marți, 12 mai 2015

Tata, este pacat sa te daruiesti din dragoste?

Dulcegarii! Dulcegarii! Dulcegarii!

Sarut mana, tata! 

Pentru acest cuvant minunat si dulceag si sanatos. A fost primul cuvant imediat dupa mama pe care l-am spus eu, uitandu-ma la ea si dupa tata, uitandu-ma la tine. Si uiandu-se la voi, cat sunteti de frumosi impreuna cu noi,  bunicii au exclamat: dragoste, dragoste, dragoste!!! In inima, cu Domnul, in suflet tot cu Domnul, in minte, tot cu Domnul! Si intre voi, la fel cum am facut, traditional si noi!

Si bunicul, mai tii minte, tata, m-a luat usurel de langa voi si m-a asezat cu Eminescu de fata. Sa invatam alfabetul impreuna Prima litera, L de la El.  Ce bine ca eram doar raraita si nu sasaita. Am tinut bine minte de unde vine L. Si pe urma, tataie si Eminescu, m-au invatat, rand pe rand, tot alfabetul dragostei de carte.

Cand lucrau cu mine la alfabet, scris si vorbit, mamaie a luat o croseta si un fir de crosetat verde, din acela cum aveam pana mai ieri pe blog, verde curat, mi-a pus croseta frumos in mana, m-a binecuvantat si cu vorbe cum numai tataie stia sa spuna, m-a invatat cum se croseteaza o plasuta pentru la gradinita.  Si pe fratior l-a tras spre pictura.

Si mama, m-a invatat dupa un ingeras, cum sa fiu mereu numai indragostita, cu curaj de copilarie, de fundite, de gradinita, si de doctorite.

Tii minte, mama, peste tot pe unde treceati, toti credeau ca esti doctorita. Dar tu, nu si nu, ca esti tesatoare! La mine e altfel. Toti cred ca sunt postarita. Cred ca de la ghiozdanul acela, plin de carti grele, pe care ni le cereau la scoala, musai sa le citim. Spuneau ca ne vor prinde bine in viata. Si de multe ori, mai spuneau si sa le citim pana nu este prea tarziu. Si ca e bine, dimineata sa ne trezim mai devreme. Ca cine se scoala de dimineata, ajunge departe in viata! Dar eu nu sunt nici postarita, nici portarita, nici usa de biserica, nici icoana de pus in rama. Sunt sotie!

Dar pana la scoala, mai avem de vorbit, tata! Ca sunt nevorbita! Desparte bine in silabe si te rog, de dragul nostru, al fetelor tale, treci dincoace de ele. Dincolo de stele si de cuvinte, au reusit mamaele noastre rand, sa prinda, in fata. Din mamaie in mamaie, a intrebat fiecare pana sus de tot  si acum sunt foarte derutata. Si sa stii, nu ma doare in cot!

Am si eu fata! Adoptata fara sa stie, doar are mama si tata. Dar si asta e o poveste de spus pe altadata. Surprinzator de dezvoltata. Deocamdata la privit. Si intr-o seara, m-a privit cum numai fetele cu tati buni si mame bune stiu sa priveasca si mi-a soptit: sunt si eu indragostita! Am facut ochii mari, urechile ciulite, fermoar la gura, cu toate ca imi venea sa o pupacesc toata si sa incep sa ii dau sfaturi de indragosteala, dar la varsta ei mica inca, nu are nevoie decat de privit. Dulcegareala! De la ea am mostenit acest cuvant! Si imi place cum suna, pentru ca de cum l-am auzit, mi-a tresarit inima si m-a dus gandul la Sfantul iubit!

Si stii la ce a privit?! La gurita baiatului de care s-a indragostit! A observat ca are mustacioara! Am respirat usurata, credeam ca trebuie sa ma duc la ora de anatomie, sa mai invat o data, ca la scoala, cum sta treaba cu alea, alea.

