vineri, 29 mai 2015

Balul de absolvire: Gheorghe Lazar 1985

Este vineri. Ora?! 03.57. In calendar Odovania Praznicului Inaltarii Domnului.

M-a trezit un gand. Balul de absolvire. Poate pentru ca la stiri i-am vazut pe absolventi. Si erau cei de la liceul nostru. 

Am absolvit liceul in 1985. Se implineau atunci 125 ani de la infiintarea liceului.
Prin decretul regal  al lui Carol I din 20 mai 1890,   gimnaziul Gheorghe Lazăr (înfiinţat cu 30 de ani înainte, în 1860) era ridicat la rangul de liceu şi se adăuga celor două instituţii de acest fel deja existente în capitală, liceul Sf. Sava şi liceul Matei Basarab.
Anul acesta liceul nostru a implinit 155 de ani. Este tanar! Tot aseara am vazut un tei de peste 1000 de ani, din Germania. Acum intelegeti de ce liceul nostru este tanar inca.

De la gandul balului de absolvire am ajuns la cutia cu fotografii. Nici o fotografie de la bal in ea!

99,999% pot afirma ca nu exista nici o fotografie facuta la balul nostru de absolvire. Si daca voi gasi in cele din urma vreuna, promit sa o postez.

Sa nu credeti ca nu se faceau fotografii pe atunci. Una, doua, cum eram impreuna, ne fotografiam.

Dar la balul de absolvire, ne-am iubit atat de mult, incat cred ca am uitat sa ne fotografiem.

Parinti, profesori, elevi, O iubire ca-n filme, ar spune iubitorii de film (mai ales cei care au participat la filmarile de la Prea cald pentru luna mai). O iubire ca-n romane, ar spune cei care frecventau Sagetatorul domnului Opris. Un love story ar spune domnul Galasanu, Dumnezeu sa-l odihneasca! O iubire vectoriala ar spune domnul Novac. O iubire des intalnita in istorie ar spune domnul Doncea. O iubire ca intre frati si surori adoptati de aceeiasi profesori parinti ar spune eleva Sava.

Ne-am iubit cu totii! Cu toti porii fiintei noastre. Platonic. De ieseau scantei pe ringul de dans.

Patru ani si o seara, o noapte, o dimineata, o lumina de zi. Doar cei care au fost la bal inteleg ce scriu. Balul de pe malul Lacului Snagov. Complexul Pacea.

Ma doare gandul uneori pana la inima. Au plecat dintre noi fara sa ne luam la revedere. Nicoara, Nicolae, Ion, Tudor, Madalina. Patru profesori si o colega. Engleza, fizica, istoria, franceza si cenaclul, zambareata iubitoare de Bucuresti.

Caut un calendar mai vechi. Pe cel din anul absolvirii noastre. Si atunci, la fel ca in acest an, absolvirea a fost vecina cu Rusaliile. Poate acesta este motivul pentru care nu avem fotografii de la bal. Cand iubesti, cand esti invaluit in iubire, uiti de orice. Pur si simplu iubesti.

De fiecare data cand ma gandesc la anii de liceu, nu emotiile la romana, nu greul de la mate, care era super usor, nu orele de clasa, cenaclu sau amfiteatru ma cutremura. 

Sunt prinse adanc in memorie doua amintiri: sortatul de cartofi din silozul de la o margine de Bucuresti si molozul de la Uranus si Biserica Mihai Voda.

Printre cartofi imputiti si daramaturi sfintite, noi, adolescentii anilor 80. Un voluntariat impus de vremuri. Ce nu te omoara te caleste, se spune de multe ori.

Putoarea de la cartofi nu ne-a omorat si caramizile de la Biserica, ne-au mai sfintit un pic. Una peste alta, a fost o perioada frumoasa. Grea pentru parinti si profesori. Dar ne aveau pe noi. Si noi pe dansii.

Intr-o perioada in care unii copii nu mergeau la Sfanta Liturghie, venea Sfanta Liturghie la liceu la copii.

Cu mana pe inima, marturisesc: Vrednici de pomenire au fost toti profesorii pe care i-am ascultat la ore, cu care mergeam in excursii si tabere, cu care compuneam versuri. 

Unii dintre dansii sunt acum adormiti. Dar puternic vii in inimile noastre. Sunt inaltati la Cer!

Bucurati-va dragii nostri dascali! Si va rugati in continuare pentru noi.

Drum bun in viata, dragi absolventi lazaristi promotia 2015! Iubirea este tot ce conteaza! O aveti in voi in acesti ani! Faceti tot ce va sta in putinta sa nu o pierdeti. Si cand simtiti ca ati pierdut un pic din ea, reintorceti-va la liceu. Stati pe o banca in Cismigiu. Ingenunchiati un pic la Schitul Magureanu sau la Sfantul Ilie Gorgani sau peste pod la Biserica Mihai Voda. 

Oricat de moderne se vor timpurile, fara Dumnezeu nu exista nimic. Ce simtiti acum in inimile voastre este dumnezeiesc.

Mult timp nu am stiut cat de puternica este Sfanta Liturghie. Acum, dupa 30 de ani de la absolvire, stiu ce plutea peste liceul nostru. Era aerul curatat de ura, prin daruirea celor care slujeau la bisericile din jurul liceului. De la Sfanta Liturghie, Unde de Iubire ne ocroteau. De aceea a fost si inca mai este Cismigul atat de primitor. Inconjurat de biserici, la cativa pasi si de Patriarhie, mereu cu copii lazaristi langa el, cu izvorul lui Eminescu, cum ar putea fi altfel decat plin de Iubire?!

Fiecare om vine pe pamant cu un talent. Fericirea este atunci cand viata o parcurgi lucrand la talentul tau nu la al altuia.

Cand lucrezi talentul propriu, un vant prielnic iti sufla in panzele vietii. Cand te incapatanezi sa lucrezi fara talent la talentul altuia, apar frustrarile, nemultumirile, invidia, ura. Nu merita!

De multe ori, talentele se mostenesc din familie. De aceea, acolo unde din mosi stramosi este practicata o profesie sunt si rezultate pe masura. Pentru ca fiecare generatie pune umarul la desavarsirea talentului neamului sau.

Vedeti ce nume de familie purtati, pentru ca de multe ori, profesiile stramosilor se ascund si in numele de familie. Cercetati-va arborele genealogic si vedeti unde au stralucit inaintasii vostri. Cercetati cu ce s-au ocupat sfintii vostri ocrotitori, ale caror nume, primite la Botez le purtati.

Si orice v-ati dori sa faceti, nu uitati ca toti avem rugaciunea Tatal nostru. Stim cu totii cat de bine este intr-o familie in care copiii asculta de parinti si in care tatii sunt multumiti de copiii lor. 

Iubirea exista. Este in aceste zile in voi, asa cum a fost mereu! Nu aveti ce sa inmultiti la ea! Doar sa o pastrati mereu si sa o raspanditi pe unde treceti!

Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Cu drag,
Niste lazaristi

Niciun comentariu: