luni, 23 martie 2015

Din invataturile primite in familie, la biserica, la scoala

Idei principale

Gandeste frumos! Nu stii niciodata cine te gandeste.
Vorbeste frumos! Nu stii niciodata cine te aude.
Lucreaza frumos! Nu stii niciodata cine te vede.
Traieste frumos! Viata iti este daruiata de Dumnezeu.
Gandul, cuvantul, fapta, viata, iti apartin. Fii cuminte cu ele! Vei da socoteala pentru ele!
Nu stii sau nu poti sa gandesti, sa vorbesti, sa lucrezi, sa traiesti frumos?! 
Nici eu nu stiu! 

Dar in familie, la biserica, la scoala, sigur gasim pe cineva de la care sa invatam. Trebuie doar sa ne dorim si sa vrem.

Si Dumnezeu ne va trimite o pereche de ochi duhovnicesti, care sa ne iubeasca, sa ne invete, sa ne vesteasca frumusetea vietii traita cu Hristos.

Sunt in familie. Invat la scoala din biserica. Cum sa gandesc, sa vorbesc, sa lucrez, sa traiesc frumos. Sa nu imi fac numele, familia, biserica, scoala, tara, de rusine. Cand eram mica si mandra, crezand ca le stiu pe toate, doar primeam note mari la scoala, duminica doar ma jucam in curtea bisericii, prin livada.

Cand am crescut in varsta si-n mandrie, cand am cazut, cand m-a durut, am inteles ca fara biserica, fara nume, fara familie, fara prieteni, fara scoala, fara tara, fara dusmani, ar insemna ca nu exist, ca nu respir, ca nu vad, ca nu aud, ca nu merg, ca nu simt, ca nu iert, ca nu iubesc.

Pe scurt: ori nu as fi existat deloc ori as fi moarta.

Asa, stiu ca acum sunt vie si peste ani, doar adormita.

Fiind vie, gandind, vorbind, lucrand, traind, gresesc si obosesc.

Dar, pentru ca mereu exista un Dar, la scoala din biserica, invat sa-mi cer iertare, sa ma odihnesc si bucuroasa sa reincep o noua saptamana.

Si cel mai frumos cantec invatat, este acesta, pe care l-am auzit, dar nu l-am inteles cand eram mica. Este cantecul de Botez, cel mai dulce cantec de leagan, care nu ar trebui uitat  niciodata. „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat“

Sub Haina Adevarata, Bogata, Curata a Lui Hristos, asezati inca de la Sfantul Botez, crestem si invatam intreg alfabetul, pana cand invatam ca Haina Lui Hristos este si Vie, indiferent de limba care se vorbeste sub Haina. Si aflam ca ultimul cuvant il are de spus tot Hristos, cand ajunsi la litera W, obisnuiti cu limbile straine si cu internetul, primul cuvant care ne vine in minte este Word, care ne duce cu gandul la Universul  World.

Intre noi si Univers, un zid de piatra in jurul inimilor noastre, crescut din mandrie si rautate, ne impiedica privirea.

Hristos este singurul Cioplitor in piatra inimilor noastre. Picatura cu picatura, inmoaie piatra; inlatura furia, mania, prostia, invidia, ura, gelozia, trandavia, mandria, Asa ne invata Sfintii Parinti.

Eu sunt singurul vinovat daca stau departe de Hristos. Nu El, nu tu, nu ei.

Am pornit la drum cu acest blog, dorind sa schimb lumea, fara sa stiu ca lumea nu am cum sa o schimb eu, fara sa stiu ca poate nici nu este nevoie ca lumea sa se schimbe.

Am intalnit intr-un pelerinaj la Sfantul Dumitru, cateva sotii si mame, care fara a-si dori  sa schimbe lumea, si-au pus in gand sa fie ascultatoare de Hristos, de Maica Domnului, de Biserica, de soti, de familie, de prieteni. Doar sa iubeasca si sa asculte. In grupul lor, o fetita, m-a intrebat daca vreau sa fiu si eu ascultatoare. I-am raspuns, obisnuita cu netul, Yes! Adica Oui?!, m-a intrebat ea razabd. Adica Da, ne-au raspuns in cor alte cateva femei din grup.

A trecut ceva vreme de atunci si cu rusine marturisesc: Nu stiu sa ascult. La varsta mea, nu e motiv de lauda. La varsta mea, ma pot apuca de invatat. Nu de maine, ci din minutul acesta. Nu de mantuiala ci cu sarguinta. Pentru ca am vazut cat de frumos zambesc, femeile ascultatoare si cat de fericiti sunt cei din jurul lor, cand ele le zambesc.

Zambeste frumos! Voi gandi in timp ce vorbesc, lucrez, traiesc. Te rog, Doamne, ajuta-ma sa zambesc frumos! Stiu ca poti!

Stiu ca poti sa plangi cu cei care plang si sa te bucuri cu cei care se bucura..

Am auzit intr-o zi la Biserica. Un barbat, inainte de Sfanta Evanghelie, citea din Epistola catre Romani, de la capitolul 12. Nu am intelesc cum se poate sa plangi si sa razi in acelasi om. Pana cand am primit aceasta iconita de la un parinte cu
multi copii. Am vazut cum ii certa pe cei neascultatori si cum le zambea celor cuminti. Si am vazut cum impartea fructele primite de la o femeie, tuturor. si celor cuminti si celor neascultatori. Si impartind, zambea si mangaia pe fiecare copil. Tot mergand la biserica, invatase sa fie un parinte zambitor, rabdator si bun. Asemenea cu Tine! Asemenea cu Voi!





Un comentariu:

Pletea Nicoleta spunea...

Felicitari si spor duhovnicesc in tot lucrul bun spre mantuire! Cand ai timp sa postezi pozele de la cateheza, pt Parohia Bisericii Sfantul Ilie din Crangasi! Multumim anticipat, Doamne ajuta!