! Bine ca m-ai lamurit!


Niciun comentariu: