marți, 7 aprilie 2015

Scoala Altfel: Capitolul 1

Sursa foto
Cand pornesti intr-un pelerinaj este bine sa ai si un carnetel cu tine, pentru ca in pelerinaj, la fel ca in oricare alta calatorie, intalnesti oameni cu multe cuvinte frumoase pe care le poarta in inimile lor si de acolo le raspandesc prin lume. Si este bine, ca inainte de a pleca, sa iti golesti mintea si inima de tot ce este rau si urat in ea, sa te spovedesti si sa primesti Sfanta Impartasanie, in felul acesta, sa fie si Hristos cu tine. Si pe drum, sa vorbesti in minte cu Hristos si poti fii sigur, ca atunci cand Hristos intalneste ceva care merita sa fie vazut sau auzit te opreste din vorbit si iti arata ce a vazut sau ce a auzit.
Cu aceste cuvinte, spuse de un tata copiilor lor, a inceput pelerinajul unei familii cu mai multi copii, catre Scoala Altfel. Sau poate ca cei doi adulti nu erau parintii copiilor, poate erau dascalii lor. Acum imi pare rau ca nu am intrebat. Dar vazusem ca au primit Sfanta Impartasanie si m-am gandit sa nu ii tulbur cu intrebarile mele insistente. Pentru ca eu, cand intreb, intreb, nu gluma!

Mi s-a parut cea mai frumoasa lectie de viata, pentru ca intreaga noastra viata este o calatorie, un pelerinaj. 

Mama sau profesoara:
Traim si ne miscam. Vedem, auzim, pipaim, simtim, gustam. Multe sau putine. Folositoare sau nefolositoare. Plecam intr-o calatorie cu gandul ca la intoarcere sa fim fericiti sau macar bucurosi.
Si de multe ori, la intoarcerea din calatorie, suntem mai obositi si mai nervosi decat eram  inainte de plecare.

Sambata, am inteles de ce. 

Tatal sau profesorul
Pentru ca nu vrem sa calatorim cu Hristos. Pentru ca ne miscam in sute de directii, in loc sa ne miscam in directia cea care ne este de folos. Pentru ca vorbim si ascultam vrute si nevrute in loc sa fim atenti la ce ne spune constiinta noastra. Pentru ca de multe ori nici nu stim ca trebuie sa ne pastram constiinta curata si neobosita. Pentru ca in loc sa gustam, ne imbuibam cu mancare.Pentru ca ne murdarim privirea in tot felul de mlastini, uitand pentru ce ne-a fost data.pentru ca in loc sa avem rabdare sa primim, uneori furam, si nu neaparat lucruri mari. Si un sarut poate fi furat si poate lasa ravagii in urma lui, ati vazut cat sufera colega voastra. 
Un pusti 
Pentru ca nu ne impartasim inainte.
Am mers langa ei, aproape o ora. Eram atat de bucuroasa, parca m-as fi reintors in copilarie. Imi parea rau ca nu am un carnetel cu mine sa notez tot ce spun. Dar mi-am amintit ca si eu ma impartasisem. Si intr-o clipita, am indraznit:
Doamne, daca nu Te-am suparat cu ceva, Te rog, asculta Tu si tine minte. Sa le spun si prietenilor de pe blog. 
M-am gandit ca in cele cateva ore trecute, de dimineata pana la ora aceea, nu am facut ceva atat de rau, incat sa il supere pe Hristos. Si repede, am inventariat orele trecute. am gasit printre minutele lor, cateva greseli. Mie mi se pareau mici, dar poate Lui Hristos i se pareau mari. 

Iarta-ma Doamne! Promit sa nu mai fac! M-am inchinat si m-am gandit ca poate cateva rugaciuni, pe care le stiu pe de rost, il vor bucura pe Doamne Doamne. Rugaciunile incepatoare sunt singurele pe care le stiu si pe acelea le-am spus. 
Si promit  ca voi invata si Crezul. Si promit ca postez Rugaciunile incepatoare si Crezul pe blog.
Si parca auzindu-mi gandurile, mamica sau profesoara, i-a intrebat pe copii:
Voua ce rugaciune va place cel mai mult?
O fetita, a ridicat mana  ca la scoala, si a spus:
Aia cu inima curata cand zice nu ma lepada de la fata Ta! Imi place cel mai mult. 
 O alta fetita, mai maricica, a spus si ea:

Mie, unde zice fericiti cei curati cu inima. Asa vreau sa fiu si eu. Ca sa il vad pe Dumnezeu!

Tatal sau profesorul
Dar voua, baieti, care va place?
 In cor, baietii
Tatal nostru!
 Mama sau profesoara
Atunci, hai sa o invatam pe aceasta cu inima curata, care face parte din Psalmul 50 si pe aceasta cu fericirea, care nu este rugaciune, este Predica de pe munte.
Tatal sau profesorul
 Dar mai intai sa spunem impreuna un Tatal nostru.
M-am impiedicat, asa sunt eu, cam impiedicata. O singura piatra daca este in drum, nu stiu cum se intampla dar eu parca sunt atrasa de ea. De data aceasta, m-am impiedicat pentru ca am observat ca am o ata pe pardesiu. Si in loc sa merg si sa ascult, m-am aplecat sa iau ata. Si ca in copilarie, am infasurat-o pe deget, sa vad la ce litera se opreste, sa aflu cine ma iubeste. Si s-a oprit la litera H. 
Nu cunosc pe nimeni cu litera H.
Si pe urma, daca tot m-am oprit, am scos sticla cu apa, am baut din ea si am alergat spre Familia Altfel sau Scoala Altfel. Acestia ajunsesera la Psalmul 50.

Pentru ca am auzit de la ei, in pelerinaj, ca nu e bine sa stai mai mult de 50 de minute pe scuan, la calculator, ca e bine sa iei o pauza, ca la scoala, recreatia mica sau mare, ma opresc cu povestitul aici.

Si pentru ca este ora  6 si 20, si timp de poveste nu mai este pentru ca e timp de curatenie si de multa treaba, pana la urmatorul capitol, va mai spun ca inainte de acest capitol, am postat un cantec de iubire. 

Voi care traiti iubirea, se numeste. Versurile sunt scrise de Traian Dorz. Si il canta un parinte din Caransebes, aici


Si daca aveti timp, treceti si pe la Camara Lui


La revedera! Servus! Auf Wiedersehen! Good bye! Au revoir!
Arrivederci! Pupici!


Doamne ajuta si spor la treaba!

Niciun comentariu: