vineri, 8 mai 2015

Cum se face dragoste?

Aceasta postare este un omagiu adus celor care pregatesc mancarea cu dragoste pentru familie. In Biserica: in biserica, in manastiri, acasa, la cantine. in bucatariile restaurantelor,  in orice loc mare sau mic, unde cineva, barbat sau femeie, om indragostit, pregateste mancarea, pentru cei dragi, cunoscuti sau necunoscuti. Mancare traditionala cu dragoste. Cu specific autohton sau de pretutindeni, dar cu dragoste printre ingrediente. Pentru ca daca dragoste nu e, nici mancare buna, gustoasa si sanatoasa nu se pregateste, nici daca pocnesti din bici, nici daca stai inbufnat, nici daca una doua, cauti o reteta noua.

Am trecut intr-o zi pe langa un restaurant. Rapid. Eram in masina si aproape ca mi-am sucit gatul, uitandu-ma dupa barbatul din reclama. Tot uitandu-ma dupa el, aproape ca nu am auzit cand  am fost intrebata daca ma trage curentul.

Un barbat langa geamul deschis. Un barbat pe reclama luminoasa. Un barbat la volan. Un autobuz plin. O lume intreaga plina de barbati si femei. Si o intrebare, care ar fi veche de cand lumea daca ar fi fost pusa inca de la inceput. Cum se face dragoste?

Cumintenie. Intrebare. Ascultare. Raspuns. Invatare. Incercare. Perseverenta. Rezultat. 

sau

Curiozitate. Cautare. Incercare. Abandonare. Cautare. Incercare. Abandonare si tot asa pana cand anii trec, te trezesti intr-o seara ca esti singur sau singura, ai vrea sa mananci cateva aripioare picante dar nici nu stii cum se fac, nici nu are cine sa ti le faca.

Si esti trecut de 70 de ani, sa zicem. Si mai aproape de casa este biserica decat orasul cu restaurantul rapid.

Si privesti pe fereastra si vezi ca pe poarta bisericii ies femei si barbati si iti spui ca poate careva stie cum sa faca aripioare picante, asa cum mancai cu ani in urma. Doar privesti. In loc sa ai curaj, sa intri in biserica si sa recunosti ca nu stii cum se face dragoste. Pentru ca daca la 70 de ani esti singur si nu stii sa faci aripioare picante sau nepicante, inseamna ca nu stii cum se face dragoste.Si fara facerea dragostei, degeaba inaintezi in varsta. Pentru ca orice lucrare de bucatarie, de hol, de camara, de sufragerie, de balcon, de dormitor sau alte dependinte, parcare, curte sau gradina se face cu dragoste divina.

Priveam la omul din fata mea, om in varsta, aproape de varsta tatei si ma minunam.
Doamne, sa nu stie sa faca  aripioare picante, saracul om! 
Si omul povestea in continuare. Vrute si nevrute. Si traseul a fost lung si barbatul din reclama mi-a intersectat traseul de mai multe ori.

Satula de atata vorba, o doamna intre doua varste, l-a indemnat spre restaurant. M-am mirat ca nu i-a dat reteta. De la aripioarele picante.

Orice femeie care trece prin bucatarie, stie sa le pregateasca. Fiecare in felul ei. Ca la orice alta reteta. frumusetea este ca de fiecare data cand mananc aripioare picante, au alt gust.

Ultima data am mancat cu putin timp in urma. Era ziua unui barbat. Si sotia lui a pregatit un meniu, o minunatie. Femeie tanara, cu mama langa ea, cu aia mica printre picioarele lor, ajutand si ea la salate, la decor, la orice cerea o mana mica de ajutor.

Si dupa masa de pranz, am iesit la o plimbare in parc.

In parc, un baietel, se juca langa un tobogan. Intre doua urcusuri, serios, o intreaba pe bunica lui sau pe bona, doar ei stiu in ce relatie erau:
Tu faci sex?  Asa simplu, curios, cum sunt copiii la varsta cand incep sa vada si sa auda.
Femeia i-a spus sa o lase in pace cu prostiile. De la ea a trecut la un domn. Domnul, deranjat de intrebarea copilului, s-a ridicat de pe banca si a plecat.

Stateam ca pe ghimpi. Daca ma intreaba si pe mine. M-au trecut toate apele. Parca eram la teza cand nu aveam chef de ea pentru ca eram indragostita si trebuia sa improvizez ceva ca sa nu las un subiect neinceput, macar. 

Am scapat neintrebata. 

Dar intrebarea a revenit in minte, dupa ce barbatul cu aripioarele a coborat din masina.

Si ma gandeam ce raspuns as fi dat copilului din parc. Relaxata acum, ca doar nu mai eram la teza. Si am inteles ca un da sau un nu ar fi fost salvator. Pentru ca un copil nu asteapta un roman la raspuns. El are pregatit un tir de intrebari, si le aplica in functie de curiozitati. stiu de la mine, de cand eram copil terorizant de adulti.

Si traseul fiind in continuare lung, am continuat dialogul imaginar de data aceasta cu ambele variante de raspuns. 

M-am tot invartit printre intrebari si raspunsuri si la un moment dat, curioasa m-am intrebat:
Oare de ce copilul nu a intrebat cu alta intrebare: Tu stii sa faci dragoste?
Dragostea, face parte din literatura din toate timpurile dar face parte si din literatura  de sertar, ramasa la ingalbenit, dupa revolutie. 

