joi, 25 iunie 2015

Ie draga, ie draga, ie draga!

Sursa foto
Lie, Lie, Ciocarlie,
Maine ma imbrac in ie!
Doamne. feri-ma, de rau,
Zapacita imi sunt eu!

Ia, ce este, stiam. Inca din copilarie. Prima data, am imbracat-o la gradinita, la serbarea cu dansuri populare. Alunelul, alunelul, hai la joc...si la Calusarii si la alte cantecele si dansuri bune pentru grupa mijlocie, parca. 

Sursa foto
Bunica din partea mamei era purtatoare de ie. Si tesatoare, cusatoare, precum erau toate bunicile din Ardeal. Si prin scoala generala, la orele de atelier, cu acul, cu ata, pe etamina, panza topita sau in, am invatat si eu sa cos in punct de cruciulita sau musculita sau alt punct. Coseam cu bucurie. Fie semn de carte, fie servetel, fie fata de masa. La ie nu am cusut sau tesut. Ce pacat!


Ia de la buna-am dat-o!
Ia de la mama, nu e!
Ia mea de gradinita,
E prea mica pentru ie!

Sursa foto
E prea mica si nici nu o mai am. Dar aceasta este cu totul o alta poveste. Si e trista! Ia aduce peste tot bucurie. Ia este un cumul de bucurii. Cea care o tese, se roaga, canta, isi aminteste de invataturile parintesti, de pridvorul bunicilor, de sezatorile copilariei, de fuiorul de lana din mana bunicii, de panza albita dupa ce a fost tesuta la razboi, de focul trosnind in soba, de hora din sat, de cerul albastru curat, de florile de papadie, sanziene si toporasi, de verdele padurii de dincolo de sat, de rosul sangeriu de la prima impunsatura de ac si de la prima petala de mac cusuta la manecuta de ie. Ia, doamnelor, domnisoarelor si domnilor este nu doar o simpla bluza sau bluzita cu pieptar si maneca sau manecuta. Ia este o bucurie!

Sursa foto
Priviti numai cateva secunde la o fetita, fetiscana, fata sau doamna imbracata in ie! Priviti si va bucurati! Si vedeti cat de frumosi sunt si barbatii in ie imbracati?! Ieri, am vazut un domn. Cu ie. Ie alba din panza topita si fina. Cusuta cu ata alba de borangic, cred. Si peste ie, alta data, un alt domn, peste o ie alb negru, purta si ilic. Ilicul este o vesta si imi amintesc ca si noi la dansuri, aveam la gradinita, ilic.

O bucata am de panza,
Alba este si curata,
Ac si ate in cutie,
Ie draga, ie draga, ie draga! 

Este greu sa cosi o ie?! Am intrebat intr-o zi. Si grabita, am pierdut raspunsul printre alte ace, ate si cutii. Dar am promis sa incerc. Si semn de promisiune am pus o poezie despre ie. Si mi-am cumparat, drept model, o ie, alba cu cusatura albastra. Si ieri, ca si in alte zile, am purtat-o doar bucuroasa.  

Ie draga, te voi coase
Punct de mica cruciulita,
De-mi voi aminti de felul,
Cum coseam, cand eram mica.

Sursa foto
Si pana la a coase o ie, Dumnezeu mi-a scos in cale o intrebare. Sa vada daca mai stiu sa cos. Cum coseam cand eram mica. Doamne, cata bucurie, in urma acului si-al atei. Pe spatele unui patrat colorat, o panglica descusuta, locul iar si l-a aflat.  Cusatura, foarte mica, lucru ingrijit, curat. De la cine-am invatat sa cos, m-am intrebat?! De acasa, de la scoala, de la biserica,  unde la icoana Maicii Domnului, bunicile din Ardeal, ii mai aduceau Maicutei lor, in dar, cate un stergar cusut cu punct de mica cruciulita. 

Ioana, draga Ioana,
Sanzieni si Sanziene!
De tesut ie, e vreme,
Daca vreti sa invatati.

Sursa foto
Pentru ca ia aduce cu ea comuniunea, comunicarea, prietenia, bucuria. Fie ca este lucrata, fie ca este purtata, fie ca este primita, fie ca este daruita. Ia este! A fost si va fi! Prilej de multe, multe, multe bucurii!

Sunt bucuroasa ca un domn, m-a rugat sa scriu cateva cuvinte, din suflet, despre ie. La inceput am scris o mica poezie. Dar ieri, cand Dumnezeu mi-a scos in cale intrebarea aducatoare de ac si ata, cu ia pe mine, m-am imbujorat mult de bucurie si mi-am spus ca drept multumire pentru asa mare bucurie, trebuie musai sa scriu mai mult despre ie.

Pentru ca Ia, doamnelor, domnisoarelor si domnilor, este cusatura sfanta. Intrebati orice mamuca, maicuta, mamica sau mamaica. Cata rugaciune au impletit dansele in tesatura si cusatura de ie! Cate lacrimi nu au curs peste mainile lor obosite pana sa vina si stropul de bucurie! Si Ia  este si miraculoasa. O privire cu migala a plans-o, tesand-o, intr-o casa, o privire se bucura, purtand-o, de ea. Ce ie frumoasa porti, iubito! Si iubitul, sincer, nici macar nu viseaza cat de multi au plans pentru ia purtata cu bucurie si pace in suflet de iubita sa.

Ia, de la mic punct, la mare creatie este Iubire. Este dragoste la prima vedere. Intre Dumnezeu si femeie. Intre Dumnezeu si barbat. pentru ca uneori intalnim si barbati cusatori de ie.

Sursa foto
Si tuturor iubitoarele si iubitorilor de ie, le este dedicata aceasta insiruire de ganduri si cuvinte, scrise cu dragoste, de catre o sotie pentru o ie.  Ia mea de gradinita. Au cusut la ea, bunica, mama, matusa si mamaica. Am purtat-o pe la dansuri populare, m-am rusinat cu ea cand am crescut un pic mai mare, mi s-a parut ca nu isi mai gaseste rostul cand eram la varsta domnisorelor si in cele din urma, am aruncat-o pentru ca nu avea cine sa o mai poarte. Eram mare, la casa noastra si casa fiind la oras, ia nu isi avea camera ei in ea si dulapul din sufragerie, parca nu parea potrivit pentru ie.

Slava Domnului ca a revenit moda la ie! Pentru ca doamnelor, domnisoarelor si domnilor, ia este aducatoare de bucurie!
Sursa foto

Spor la tesatura si la cusatura de ie! Si cand ia dumneavoastra este buna de purtat, puteti imortaliza momentul si zambind la camera de filmat, spuneti intr-u zambet larg: Draga Ia! Si deschideti bratele, formand din ia voastra o frumoasa cruce, sa se vada in toata fotografia ce frumos este tot omul imbracat in ie. Voi, cei care saptamanal purtati ie, intelegeti mai usor ca ia este si lejera si acoperitoare de pacat. Pentru ca inocenta dintr-o ie nu se pierde niciodat'. Adevarat!

Sursa foto
As putea sa mai lungesc vorba despre ie, mult si cu bucurie. Dar ia nu este doar cuvant cu doua litere format. Ia este creatie cu multa ata si cu ac, cu panza din ceea curata, cu sezatoare si ascultare de cel mai priceput la cusut de ie. La vorbit despre ie, un pic m-am priceput. Treaba serioasa, va fi, doar dupa ce ma voi apuca de cusut! Intrebarea care mi se plimba acum printre cuvinte de ie, este copilareasca: Cum sa fac?! 

Voi stiti sa faceti o ie? Eu, nu! Rusine mie! Aproape o babtaie si sa nu stiu sa fac ie! Ida, hai sa invatam sa coasem si sa tesem ie!

Ida sade pe bancuta, 
Langa ea o mamaruta,
Langa mamaruta, o alta fetita
Si printre fetite si doi baietei
Panza, ate, ace si frunze de tei.

Florile sunt prinse intr-o noua ie,
Si copiii canta cum imi place mie;
Gargarita rita, zboara-n poienita!

Si in poienita, imbracata-n ie
Este o mireasa, faina poezie!
Mirele e chipes, ia lui si-o poarta,
Hora se incinge, Ida-i fericita,
A fost si la asta mare nunta,
Din poiana, dupa multa vreme, 
Ia, oaspete de nunta!

Si in dar de nunta, 
Ida, o fetita, canta:

Lie, Lie, Ciocarlie, 
Maine ma imbrac in ie!
Doamne. feri-ma, de rau,
Zapacita imi sunt eu!

Ia de la buna-am dat-o!
Ia de la mama, nu e!
Ia mea de gradinita,
E prea mica pentru ie!

O bucata am de panza,
Alba este si curata,
Ac si ate in cutie,
Ie draga, ie draga, ie draga! 

Ie draga, te voi coase
Punct de mica cruciulita,
De-mi voi aminti de felul,
Cum coseam, cand eram mica.


13 iunie - 25 iunie 2015
Cu drag,

Un comentariu:

Lorena spunea...

Ia, un important simbol pentru noi, romanii. Din pacate nu stiu cat de mult va mai fi frecventata ca articol vestimentar. Cu timpul n-o sa mai stim nimic de ea.