Uff! Dar asa, de la mustacioara, am trecut la marturisit, ea mie, ca nu stie ce gurita are mustaciosul ala mic, Si nici ce privire, ca i-a fost rusine sa il priveasca pe mustacios direct in ochi. Si mustaciosul, tust! a fugit pentru ca o fetita i-a adus ceva de mancare. Doar e pisic!

Ufff! Ufff! Ufff! Am trecut de teza, de extemporale, de transpiratia care imi siroia pe spinare, mi-am tras fermoarul de la gura si i-am soptit: poti sa pastrezi un secret?! Are privirea albastra. Nu am mai vazut asa privire sub fereastra noastra, de mult timp! Si sa stii ca daca te speli bine pe maini, dupa ce pleaca din casa, pentru ca vreau sa iti fac o surpriza...

- Mi-ai luat pisic?! 

M-a topit! M-a prins de gat, m-a pupacit, asa cum a vazut ca face Pruncul in Icoana!

Tata, te superi daca mai beau un pic?!

Gal, gal, gal, am baut tot paharul. Cu vin! Bun vin! Bun barbat! Harnic, darnic. Ca toti barbatii! Ca dupa vin, m-a cam ros, a fost cam mare paharul, si am iesit putin pana la bucatarie si am luat si o felie de paine! Apa, am destula in mine! Vinul era sfintit, de la parastasul pentru strabunicul, painea o aveam sfintita de la masa de Maslu, apa din stomac, doar ea stie cum este. Mi-a trecut un gand prin inima! O fierbinteala de gand! Tata, nici nu mai indraznesc sa ma gandesc! Si promit, o sa-l si spovedesc! Si daca este vrednic de luat in seama, o sa-l pastrez ca amintire ca am reusit. Daca este doar o alta minciuna de-a mea, de alcoolista, o sa-l topeasca parintele in dragostea sa si am scapat de ispita.

Si acum, pentru ca tot veni vorba de alcool, sa stii ca imi pare bine. Ca exista! Cand sunt trista si imi este dor de tine, de tataie, de fratii tai, de cumnatii tai de peste munte, de prietenii nostri plecati si ei dupa voi,  iau un pahar curat, sticla e deja desfacuta, de la parastas, si imi torn in pahar ce a mai ramas. Si vorbesc cu tine, tot ce am pe suflet. Si pentru ca tu nu esti aici, sa bei paharul in locul meu, il beau eu. Asa am devenit alcoolista, tata! Stiu, e un cuvant nedepasit, dar nu stiu cum se face, ca toti barbatii pe care i-am intalnit, i-am iubit, ii intalnesc, ii iubesc si despre viitor nu am putere sa vad, toti barbatii, betivanii astia dragi ai nostri, scriitorii, poetii, pictorii, doctorii, farmacistul nu, el e incapatanat ca si mine si hotarat cum ai fost tu, cand oleaca pilit, ai pupat fata de la geam. Si ea, jap!palma lui Nicolae pe obraz, te-a facut pe loc sa hotarasti: fara pic de bautura, in gura! 

Cat erai cu noi, m-am bucurat. Dar dupa ce ai plecat, mi-as fi dorit sa bem impreuna, pana la luna!

Si sa cantam cantecul acela cu nascut si cu hai sus, hai sus, hai sus, la fiecare luna cineva cu paharul in mana!

Asa, fara voi, multi barbati plecati dintre noi, beau de una singura. Si beau asa, ca nu vreau sa ma vada cineva. Beau, plang, ma cherchelesc, bag la apa in stomac, apoi, de simt ca plesnesc. De la tine si de la mamaie, am mostenit setea de apa si de la paharul acela cu apa saltata de iubire, peste gura paharului, dintr-o vara fierbinte de dupa balul de absolvire, si de la Facultate, de la ape, am invatat cum se bea apa care sa circule. Multa, curata, pleaca in pelerinaj, de la robinet la vezica si pe unde trece, scoate alcoolul afara. Parca asa mi-ai spus cand m-am imbatat prima data. Cu un suc stricat, dar pe care eu, m-am incapatanat sa il beau si inca pe tot. M-a durut in cot de ce mi-ai spus in copilarie, in cofetarie! L-am baut! Si pe urma, ce rau mi-a parut! Tot tu mi-ai tinut mana la frunte si capacul de la toaleta ridicat. Tata, ce barbat afemeiat ai fost! Mama cu tine! Si cat de frumosi erati amandoi si inca sunteti, ca fotografia a ramas pe loc!

Si te rog frumos, daca stii, daca poti, daca vrei, raspunde-mi la intrebarea din titlu, si la inca una din scrisoare: e pacat sa iubesti?!

Si daca mai ai putintica rabdare, iti si spun de unde vine intrebarea: de pe strada. M-a oprit o gramada mica de femei, m-au chestionat, m-au imbiat si ceva le-a tradat. Vorbeau despre iubire, despre nedragostea dinainte de cununie, despre femeia destrabalata in care dadeau cu grindina, eu eram sub umbrela si nu m-a durut, dar una dintre ele, a sarit ca arsa cand i-am cerut o cana cu apa sau un pahar de plastic sau doi lei sa imi iau o sticla cu apa de la chiosc, de peste drum, ca din gresala, plecasem de acasa fara card la mine.

Si cand a vazut ca a sarit ca arsa, cealalta femeie, rusinata, a scos o sticla cu apa, si-a facut cruce si a baut. 

- Vreti o gura?! 

M-am codit un pic, dar dupa atata alcool, ce putea sa mai imi faca o gura de apa, mai ales ca eram insetata?! Mi-a facut bine! Am ajuns la timp, la parastas la tine, tata! Ca doar stii ce cald e in august, cand e ziua de parastas! Dar bine ca facusem mai intai parastas imediat dupa Liturghie si eram si impartasita. Cred ca de asta nu mi-a fost frica sa beau apa dupa femeia aceea. 

Mai stam un pic de vorba tata si ma retrag. Este marti, dis de dimineata. sunt si eu femeie cununata. Si am zbughit-o din pat, mai intai dupa apa, apoi dupa tine, ca ma chinuia intrebarea pe care sigur mi-o va pune fata.

Si te rog sa nu ma faci sa astept mult raspunsul. Cred ca trebuie sa repar gresala. Din experienta, i-am spus unei fete ca nu este nevoie sa astepte pana strange banii de nunta. Tineretea e scurta, vremea trece si doar nu vrea sa ajunga cum sunt eu, vorba lunga!

Pentru ca de la atatea teoreme si demonstratii despre iubire, despre atatea carti citite sau doar rasfoite, dupa atatea articole pe blog, eu nici acum, dupa atatia ani, nu pricep daca si unde am  gresit.

Si pentru ca sunt si tolomaca, desparte bine in silabe, eu, fata ta cu facultate, imi este ca ma fac de ras daca intreb in familie, in biserica, la scoala, la primarie, la guvern, parlament si presedentie. Imi pare rau ca nu am intrebat duminica la rege.

Ce frumos ar fi fost: imi puneam pe cap o palarie, ma imbracam frumos cum iti place si tie, cu posetuta si telefonul, poate gaseam o pereche indragostita si nu vedeau ca nu e reportofon. Pana sa intre pe poarta, le ceream un simplu raspuns la intrebare, pentru ca stiu din proprie experienta, ce raspunsuri frumoase primeam de la tine, care erai vesnic indragostit de mama si de noi. Si de lume!

Si au inflorit salcamii tata, si Mana Maica Domnului e inca frunza si platanii, zboara fluturi, fluturi, fluturi de petale si vecinul asculta numai muzica de iubire si  miorlaie o pisicuta sub fereastra si cateva pasarele ciripesc pe o craca si pe banca afara, aseara un baiat plangea de mama focului dupa iubita sa. M-am prefacut ca nu am observat cum statea pe banca, m-am indepartat si cand am vazut ca s-a mai linistit din plans, am aflat ca mama iubitei nici la biserica nu mergea, nici pe fata nu o lasa sa iasa din casa. Era habotnica! El a zis!

Intelegi acum tata, de ce te-am intrebat?! Mi-am amintit cum stateai cu baieti si fete la sfat pe strada, pe vremea cand parintii lor nu mergeau la biserica cum mergeati voi la parintii Ionescu si Tataram, Dumnezeu sa ii bucure! Si sa ma ierte ca de cand a plecat mama, nu am mai trecut pe la biserica pe la ei. Sa-mi fie rusine ca au plecat fara sa le spun cat bine mi-a prins livada.

De asta te-am rugat, data trecuta sa ii spui lui Ionescu ca nu a fost, nu este si nu va fi niciodata ateu, chiar daca in tinerete a fost un pic derbedeu. Au fost atatia Ionesti in biserica. Au platit ei factura si pentru el! Si asta ma bucura, chiar daca nu ma numesc Ionescu. Si numele meu dupa cununie, e tot comun si ma bucur ca Dumnezeu m-a iertat, pentru ca am iubit, iubesc si voi iubi mereu sa iubesc. E pacat?!

Dulcegariile inca nu s-au terminat dar m-a luat un cascat si de dimineata trebuie sa ma trezesc cu dimineata in cap. Avem Sfant Romanesc in calendar. Mare dar! Un valah! Ioan. Bucura-te Ioan! Sa nu uit sa ii spun la multi ani si lui tata de aici. Ce bine e sa fii nevasta! Ai doi tati sa te sfatuiasca. Si un nas si frati si multi prieteni cuminti. Si multi sfinti! Si fini! Vai de mine! Ce ma fac daca fina viitoare, ma intreaba daca e bine asa sau asa?! Sa ii spun sa fie ca mine?! Sincera, autentica si cand o va durea sufletul, inima si mintea, si /sau, ca nu e obligatoriu sa te doara toate odata, sa dea fuga la parintele iubiului! Sau /si sa ii spun sa nu faca cum am facut eu?! Dar oare va fi frumos, pe banca in locul tanarului plans, sa-l fac pe el de ras?! Tocmai pe viitorul meu fin?! Si in plus, stiu si eu cum e tineretea, clocotitoare. Si am aflat si ce spune Psaltirea la pacatele tineretii. Si mai bine sa nu pacatuiesti niciodata, dar daca nu se poate fara gresala, mai bine sa gresesti la tinerete si apoi sa sufli si in iaurt, decat tanar, adult sau batran sa te faci de rusine pe strada.

Si te rog, lasa-ma tata, sa scriu si marca aceea de masina pe care cand o pronunti se aseamana cu o desfranata. Mai bine masina de iubit decat moarta! Pentru ca cine iubeste, chiar daca doar mecanic, la un moment dat, tot gaseste o batista, o poarta si un patrafir, dincolo de usa bisericii. Si dincolo de usa bisericii, la cativa pasi, dupa Usile Imparatesti, este Iubirea Toata. Si asteapta un indragostit, care a mai si gresit. Pentru ca doar cine nu iarta, nu iubeste!


Sarut Mana, Tata! 
Dulcegarii!

2 comentarii:

Pr.Victor spunea...

Cum am scris şi la mine, în puţine cuvinte, ţi-am trecut pagina blogului, chiar dacă, crede-mă, în ultima vreme timpul meu este mult fărâmiţat de banalele treburi ale omului trupesc dar şi de binecuvântatele clipe ale slujirii. Noroc cu natura, ea îmi mai aduce aminte de lucrarea Cerului, ea şi zâmbetele copiilor cu care interacţionez la orele predate (încă) la şcoală, căci la şcoala vieţii bag seama că-s din ce în ce mai mulţi chiulangii.
A te dărui din dragoste nu-i păcat, desigur, când asta se întâmplă trupeşte celui/celei cu care te-ai însoţit o viaţă, iar duhovniceşte, Mirelui, cu atât mai mult.
Hristos a înviat!

adriana spunea...

Adevarat a inviat!