Inainte de revolutie, s-a scris mult despre dragoste. Direct, voalat, codificat, in versuri si in proza, pe portativ, pe gheata, pe zapada, pe nisip, pe coaja de copac, pe sticle reci si aburite de bere, vin, sampanie sau suc, pe servetele de hartie, pe coli de hartie, de mana, la masina de scris, cu indigo sau fara, cu rima sau fara rima, cu multe sau putine cuvinte.  

Se scrie si dupa revolutie despre dragoste. uneori. Si mult despre sex.

Exista carti nenumarate care explica pe larg cum e cu acest subiect.  

Si exista o singura reteta, veche de cand oamenii au regretat ca au pierdut raiul, dupa ce au plans pentru gresala, dupa ce s-au odihnit din plans, dupa ce si-au amintit cum le povesteau inaintasii lor, care stiau de la Adam si Eva, cum i-a facut pe ei, Dumnezeu din dragoste.

E luna mai, salcamii au inflorit, liliacul e inca prin gradini, magnoliile s-au scuturat prin unele curti, si toate albinele, florile, pasarile, animalele, stiu ceea ce noi oamenii de multe ori nu stim.

Pentru ca dragostea e lucrare grea. E Taina de familie. Nu se invata la scoala la ora de anatomie. Nu se invata pe strada. Se invata de cand suntem intai seminte. Acolo, in semintele de om, este scrisa, adiere de primavara, poezie, sonet, simfonie, balet, o lectie simpla, transmisa din generatie in generatie, perfectionata de-a lungul timpului, care asteapta moment prielnic sa fie rasadita, cultivata, inbunatatita, transmisa mai departe, pana cand atinge desavarsirea, asa cum a fost la inceput, cand Dumnezeu a creat omul.

La sex, e simplu. Un sex, doua sexe. Gata.

La dragoste e de lucru. Intai e bunicul indragostit de bunica, apoi tata indragostit de mama, apoi, vine gandul, cuvantul, poeziile citite, poeziile scrise, ocheadele, atingerile de maini intamplatoare si pline de electricitate, pana la un sarut furat sub castani e cale lunga. Pe urma sunt vizitele la parinti, cererile in casatorie, Tainele acolo unde sunt dorite, felicitarile, masa si dansul, tortul si sampania, oboseala, admirarea darurilor primite si pe urma fiecare pereche, cu dragostea lui in noua familie, cu lasat rusinea la o parte daca dragostea scartaie la inceput si intrebat nasii, ca acesta este rostul nasilor sa indrume finii la dragoste. Cu delicatete, cu vorbe pline de duh sfintit, cu indelunga rabdare, cu nadejde, cu credinta, cu liniste si cu dragoste.

Asa era pe vremea cand bunica era fata, asa era si pe vremea mamelor noastre, asa era si pe vremea noastra, asa inca mai este si acum. Uneori.

Dragostea trece mai intai prin stomac, auzim de multe ori. Nu stiu daca este asa sau nu. Mereu am crezut ca dragostea trece mai intai prin privire, apoi prin inima, apoi prin minte si pe la biserica, chiar daca am ajuns mai tarziu pe la poarta bisericii. Atunci cand cu marire si cu cinste, mirii sunt incununati de catre Dumnezeu la intreita binecuvantare a parintelui slujitor, mirele si mireasa, sunt la un inceput de drum.

Daca va fi un drum greu sau usor, depinde doar de ei si de intensitatea dragostei lor, care sprijinita de Duhul Sfant, nu cade niciodata. 

E luna mai si tema acestei luni va fi in continuare Dragostea. Dragostea care provine din Iubire. Dragostea care conduce la Iubire.

Pentru ca fara Iubire, dragostea, un cuvant atat de lung, din 8 litere si sunete distincte, din 9 litere si sunete insiruite, din 3 vocale si un a de la adevarata si 5 consoane, dragostea, o stea prinsa cu drag la butoniera inimii, fara Iubirea de dincolo de litere si sunete, se preface in erotism.

Erotismul, eroare sau oroare, lasa urme grele la suflet, minte si trup.
Dragostea, tril de privighetoare, incarca atmosfera de unde, care muta si muntii din loc, atunci cand este insotita de nadejde si credinta si indelunga rabdare.

Si cand trupul, obosit sau bolnav, nu mai este in stare sa raspunda prezent la dragoste, sufletul si mintea, cultivate de-a lungul timpului cu multa dragoste, pregatesc pentru cel iubit aripioare picante sau nu, deschid o sticla cu vin, o carte, un concert, si asa, la varsta a treia sau a patra, in toamna si batranetea vietii, dragostea sta bine mersi la locul ei marit si cinstit.

Cand incepe varsta a treia?! E, asta nu stiu, pentru ca nu am trecut inca de a doua.

Dar banuiesc ca varsta a treia incepe foarte tarziu acolo unde este Iubire in casnicie. Si cu convingere marturisesc ca dragostea este o intimitate, intima, intima, intima, in care doar inima, timpul si traditia au voie sa se bage. 

Dragostea in casnicie, intre barbat si femeie este problema personala intre Dumnezeu si om.

Hristos a Inviat!

Niciun comentariu: