luni, 18 mai 2015

Alegeri zilnice

Hristos a Inviat!

Buna dimineata!

Daca ati trecut saptamana trecuta pe aici, ati observat ca a fost o saptamana dedicata intrebarilor. 

Trecut, trecuta. 

Cand scrii, este de preferat sa eviti folosirea aceluiasi cuvant la scurta apropiere. De data aceasta, dupa cum ati observat, in postarile de saptamana trecuta, s-a schimbat ceva in curgerea randurilor. Mi-a fost dor de scrisul meu din adolescenta. Un scris sincer, asa cum am scris mereu, dar naiv, asa cum este si adolescenta.

Am lasat cuvintele pur si simplu sa iasa prin degete. Nu stiu daca am facut bine sau nu. Mi-a fost dor de tata! Mi-a fost dor de mama! 

Dorul doare! A trecut! Frumusettea este ca nu ma simt trecuta.

Slava Domnului pentru toate! Dar mai ales pentru Dragostea cu Care a creat omul, barbat si femeie.

In acest caz, intrebarea similara, cu ce a fost mai intai, oul sau gaina, nu se poate pune. Dintre barbat si femeie, vreau nu vreau, barbatul a fost creat primul cu acea coasta in el. Fiind femeie, imi convine ca este asa. In felul acesta am toata convingerea ca responsabilitatea mea este mai mica decat a barbatului meu. Dar am si datoria sa ascult de barbat.

A asculta de barbat nu este o corvoada, atunci cand crezi in Dumnezeu.

A asculta, este de foarte multe ori solutia salvatoare.

Copil, sa asculti de parinti. Elev, sa asculti de profesor. Parinte, sa asculti de Dumnezeu. Bunic, sa fii ascultat cu sfintenie.

Dumnezeu vorbeste. Noi nu il auzim. Pentru ca intre Vorba Dansului si auzul nostru, se interpune neascultarea. Ohohoho!!! Am avut atata neascultare la activ, incat stiu bine ce scriu. Dar cand mi-am dorit sa ascult, am observat ca este bine.

Nu stiu cum s-a intamplat, dar am pierdut pe undeva, prin adolescenta, capacitatea de a asculta. Am fost rebela?! Nu cred! Am fost adolescenta! Si tata, cunoscandu-ma foarte bine, nu mi-a interzis nimic. Pentru ca si el a fost candva adolescent. Si stia, tot din proprie experienta, ca dand cu capul de pragul de sus, il voi observa mai bine pe cel de jos.

Si cel mai bine mi-a facut pragul usii de la casa. De la acest prag am plecat, la acest prag m-am intors. Intre aceste doua praguri, Pragul Bisericii a fost pentru mine in acesti ani, prag de spital si prag de scoala. De acum in colo, va fi si prag de recunostinta. 

Te rog. Multumesc. 

Este o mare bucurie sa treci pragul bisericii doar pentru a spune Multumesc.

Pasii m-au purtat prin multe biserici, pentru ca si dorul dupa tata si mama a fost dureros rau de tot. Si am mers cu tata si cu mama prin multe locuri si peste tot pe unde am fost cu ei, am intalnit si cate o biserica. Ca sa zic asa, m-am luat dupa dor.

Cand ne privea, tata isi amintea de mamaie si de tataie. Ii trecea dorul, privindu-ne pe noi.

Cand imi privesc mainile, cu unghiile taiate scurt, baieteste, il recunosc pe tata in mainile mele.

Si acesta a fost alt dor si alta durere. A trecut!

Trecutul si prezentul contureaza viitorul. Ce nu te omoara, te intareste. Daca ai dragostea familiei si a prietenilor, daca ai credinta si nadejde. Daca vezi si simti ca nu esti singur.

Din pacate, cunoastem cu totii persoane care nu au simtit ca nu sunt singure. Femei sau barbati.

Sa incercam sa Il vedem in fiecare om pe Hristos, asa cum L-a vazut orbul din nastere, de ieri. Sa il vedem cu privirea, cu inima, cu mintea pe cel de langa noi. Sa il vedem ca si cum ne-am privi in oglinda. Vom descoperi in el o lume intreaga, ne vom descoperi chiar si pe noi insine. Pentru ca toti avem ceva in comun. Omul, barbat si femeie. Creat dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu.

Ieri, azi, maine. Azi sa iubesc. In fiecare zi. Este greu sa iubesc. Dar am acum cunostinta ca Taina Spovedaniei, este salvatoare. Sufletul este precum o floare gingasa. Nu poate trai sufocat de neiubire dar rezista cand este oblojit si curatat de buruienile crescute pe langa el. 

Sufletul, impovarat sau usor. Constiinta apasatoare sau impacata. Trupul greoi sau sprinten. Alegeri zilnice.

Hristos a Inviat!

Niciun comentariu: