joi, 16 aprilie 2015

Simplu in Lumina Invierii

Hristos a Inviat! 

Fara Iubire nu exista Inviere. 

Este o axioma dar poate fi in acelasi timp si o teorema. Pentru a nu risipi timpul de iubit, cu lungi demonstratii, o prefer axioma.

Fara Preasfanata Nascatoare de Dumnezeu, nu am fi avut parte vreodata de Inviere.

Fara Iubirea dintre Sfintii Parinti Ioachim si Ana, nu am fi avut parte vreodata de Inviere.

Fara Iubirea dintre Cer si pamant, nu am fi avut parte vreodata de Inviere.

Fara Iubirea din Sfanta Treime, nu am fi avut parte vreodata de Inviere.

Fara Iubirea dintre mama si tata, nu am fi avut parte vreodata de Inviere.

Iubirea nu se poate masura, nu se poate cumpara, nu se poate vinde. Iubirea pur si simplu a fost, este si va fi. Acolo unde este dorita. Oamenii doresc Iubirea. Lumea se teme de Iubire, stiind cat de mult ii transforma Iubirea pe oameni. Pentru ca atunci cand oamenii iubesc, isi doresc ca tot timpul sa le fie plin de Iubire; sunt fericiti oriunde s-ar afla, nu au multe nevoi, pentru ca Iubirea este Totul.

Iubirea dintre Dumnezeu si om. Iubirea dintre barbat si femeie. Iubirea dintre parinti si copii. Iubirea dintre familii.

Cerul. Iubirea. Pamantul. Simplu in Lumina Invierii.

Dragi prieteni, cand simtiti ca vi se micsoreaza iubirea, nu va grabiti sa renuntati la familie si la prieteni Aveti rabdare! Avem in Biserica parinti duhovnicesti! Dansii sunt responsabili cu restabilirea Iubirii, acolo unde mai marii familiei nu fac fata.

Barbati si femei, oameni, suntem precum niste vase de lut pretioase. Ar trebui sa fim mereu pline cu Iubire. Cand suntem plini de altceva, avem picioare, avem gura, avem minte. Sa le punem la treaba, in folosul sufletului. Mintea sa  intrebe, sa vada unde a gresit omul ei, trup si suflet, de a pierdut Iubirea. Picioarele sa asculte de minte si sa alerge la Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre Hristos si sa-si plece genunchii, marturisind cu gura cum si de ce a pierdut sufletul Iubirea. Si apoi, cuminti, minte, suflet, trup sa aiba rabdare. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu, Iubirea isi va face din nou simtita prezenta. In noi, in jurul nostru, in ceilalti. Pentru ca mereu, Iubirea are loc bun in inimile parintilor. Trupesti si/sau duhovnicesti.

Multa lume se intreaba de ce se tot construiesc biserici. Cu multi ani in urma, nici eu nu intelegeam de ce. Atunci, iubeam foarte mult si eram fericita oriunde. Pe urma, cand am inceput sa nu mai iubesc, nu mai eram fericita nicaieri. Dar de fiecare data cand intram intr-o biserica, sufletul prindea un pic de iubire. Si incet, incet, a ajuns mai aproape de Iubire. Tot mergand la biserica. Reintorcandu-se de la biserica acasa. Intelegand  ca impreuna cu familia si prietenii formeaza o mica biserica in Biserica.

Fara Iubire sufletul moare. Trupul mai merge, mintea mai sau nu mai judeca, dar sufletul, fara Iubire se ofileste. Si daca suntem sinceri cu noi insine, vom recunoaste si de unde vine Iubirea.

Si cand o vom resimti, vom fi altfel, asa cum am fost atunci cand iubeam. Puri si simpli. Bucurosi, impacati cu noi insine, cu cei din jur, cu Dumnezeu. 

Hristos a Inviat! 

Niciun comentariu: