marți, 3 noiembrie 2015

Cuvinte Vii

Nu stiu cum o cheama. Ii povestea altei femei despre bunica ei Sofronia. Un astfel de nume, mai putin intalnit, te face sa te apropi si sa asculti. Avea atata dragoste in glas cand ii pomenea numele, incat am ascultat cu atentie si cand femeile s-au despartit, am spus in gand, la fel ca cea care vorbea: "Va rog sa ma iertati" Si urcandu-ma in autobuz, pana acasa am repetat cele auzite. Pentru ca mi-a placut ce am auzit. Am auzit marturisirea unei nepoate, in timp ce in statia de autobuz asteptau si cativa barbati. Probabil au auzit si dansii. In timp ce ascultam ii priveam. Taceau. Oameni bine crescuti. Sunt si dansii nepotii unor bunici. La fel cum suntem si noi femeile. Unele, precum nepoata Sofroniei, prin cateva cuvinte, spun multe. Eu vorbesc fara a fi de folos cuiva. Marturisirea nepoatei Sofroniei m-a ajutat sa ma vad cum sunt. Sarut mana, bunica Sofronia! M-a uns la suflet ce a spus nepoata dumitale:
    Cu totii avem nevoie de Cuvinte Vii. Dumnezeu. Preasfanta Treime. Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Maica Domnului. Sfintii. Biserica.Taina Botezului. Taina Mirungerii. Taina  Euharistiei. Taina Spovedaniei  Taina Hirotoniei. Taina Cununiei. Taina Sfantului Maslu. Oameni dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu. Parinti duhovnici. Familie. Rude. Prieteni. Iubire.
    In timpul vietii pamantesti, cu totii gresim. A ne judeca unii pe altii inseamna a nu ne ierta unii pe altii. A folosi multe cuvinte in vremuri tragice ne face sa ne pierdem pe noi insine. A ne ruga fiecare acolo unde ne aflam, inseamna a ne regasi. Si regasindu-ne pe noi insine avem ocazia sa vedem care este relatia noastra cu Dumnezeu, cu aproapele, cu noi insine.

    Va rog sa ma iertati pentru ca v-am risipit prin vorba multa, timpul. Am fost bolnava de slava desarta, mandrie si multe alte boli sufletesti. Inca se mai lupta Dumnezeu cu ele.

    Prin Biserica, Dumnezeu a inceput sa ma vindece. Biserica, adica parohie, sot, familie, rude, prieteni, colegi. Prin Biserica Dumnezeu a inceput sa ma vindece. Atunci cand I-am permis, atunci cand L-am rugat, atunci cand mi-am recunoscut greselile. Si cand nu Ii permiteam, cand nu Il rugam, cand credeam ca tot ce fac este corect, Dumnezeu era langa mine si din fiecare cadere ma ridica.

    Cu multi ani in urma, mi-am pierdut mama intr-un mod tragic. Eram adolescenta si credeam ca este rusinos sa plangi. Nu am plans. Faptul ca nu am plans atunci, m-a costat. Mi-am imbolnavit sufletul si a fost nevoie de multa rugaciune. Nestiind sa ma rog, s-a rugat in locul meu Biserica. Tot in moduri tragice, mi-am pierdut in trecut si cateva rude si apoi copiii. Nestiind sa ma rog, s-a rugat in locul meu Biserica. De cand particip la Sfintele Slujbe aud mereu cum suntem pomeniti cu totii. Biserica se roaga pentru noi dar si in locul nostru, atunci cand noi nu stim ca trebuie sa ne rugam.
   
    Ma doare sufletul cand vad sau aud cum in Biserica Ortodoxa, noi, cei botezati, cununati, iertati, inca mai dam cu bolovani de cuvinte grele. Pentru ca atunci cand ii judecam pe oameni, dam cu bolovani in Biserica. In cei Vii si in cei Adormiti.

    Dumnezeu sa ne ierte si sa ne ajute sa spunem in liniste cat mai des Tatal nostru. Cuvinte Vii. Pentru ca singurele Cuvinte Vii sunt cele care pornesc din dragostea inimii si a mintii. Doar Dumnezeu stie Totul. Noi, nu avem cum sa stim rostul tuturor evenimentelor din viata noastra pamanteasca. In schimb, Rugaciunea Domneasca o cunoastem foarte multi dintre noi. Si daca nu o cunoastem, poate este momentul sa o invatam. In Biserica.

    Inca o data, va rog sa ma iertati!

Niciun comentariu: