marți, 30 iunie 2015

Amintiri de vara

Iau amintirile de vara.
La 38 de ani sunt 38 de veri,
Le scriu pe foaia alba de hartie,
Pe cele rele la spalat le duc.

La robinet nu este pic de apa,
De suparare imi vine sa plang,
De nervi ca printre amintiri intunecate,
Bine nu vad, pe cele care doar ma fac sa rad.

Tu, Doamne, ma cunosti cel mai bine!
Putin, asa, ma intuiesc si eu.
Credeam ca esti departe, plecat din asta lume,
Credeam ca robinetul fara apa nu spala nici un cuvintel.

In Taina, Tu Te-ai apropiat de mine,
In rugaciune Lacrima Ti-ai pus,
Sa-Ti multumesc, nu stiu cum se cuvine
Doar Iti scriu aste randuri si le suflu in Sus.

Nadajduiesc sa sufle vantul bine!
Cuvintele la Voi sa le tot urce,
Promit sa fiu femeie cuminte,
Cand ma apuc de scris, sa ma inchin la Cruce.

Treizeci de ani trecura precum clipa,
Astazi sunt mai tacuta ca oricand,
Tot ce-mi doresc in asta plina vara,
Este mereu la Fericita Clipa sa ajung!.

Ce este Fericirea?!
Se-ntreaba si in proza si in poezie lumea
Exista oare Fericirea?!
Se-ntreaba pictorul si interpretul.
Sunt Fericiti acei saraci cu duhul,
Raspunde tuturor Sfanta Scriptura,
Trebuie doar sa-i deslusim tesatura.

Cu multele cuvinte prinse-n minte,
E greu sa stii utilul si folosul.
Medicament din cela bun,
A lasat Domnul, o reteta vie:
Pocainta,
Plansul,
Taina Spovedaniei,
Sfantul Maslu,
Sfanta Liturghie,
Sfanta Euharistie.

Dam Slava Domnului
Ca ne-a Botezat in copilarie, 
In frageda pruncie.
Dam Slava Domnului 
Ca ne-a lasat sa-alegem.
Dam Slava Domnului
Pentru Dragostea de dincolo de lege.

Noi, trup si minte slabe
Am ales mai intai gresala.
Domnul, Corect a tinut socoteala.
Sufletul a inceput in fata socotelii sa se planga
A fost nevoie sa intre la munca.
Munca a fost sub Jug,
Grea si usora, de multe ori placuta.

Treizeci de ani la jug, e oare mult?!
Imediat, inainte si dupa ultimul clopotel
Cel auzit la liceu. am tras la jug!
Treizeci de ani au trecut intr-o clipita
Am astazi patruzeci si opt si doar o frica.

Doamne, Iti multumesc pentru frica.
Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste
In viata, orice buturuga, oricat de mare, oricat de grea
Se face mica pietricica si te lasa sa sari peste ea.
Se face pietricica de sotron si jocului copilaresc ii pune ton
Se face pietricica de aruncat in balta, atunci cand mergi la scalda.

Doamne, Iti multumesc pentru frica.
In Sfanta Liturghie, 
Frica de esec se duce pe pustie.
In Sfanta Taina, frica spovedita se topeste.
La Sfantul Maslu, frica nu mai poate creste.
Frica si frici am avut de ales!

Am ales Frica intr-o vara.
Era vara fierbinte, 
Afara era zapuseala.
In anul cela, nouazeci si patru,
Pe strada cald, in suflet multe frici.
In Biserica, la Ecaterina, Marea Mucenita
Am auzit de o Singura Frica.

In alt an, iarna. 
Piata Unirii, 
Lume multa, brazi de Craciun.
O forta nevazuta ne-a intors din drum.
Era la inceput de anii nouazeci,
Usa Bisericii era larg deschisa.
Prin anii nouazeci eram ca o fetita,
Credeam tot vantul care sufla pe drum.

Sfantul Ioan Botezatorul privea din Icoana
Parintele, nici nu stiu cum il cheama, 
A spus si auzeam parca  intaia oara,
Cuvantul de folos pe care in copilarie 
Il ascultam,  copil sfios: 
Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste,
Sa ma apropii am acceptat, suflet bucuros.
M-am inchinat, am deschis gura mare, am gustat,
M-am inchinat din nou si am plecat.
In piata, tin minte, cand am revenit,
Iubitul meu cumparase  un brad, asa s-a nimerit
Amandoi am pornit spre Craciun bucurosi.
Anii, care urmau dupa Anul Nou 
Ni doream doar frumosi.

Astazi, privind in urma, stiu unde, cum si de ce.
Nu a fost toaat vremea asa.
Am gresit. Eu. Cea dinati pacatoasa.
Noi, minte slab si trup pricajit.
Nu am avut purtare buna fata de in Hristos.
In acel an, iarna, impartasita cu Hristos,
Noi, minte slab si trup pricajit,
In loc sa-L lasam pe Hristos pe suflet sa sada putin, linistit
Am alergat catre lume, L-am zgaltait pe Pruncul Hristos 
Uitand ce am invatat in acei frumosi sapte ani de acasa,
Ca dupa masa, dupa ce multumesti, te ridici si apoi linistit 
- Sezi, nepoata, un pic sa-ti tihneasca mancarea!
Asa ne invata pe noi, mama marea.

Niciun comentariu: