marți, 31 martie 2015

Sfarsit de martie

Ca oricare femeie, ca oricare om si noi suntem doritori de frumos, de sanatos, de curat, de proaspat, de iubire. de compasiune, de comuniune, de comunicare. Doritori de renuntare la eu minte sau la eu trup sau la eu suflet. De regasire, reintregire, reunire in noi insine. Noi, adica un eu insanatosit la suflet, la minte, la trup.

Nu stiu cum de la noi am ajuns la eu dar stiu cum de la eu ma reintorc la noi. Cu mult efort, cu multa daruire, cu multa rugaciune. A Bisericii, a familiei, a prietenilor. Cu ascultare de parintele duhovnic, atat cat pot sa ascult, cu ascultare de familie si de prieteni, pentru ca e foarte greu sa renunt la eul meu potrivnic. 

Cu participare la Taina Sfantului Maslu, cu incredere in Taina Spovedaniei, cu duminici pornite spre Sfanta Liturghie. Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste. Dragoste, recunosc, mai ales pentru sufletul nostru. Pentru ca intre minte si trup, sufletul este precum un copil. De care mintea ca o mama buna si trupul ca un tata bun, si invers, trebuie sa se ingrijeasca.

In urma cu cativa ani, un gand urat mi s-a furisat, parsiv in minte. Ca e mai bine sa stai cu capul in nisip, sa mori de frica, precum un strut. Am stiut din primul moment ca nu este acela gandul meu. Si am fugit cu el la doctor, la doctor si la doctor. Si am ascultat si am inteles de care doctor au nevoie sufletul, trupul si mintea mea. Si m-am rugat sa nu pierd timp pe drumuri, pentru ca nu imi permit pierderea timpului. L-am pierdut de cateva ori in tinerete si cred ca din acest motiv m-am si imbolnavit.

Fara Doctorul sufletelor noastre, Hristos, as ameti si astazi pe strada. Pornita, de fiecare data, in cautarea timpului pierdut. 

Este sfarsit de martie si poate din cauza aerului primavaratic, imi vine sa tot cant. Dar nu am voce. Doar dorinta, fara pic de vointa. Dar este bine, pentru ca acum, cel putin, stiu de unde mi se trage lipsa de vointa; stiu cum se recapata si cu rabdare ma pregatesc sa o redobandesc. Din Sfantul Maslu, din Taina Spovedaniei, din Sfanta Liturghie.

Obosesc repede, ma enervez usor, sunt iritabila. Daca stau prea mult timp departe de Biserica, de familie, de prieteni. Pentru ca sunt femeie, creata de Dumnezeu spre a fi de folos barbatului, nu in stransa competitie cu el.

Pana sa inteleg acest fapt simplu, am invatat 18 ani pe bancile scolii si nu am priceput nimic si 16 ani pe langa strana din biserica si abia acum parca pricep cate ceva. Acum inteleg de ce, mamaie doar cu ani mai putini de scoala decat mine, le stia aproape pe toate. Sincera sa fiu, cred ca le stia pe toate cele care ii erau de folos. Si cand nu stia ceva, il intreba pe tataie. Si cand tataie nu stia ceva, intreba, fara sa ii fie rusine, exact acolo de unde stia ca va primi raspunsul corect si de folos.

Foarte multa vreme, crezand ca trebuie sa le stiu oricand, pe toate, mi-a fost rusine sa intreb. Din mandrie. Din prostie, as adauga, sincera sa fiu. Din necunostinta de cauza, ca sa fiu si un pic blanda cu mine. De buna voie si nesilita de nimeni.

Daca vreti sa va faceti un bine, cititi Viata Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca si toate Vietile Fecioarelor si Femeilor Sfinte.

Dumnezeu a creat omul si este firesc sa il si iubeasca, sa il ierte, sa il reaseze acolo de unde a cazut.

Dar este firesc ca si omul sa stie cine l-a creat si cine il iubeste si sa sa fereasca de cel care ii tot pune piedica pe drum.

Ma bucur ca am scris, ma bucur ca veniti si cititi, dar cel mai mult m-as bucura sa va stiu fericiti. In Biserica, in familie, printre prieteni. Prietenia, iubirea, Dumnezeu, micsoreaza distantele dintre oameni. Te bucuri tu, ma bucur si eu, daca suntem prieteni, indiferent cati kilometri sunt intre noi. Este ca si cum am innota impreuna intr-o mare de bucurie, de iubire, de fericire.

Din pacate, invers se intampla daca nu ma iubesti, daca nu te iubesc, daca nu ne iubim unii pe altii si impreuna pe Dumnezeu. In loc de inot, practicam scufundari in mocirla

Ne revedem dupa Sambata lui Lazar sau dupa Inviere sau  dupa Izvorul Tamaduirii. Sau poate dupa Inaltare sau dupa Rusalii. Scrisul pe blog este imprevizibil. La fel cum inca mai suntem si noi, femeile, un pic zapacite. Dar poate ca tocmai acesta este farmecul nostru, cine stie?! Doar Dumnezeu si mintile prin care Dansul circula.

Hristos a Inviat! E un salut binevenit in orice zi. Cu bucurie!





Niciun comentariu: