marți, 30 iunie 2015

Noapte buna! Atentie, acesta este un articol lung

O rog pe autoarea tabloului, daca navigarile pe net o vor aduce aici, sa nu se supere ca am salvat fotografia fara sa mentionez artistul.

Maine, aici pe pamant, Andreea Cosmina ar fi implinit 21 de ani. In Cer, a implinit pe 26 ianuarie, 5 anisori. Ii placeau foarte mult margaretele. Il iubea pe Hristos. O iubea  pe Maicuta Domnuli. Ii iubea pe Sfinti. In loc de primul an de liceu, a petrecut din mai pana in ianuarie, ultimele noua
Andreea Cosmina Paun
luni de viata pamanteasca. In cancer.Si era de multe ori cu zambetul pe buze.

Intalnirea cu ea a fost un moment de rascruce. Asa cum sunt toate intalnirile dintre suflete. Alaturi de ea, treptat, alte suflete de copii au plecat in vesnicie. Numele lor sunt scrise cu lacrimi de mame in Cer: Andra Ioana, Luis, Roberta, Alexandru, Bogdan Marian, Cosmin Daniel, Marian, Alexandra, Sofia. Si inca multi altii, copii si adulti. Gandul imi zboara la o gradina plina cu margarete si cu maci, unde copiii, fericiti se joaca. Unde toti, copii sau adulti,  trecuti prin cancer sunt acolo copii.

Luna iunie este prin excelenta, luna copiilor. In aceasta luna, semintele de copii, asteapta sa creasca. Embrionii asteapta sa creasca. Fetii asteapta sa creasca. Pruncii se nasc. Inseamna ca aproape orice luna, este prin excelenta, luna copiilor. 

Noptile copiilor trebuie sa fie linistite. Diminetile copiilor trebuie sa fie pline de nadejde. Este dorinta oricarui parinte sanatos la inima si la minte. Dar mai sunt si altfel de parinti. Fara sa fie vina lor ca sunt altfel. 


De azi, imi doresc nopti linistite si dimineti pline de nadejde. Netul si televizorul mi le cam tulbura. 

Noapte buna, tuturor! Si o melodie Zece. I-a cantat-o cantaretul si Cosminei. Impreuna cu ea. Si dupa versuri, alte randuri pentru cei care nu s-au plictisit pana acum.


Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Doua stele, paralele,
Stele, lacrimi innodate si
Lumina de la ele
Pentru tine toate

Patru printi cu trei castele
Ape, lanturi fermecate si
Tot cerul peste ele
Pentru tine toate

Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putine

Sapte zane, toate bune
Licurici, sperante-n noapte si
Piticii din poveste
Pentru tine toate

Noua magi in faptul serii
O potcoava sus departe, si
Comorile din suflet
Pentru tine toate

Zece intamplari ciudate si-o minune
Te-au adus in casa, zece
Zece pictori se tot mira
Cat esti de frumoasa

Zece zile trec absurd de nu stiu
Nu stiu cum, nu stiu pe unde, nu stiu
Zece vieti de-as sta cu tine
Tot ar fi putïne.


In aceste zile de vara, multi parinti si multi copii tind catre nota zece sau plang dupa ea.Asa se intampla vara. Se termina anii de gimnaziu, se termina anii de liceu, se termina anii de facultate. 

Important este ca nu se termina anii. Notele sunt capricioase si trecatoare. Nu pot fi mereu toate de zece. Pentru 10 este nevoie de multa truda. Si de multe ori, nota 10 inseamna ani pierduti din copilarie. Merita?! 

Multi profesori au o vorba de duh: 10 este pentru Dumnezeu. Daca nu am fi orgoliosi si mandri, in afara de matematica, la nici o alta materie, nota 10 nu poate fi atinsa cu adevarat. 

In chinurile facerii, nici o mama nu se gandeste ca viitorul elev sa fie un copil de nota zece la scoala.

Sa respire sanatos, sa tipe puternic, sa aiba toate cele zece degete la manute si picioruse, sa aiba toate la locul lor, sa fie sanatos sau sanatoasa. acestea sunt gandurile parintesti la venirea pe lume a unui bebelus. Stiu de la parintii nostri.

Gandurile acestea cu note de 10 vin mai tarziu. Si de multe ori, daca parintii si-ar gasi carnetele cu note de la scoala, si-ar reaminti de multe ori ca nu au fost elevi de 10. Si lucrul acesta nu i-a impiedicat sa devina parinti minunati. Unii dintre ei, chiar magicieni, facand orice pentru a face pe plac copiilor. Fiind in stare sa isi vanda si sufletul. pentru ca nu toti adultii Il mai iubesc, acum, ca sunt adulti, pe Hristos, cum Il iubeau atunci cand erau copii.

Nu am fost un copil de nota 10 pe linie, cum se spune. Am avut si note de 10 dar doar acolo unde profesorii si-au pus tot sufletul la lectie. Am avut un esec la Miorita de treapta dar Iubirea si Adevarul au invins prejudecatile. Am trait atunci o minune. Si nu doar eu. Mai multi copii impiedicati la Miorita dar salvati de clopotelul de la matematica. 

In acea vara, Mos Nicolae a venit mai devreme. Sau poate a fost Mos Spiridon. Sau Mos Andrei. Sau Mos Craciun. Sau lacrimile mamelor si bunicelor noastre la icoanele Maicutei Domnului.

Nici mama, nici tata nu au tipat la mine ca m-am impiedicat, tocmai la Miorita. Doar au plans impreuna cu mine. Asa, cum in acele zile de vara, au plans multi alti parinti, profesori de gimnaziu si copii.

Esecul este de folos. Te ajuta la plans. Plansul spala sufletul si rugaciunea pe un suflet proaspat spalat, ajunge mai repede la Dumnezeu. Asa se lucreaza minunile. Cu plans si rugaciune. Cu rugaciuni sincere, in care iti dezvalui intreaga neputinta. Si il rogi pe Dumnezeu sa te ajute. De aceea, nota 10 o merita doar Dumnezeu. Sau calificativul foarte bine.  9 ar fi pentru Ingeri si Sfinti si de la 8 in jos pentru copii. In felul acesta, copiii ar creste doar bucurosi. Nu mandri, nu orgoliosi, nu fricosi, nu furiosi. Doar bucurosi.

In copilarie, bucuria se dobandeste usor. Adulti fiind, trebuie sa muncim mult pentru ea. Mai simplu ar fi, sa luam o pauza, sa vedem
cum am pierdut bucuria, sa plangem de dorul ei si sa-L rugam pe Duhul Sfant sa ne-o redea.

Cine este Duhul Sfant?! Multi adulti isi pun aceasta intrebare. Mai multi copii stiu sa raspunda la ea. Ferice de ei! Sunt acei copii, de multe ori, saraci cu duhul si cu inima curata Si multi adulti rad de ei. Si copiii plang. Si fiind saraci cu duhul si plangaciosi, Dumnezeu are mereu cate ceva in dar pentru ei. Pentru ca saracia cu duhul este ceva foarte placut Lui Dumnezeu.

Spre rusinea mea, marturisesc: am fost un copil ingamfat si mandru in
copilarie. Nu stiam atunci ca sunt asa. Acum, dupa multi ani, am inteles in ce pericol am fost. Dupa cum am aflat, pe propria-mi viata, mandria este un mare pacat. Te poate ingheta la inima. Poti sa-ti pierzi si viata din cauza mandriei. Pe langa mandrie, am fost si narcisista. Dar sa nu va imaginati ca mi-am pierdut vremea uitandu-ma prea mult in oglinda. In schimb, cum scriam o compunere frumoasa si laudata, cum compuneam o poezie sau o nuvela, cum primeam cate o diploma, ore intregi le contemplam. Asa mi se intampla si cu acest blog. Sunt topita dupa el. Si timpul trece admirandu-mi blogul.

Din copilarie am simtit ca sunt altfel. Nu stiam ca sunt narcisista. Si plina de slava desarta si mandrie. Din fericire, stiu ca exista un leac. Singurul leac cu putere mare, care ma poate ajuta sa scap intr-o zi de narcisism. Narcisismul nu este delicat precum floarea care ii da numele. Este cu actiuni colaterale, obositoare si pentru narcisist si pentru cei din jurul lor. Este o boala a sufletului si a mintii. Care ajunge sa imbolnaveasca si trupul.

Daca eu ma simt obosita de narcisismul meu, ma gandesc cum se simt cei din jurul meu. E foarte greu sa traiesti cu o femeie narcisista care scrie pe blog. 

Astazi, am hotarat. Ori noi, ori blogul. Am ales, fericita, noi. Suflet, minte, trup. Pentru ca nu am nici un folos, daca lumea imi citeste blogul dar noi ne pierdem, putin cate putin sufletul.

Undeva, pe alta parte a planetei este dimineata. Cu lumina. Asemanatoare  cu lumina vietii veacului ce va sa vie.

Randurile scrise pe blog, se opresc aici. In memoria tuturor copiilor, care grav bolnavi, imobilizati la pat, ar fi dat orice sa poata sa se plimbe, sa culeaga flori, sa intalneasca oameni in parc sau pe strada. Ar fi dat orice, dar totul pana la suflet. Pentru ca toti copiii Il iubesc pe Hristos.  Si cand rostesc Crezul se simte din tremurul glasului ca stiu foarte bine cine este Duhul Sfant.

Buna dimineata, tuturor! Si cea mai frumoasa marturisire de dragoste pe care o poate face un om. Crezul. Pe acesta trebuie sa il invatam de nota 10. Merita!
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tătal S-a născut, mai nainte de toţi vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iaraşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul Este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru-una Sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin!

Un comentariu:

Anonim spunea...

Curajoasa marturisire. Iti doresc trairi in Adevar in viata reala!
Exista viata dupa blog! Sau, mai corect spus, viata exista inainte de blog :)