joi, 30 aprilie 2015

La iubire, inainte!

Mierla de dimineata

Fericirea. Acea stare pe care o cauta orice om. Dictionarul, psihologii, cartile de specialitate, revistele de larg consum, reclamele, o definesc, o explica, o justifica, o masluiesc, o folosesc ca interfata intre persoane. Poate din acest motiv, multe persoane cauata fericirea in afara lor, in afara familiei, in afara cercului de prieteni, in afara Bisericii, in afara Tarii, in afara Planetei, in afara Universului, consumand astfel timp, energie, resurse importante, care folosite corect, ar face foarte multe alte persoane fericite.

Dobandirea fercirii, pentru ca fericirea chiar exista, aduce echilibrul.

Lipsa fericirii, dorinta nesabuita de a o dobandi acum, imediat, creaza haos. Atat in cautator cat si in jurul sau.

Am fost, inca mai sunt dar nadajduiesc sa nu mai fiu un generator de haos. Pentru ca haosul este obositor.

Am fost si nadajduiesc ca voi redeveni fericita. Pana atunci ma multumesc cu micile bucurii zilnice.

Luna aprilie, pe blog, am dedicat-o Iubirii, Aerului, Apei si Luminii.

Iubirea, Aerul, Apa, Lumina conduc spre Fericire. In aceasta luna, mi-am amintit cand am fost suta la suta fericita. Cu toate ca amintirea nu este clara ea nu este nici confuza. Cu toate ca este intuitiva, ea este foarte reala. Prima data am fost fericita in momentul cand din iubire, tata si mama ne-au chemat la viata. Existam in fericirea lor. La fel ei, au fost fericiti in fericirea parintilor lor. Si tot asa, mergand pe firul arborelui genealogic, fiecare persoana traitoare in zilele noastre, va ajunge intr-un punct de fericire comun.

Mergand cu gandul in trecut, pe firul generatiilor, al iubirii si al apei, fiecare dintre noi va ajunge, mai devreme sau mai tarziu la cea mai fericita propozitie compusa: "Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor".

In aceste opt cuvinte, este o Infinita Iubire. Iubirea din Sfanta Treime. Dumnezeu Tatal, Cuvantul, Duhul Sfant. Iubirea care ar trebui sa ne fie model de traire.

Suntem femei, am fost odata fetite. Daca am crescut in binecuvantarea unei familii dupa chipul si asemanarea Sfintei Treimi, ne vom reaminti cu usurinta cum era cand noi, fetitele eram iubite de catre  bunici,  tati,  frati,  nasi, unchi, veri, prietenii acestora, colegii de gradinita. Ne vom reaminti cum era cand aceasta iubire desavarsita a tuturor batranilor, barbatilor, tinerilor, copiilor pentru noi fetitele, era generatoare de fericire in inimile si mintile bunicelor,   mamelor, surorilor mai mari, naselor, matusilor, verisoarelor, prietenelor acestora. Ne vom reaminti cum era cand cresteam si eam fericite in mijlocul bucuriei lor. Ne vom reaminti cum era cand ne-am indragostit si cel vizat era si el indragostit de noi.

Planeta noatra este formata din 70% apa. Loc suficient  ca Duhul Sfant sa se mai poarte. 

Noi suntem formati in mare parte din apa. Multa apa, cand suntem embrioni si feti si apa in descrestere pe masura ce crestem in varsta, iubire sau ura.

Apa, dupa cum stim poate fi placuta sau neplacuta. Asa cum suntem si noi. Uneori buni de pusi la rana, alteori rai de nevazut.

Fericirea se naste, creste si ramane doar acolo unde este Iubire. Si cred ca Iubirea este doar acolo unde apa este curata si pura. Si apa cea mai curata trebuie sa existe in primul rand in fiecare dintre noi. Altfel, pe cel mai curat om, tot murdar il vedem si nevazand bine, nu avem cum sa fim fericiti.
Fericirea nu este Fata Morgana. Dar este foarte adevarat ca cine se scoala de dimineata, departe ajunge.

Dis de dimineata, cand incepe sa se crape de ziua, cel treaz la acel ceas de primavara, are sansa sa atinga cu auzul, fericirea, acolo unde in aerul curat si proaspat al diminetii, incep pasarile sa cante.

De cateva zile, in acordurile unei mierle indragostite, imi incep diminetile. O mai aud si pe la ceasul pranzului. Nu stiu daca are concert si seara.

Si tot ce imi doresc este ca nu cumva sa incep sa fiu invidioasa pe ea. Pentru ca noi femeile, foste fetite, stim cat de usor spulbera invidia, fericirea din noi si din jurul nostru. Atat de mult, incat se ajunge in cateva secunde de la fericire la haos.

Daca nu aveti pasari cantatoare aproape de casa, le gasiti glascioarele pe net dar faceti-va timp sa le ascultati chiar in natura.

Cand le auzim cum canta, ne topim de admiratie pentru Creatorul nostru!

Si ma intreb, oare de ce atunci cand vedem talentul altor persoane, in loc doar sa ne topim de admiratie, de multe ori ne umplem doar de ciuda?!

Si de la ciuda la nefericire nu mai sunt multi pasi. Pe care de multe ori ne grabim sa-i parcurgem, de parca ne-ar arde talpile.

Fericirea exista. Trebuie doar sa ne daruim ei. Si langa ea, chiar si o secunda daca stai, este de folos. Pentru ca acea secunda nu se uita niciodata. 

Rugaciune

Te rog, 
Mai picura-mi Doamne,
In inima roua,
Sa pot sa-nteleg
Cum afara ploua.

Te rog, 
Mai picura-mi Doamne,
Lacrima-n privire,
Sa pot sa pricep
Ce este cu mine.

Te rog, 
Mai picura-mi Doamne,
O Boaba de Sange,
Sa pot sa Te vad
Trup in Mica Paine.

Plouă

George Topârceanu 
21 martie 1886, Bucuresti - 7 mai 1937, Iasi

Pe-aici când plouă, plouă îndesat,
Nu ţine ca la noi un ceas ori două.
Că ziua plouă, plouă pe-nserat,
Şi când se crapă iar de ziuă, - plouă.

În faptul zilei, streşinile plâng.
Pădurea stă plouată ca o curcă.
Natura calcă cu piciorul stâng:
Pe-aici când plouă, - plouă, nu se-ncurcă!

Iar când s-arată soarele sărac.
De după nouri, ca să-ţi facă-n ciudă,
N-apuci a scoate nasul din cerdac,
Că până la întoarcere, - te udă.

Există şi răstimpuri când se moaie,
Când parcă nu mai toarnă-aşa, de sus,
Şi cerul câte-oleacă, spre apus,
Se luminează puţintel - a ploaie.

Atunci se cheamă că e timp frumos
(Măcar că tot mai cade-un pic de bură),
Dar fumul din ogeac se lasă-n jos,
Şi porcul umblă tot cu paiu-n gură..

miercuri, 22 aprilie 2015

Cine a spus ?

"Orice vis maret, incepe cu un visator. Aminteste-ti intotdeauna ca ai in interiorul tau, puterea, rabdarea si pasiunea pentru a atinge stelele si a schimba lumea"


joi, 16 aprilie 2015

Iubirea pluteste in aer





Simplu in Lumina Invierii

Hristos a Inviat! 

Fara Iubire nu exista Inviere. 

Este o axioma dar poate fi in acelasi timp si o teorema. Pentru a nu risipi timpul de iubit, cu lungi demonstratii, o prefer axioma.

Fara Preasfanata Nascatoare de Dumnezeu, nu am fi avut parte vreodata de Inviere.

Fara Iubirea dintre Sfintii Parinti Ioachim si Ana, nu am fi avut parte vreodata de Inviere.

Fara Iubirea dintre Cer si pamant, nu am fi avut parte vreodata de Inviere.

Fara Iubirea din Sfanta Treime, nu am fi avut parte vreodata de Inviere.

Fara Iubirea dintre mama si tata, nu am fi avut parte vreodata de Inviere.

Iubirea nu se poate masura, nu se poate cumpara, nu se poate vinde. Iubirea pur si simplu a fost, este si va fi. Acolo unde este dorita. Oamenii doresc Iubirea. Lumea se teme de Iubire, stiind cat de mult ii transforma Iubirea pe oameni. Pentru ca atunci cand oamenii iubesc, isi doresc ca tot timpul sa le fie plin de Iubire; sunt fericiti oriunde s-ar afla, nu au multe nevoi, pentru ca Iubirea este Totul.

Iubirea dintre Dumnezeu si om. Iubirea dintre barbat si femeie. Iubirea dintre parinti si copii. Iubirea dintre familii.

Cerul. Iubirea. Pamantul. Simplu in Lumina Invierii.

Dragi prieteni, cand simtiti ca vi se micsoreaza iubirea, nu va grabiti sa renuntati la familie si la prieteni Aveti rabdare! Avem in Biserica parinti duhovnicesti! Dansii sunt responsabili cu restabilirea Iubirii, acolo unde mai marii familiei nu fac fata.

Barbati si femei, oameni, suntem precum niste vase de lut pretioase. Ar trebui sa fim mereu pline cu Iubire. Cand suntem plini de altceva, avem picioare, avem gura, avem minte. Sa le punem la treaba, in folosul sufletului. Mintea sa  intrebe, sa vada unde a gresit omul ei, trup si suflet, de a pierdut Iubirea. Picioarele sa asculte de minte si sa alerge la Doctorul sufletelor si al trupurilor noastre Hristos si sa-si plece genunchii, marturisind cu gura cum si de ce a pierdut sufletul Iubirea. Si apoi, cuminti, minte, suflet, trup sa aiba rabdare. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu, Iubirea isi va face din nou simtita prezenta. In noi, in jurul nostru, in ceilalti. Pentru ca mereu, Iubirea are loc bun in inimile parintilor. Trupesti si/sau duhovnicesti.

Multa lume se intreaba de ce se tot construiesc biserici. Cu multi ani in urma, nici eu nu intelegeam de ce. Atunci, iubeam foarte mult si eram fericita oriunde. Pe urma, cand am inceput sa nu mai iubesc, nu mai eram fericita nicaieri. Dar de fiecare data cand intram intr-o biserica, sufletul prindea un pic de iubire. Si incet, incet, a ajuns mai aproape de Iubire. Tot mergand la biserica. Reintorcandu-se de la biserica acasa. Intelegand  ca impreuna cu familia si prietenii formeaza o mica biserica in Biserica.

Fara Iubire sufletul moare. Trupul mai merge, mintea mai sau nu mai judeca, dar sufletul, fara Iubire se ofileste. Si daca suntem sinceri cu noi insine, vom recunoaste si de unde vine Iubirea.

Si cand o vom resimti, vom fi altfel, asa cum am fost atunci cand iubeam. Puri si simpli. Bucurosi, impacati cu noi insine, cu cei din jur, cu Dumnezeu. 

Hristos a Inviat! 

La Iubire, inainte!

La borcanul cu Iubire,
Esti si tu binevenit,
Daca vrei, adu cu tine,
Fire pentru impletit.
Cam trei fire de la ceapa,
Cateva de usturoi, 
Patrunjel cat sa incapa 
Si marar de pe la noi.
Mai adu si niste fire,
De narcise si lalele
Merisor din cel salbatic
Si asa, un pumn de stele.
Ia-ti si visele cu tine
Si aseaza-le cuminte
Rasfoieste-le cu gandul: 
La Iubire, inainte!
Nu dormi prea mult pe ganduri,
Hotarat le faureste,
Din a Domnului Iubire, 
Orisice iubire creste!

Scrisoare de la mama

Ieri, 

Am stat la masa cu Iubirea.
Cate-n luna si in stele-am povestit!
Chipul fericit al fetei noastre,
Langa chipul fericitului iubit.

Tatal ei privea ca in oglinda,
Semne de Iubire imi facea:
Ti-amintesti, iubito, cum pe vremea noastra
La fel, cu Iubire viata se tesea?!

Tata, fiica, un iubit si-o mama 
O poveste de iubire ca-n povesti
Printre ei, frati si surori de viata
Daruire si doruri ceresti.

Ieri, 

As fi vrut sa fie lunga ziua,
Cat Iubirea dintre ceruri si pamant
Si sa-ti spun, fetita mamei draga,
Sa-mpletesti cu flori de lamaita, 
Al Iubirii dulce, suav cant.

Ieri,
Azi, 
Maine,
Timp plin cu Iubire!
Nu conteaza de esti tanar sau batran.
In Iubire este loc pentru oricine,
Din Iubire se croiesc poteci din drum.

Binecuvantare

Sa fii la suflet mereu prunc,
La trup sa fii mereu ca un voinic,
La minte sa fii intotdeauna intelept.
Sa urci inflacarat pe drumul drept,
Sa cresti in har, in Dar sa te rasfeti
Sa semeni doar Iubire peste tot, pe unde treci.
De cazi, doar la Iubire sa privesti,
De plangi, sa-nveti din nou a fericire sa zambesti!

Copile drag,
Ce altceva as mai putea sa iti doresc?!

Doar in Iubire iti doresc sa cresti!

Fluturi la inima

A iubi,
Iubire,
Fluturi la inima,
Versuri la minte,
Aripi de inger
Stau sa ne prinda.
Fire de iarba,
Iubirea asteapta.

Din departare,
Miresme de floare.
Din cer inalt,
Cantare maiastra.
La orice fereastra,
Valuri albastre,
Imbratisand,
Iubirile noastre.

O Saptamana,
Multa Lumina, 
De pus la suflet,
De strans in minte,
De folosit mult,
In faptele simple.
Cu daruire, cu implinire,
Cu multumire.

Iubiti de Cer,
In tacere de miere,
Bunicii nostri iubesc.
Cu Iubire de Sus
Ne alinta,
Cu Iubire de Sus
Ne colinda,
Cu Iubire de Sus
Ne indeamna soptit,
La trait si iubit!

File de primavara,
Martie, aprilie si mai, 
Rasucite pe un sul de scortisoara
Inmiresmate cu tamaioara si busuioc,
In simple cuvinte,
Dezvaluie feciorelnice si timide:
Iubirea 
A fost, este si va fi mereu
Cea mai frumoasa
Taina.

duminică, 12 aprilie 2015

vineri, 10 aprilie 2015

Aruncati, stergeti, spalati

Predici

Aruncati din inima tot ce este potrivnic Domnului, stergeti tot praful prin suspinari din inima, spalati orice pata prin lacrimile strapungerii, asa incat Domnul, intrand in voi, sa afle casa sufletului vostru dereticata, asternuta, curata.


miercuri, 8 aprilie 2015

Salvati fotografiile de familie!

Vazand fotografia aceasta, mi-a zburat gandul la primele zile ale Creatiei. Si cred ca asa cum pastram un moment de reculegere, atunci cand un om cunoscut, celebru sau nu, trece la cele vesnice, tot asa ar trebui sa petrecem si aceasta Saptamana. Mare. Din cele 168 de ore pe care le totalizeaza, macar o zecime, sa o petrecem in  tacere, sa ne gandim cat de mult a Creat Dumnezeu pentru noi si cat de urat i-am raspuns noi, distrugand nu numai parte din Creatia Sa, incercand chiar sa distrugem O Persoana din Sine.


In urma cu 1981 de ani, la scurt timp dupa Joia Cinei cele de Taina, Fiul Lui Dumnezeu, a fost vandut, a fost tradat, a fost batjocorit, a fost omorat. El, Cuvantul Intrupat. Prin venirea Cuvantului in lume, omul a fost pregatit, prin Iubire, pentru indumnezeire. in timp ce unii oameni s-au temut de forta Iubirii. Si s-au spalat pe maini, in loc sa se spele pe suflet.

Pasarile nu au ganduri, dar daca ar avea, in aceasta Saptamana Mare, ar urla de jale. Florile, daca ar avea ganduri, s-ar tranti la pamant. Pruncii, daca ar avea minte, s-ar cuibari la pieptul mamelor si le-ar cere ca in cantecul lor de leagan sa presara si lacrima si oftatul si suspinul. Din  Iubire pentru Creator. Pentru ca in urma cu foarte multi ani, Fiul Sau patimea, la fel cum in zilele noastre inca mai patimesc multi fii si multe fiice.

Pasarile, florile, pruncii, cei care traiesc precum pruncii, constiinte curate, nu au in aceste zile nici o durere pe suflet. Cei care traiesc precum pruncii, au in constiinta Jertfa Domnului si se bucura cu cei care se bucura si plang cu cei care plang. Pentru ca iubesc asa cum a spus Dumnezeu sa iubim. Pe El, pe aproapele si pe noi insine.

Daca nu sunt pasare, nu sunt nici floare, nu sunt nici prunc, nu sunt nici traitor precum un prunc, spune-mi Doamne, cum sunt, de petrec aceasta Saptamana Mare, la fel cum le petrec si pe celelate?! Sunt impietrita?! Nu mai simt?! Sunt inconstient?!

Nu Hristos are nevoie de zilele noastre de reculegere. Hristos a facut voia Tatalui si acum sade la dreapta Sa. Noi avem nevoie de ele! Pentru ca fara o pauza, fara debarasarea celor acumulate rau in noi, fara golirea camarii inimii si a mintii, nu putem, pentru ca nu avem loc, sa primim Lumina Invierii! Si daca nu primi Lumina Invierii, cum sa ne indumnezeim sufletul?! Si daca nu ne indumnezeim sufletul, cum sa traim fericiti?!

Fara plans, fara descoperirea greselior, fara parere de rau pentru relele facute, fara renuntarea la modul rau de traire a vietii, nu facem loc Luminii.Nu acceptam Fericirea.

Fara iertarea Lui Dumnezeu si fara reteta de vindecare, nu reusim sa ne iertam noi pe noi insine. 

Taina Spovedaniei, aduce iertarea, aduce reteta, aduce sprijinul, aduce convalescenta, aduce vindecarea sufletului, vindecarea mintii, vindecarea trupului. Toate aceste fotografii le-am salvat de pe GhidCabinet.ro. Icoana am primit-o de la Biserica.

Taina Spovedaniei, salveaza acele fotografii pe care nu am putut sa le facem dar pe care le avem frumoase, aducatoare de bucurie, daca ni le reamintim din memorie, daca le revedem cu ochii sufletului. Daca avem Lumina in suflet si in minte.

Strazile sunt pline tot anul de multi oameni tristi. Oare nimeni nu gasesc o amintire cu care sa umble pe strada, o amintire care sa ii incalzeasca sufletul si sa ii redea zambetul?! Oare oamenii tristi nu aud clopotele bisericilor, nu simt aroma tamaiei, nu tresar la un tropar, auzit din intamplare?! Nu isi doresc sa cante din tot sufletul Hristos a Inviat?! Oare nu au auzit ca exista parinti duhovnici?! 

Oameni buni si tristi, si medicii merg la duhovnic. Si sper ca autorii acestor minunate fotografii sa ne confirme acest fapt.

Amagirea ca nu avem nevoie de duhovnic, de Sfintele Slujbe, de canon, vine de la cel care, cu barbarie, i-a amagit cu multi ani in urma pe cei care au ridicat mana catre Cel care ne-a creat, din Iubire, mainile.

Un puroi la un dinte, o rana la picior, o durere de ureche si oricare alte dureri trupesti, le ducem repede la doctor, pentru ca fara dinti, fara picioare, fara urechi, fara trup, nu ne putem castiga existenta, asa cum vrem, aici pe pamant.

Dar sa nu uitam ca Dumnezeu, intai a facut cerul si pamantul. Din primul rand, de la fereastra Facerii, ne atrage atentia ca cerul este prioritar. Pamantul este necesar dar nu este suficient pentru a fi omul vesnic viu.

Taina Spovedaniei, curata sufletul omului pentru ca acesta sa atinga vesnicia. Daca eu iti spun tie durerea mea si tu o preiei si o adaugi la ta, te incarc si pe tine cu durerile mele si poate nu scap nici eu de ele. 

Taina Spovedaniei topeste durerea sufletului. Pentru ca este intemeiata de Fiul si se sprijina pe Iubirea si Iertarea Tatalui.

Iubirea si Iertarea Tatalui nu sunt ceai caldut. Ele sunt Forte Fierbinti. Daca noi cand iertam si iubim, simtim ca parca plutim, apai cand Iarta si Iubeste Dumnezeu, cum este?!

Puroiul, rana, durerea, durerile, sunt strigate de ajutor ale sufletului bolnav. Pentru ca mintea nu il aude. Un prunc, fara minte, plange cand ii este foame, cand il doare, cand ii este frig. Pentru ca mintea lui, inca nu are ganduri, nu are cuvinte. Are doar  tipatul cu care a venit pe lume. si il foloseste la maxim pentru a ne atrage atentia.

Cand incepe sa vorbeasca, daca ceva il supara la suflet, copilul, gaseste cuvantul apropiat de starea pe care o are si parintii, bunicii, fratii mai mari, imediat il oblojesc, il intreaba ce a patit, il povatuiesc cum sa nu mai greseasca, il saruta si il strang la piept, ii daruiesc ceva sa uite de suparare. Pentru ca il iubesc!

Sufletul nostru de adult, este copilul nostru. Mintea tata si trupul mama, ar trebui sa ii fie. Dar cand mintea e incarcata si cand mintea se uita peste tot numai la sufletul ei nu, sufletul o trage de maneca pe mama, adica pe trup. Si doare cand sufletul te trage de maneca. Si degeaba duci maneca la croitor daca nu duci sufletul si mintea la spovedit.

Daca in aceste zile nu ne vine a plange, inseamna ca ne-am pierdut sufletul. Pentru ca Hristos a fost, este si va fi mereu Fratele nostru. Si este ceva putred la mijloc, atunci cand nu poti plange atunci cand iti amintesti de patimirea Cuiva Drag. 

Hristos nici macar nu ne cere sa plangem pentru El. Ne roaga insa, asa cum ne-a invatat, ne invata si ne va invata mereu, sa plangem pentru iertarea noastra, sa plangem pentru suferintele celorlati. 

Ca apoi, dupa trei zile de plans, sa ne putem bucura impreuna, cerul si pamantul, de Lumina primaverii, de Stralucirea verii, de Rodnicia toamnei, de Povestile odihnitoare ale iernii.

Sa ne bucuram de Vesnicie, fratilor, surorilor! Impreuna cu inaintasii nostri si cu Sfanta Treime: Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Amin!

Hristos a Inviat!

marți, 7 aprilie 2015

Scoala Altfel: Capitolul 2

Dint-un pelerinaj trecut, am cules aceste randuri.
Autor necunoscut.

 Frate,
 Să nu-ți fie frică
 De Cruce!
 În Ea este putere
 Și sigur crucea ta 
 O poți duce, 
 De-ți amintești
 Că-ntâi pe Ea
 S-a răstignit
 Domnul Iisus Hristos!

 Frate,
 Să nu-ți fie rușine
 La Crucea Lui 
 Să te închini pe tine.
 E dulce mângâiere,
 Povara nu e chin,
 Nu este deloc grea,
 S-a răstignit
 Domnul Iisus Hristos
 Pe Ea-naintea ta.
 
 Frate,
 Să nu îți pară rău 
 Că trebuie s-o duci.
 Cu ea în spate,
 Drumul tău este urcuș
 Și ține minte 
 Când îți spun așa:
 Domnul Iisus Hristos
 Nu s-a scârbit 
 De Crucea Sa!
 
 Dar înainte de a O purta,
 Sfântul Ioan Botezătorul 
 L-a Botezat cu mâna Sa.
 Alții, cu mâinile lor,
 Au construit o cruce.
 Domnul a transformat-O 
 În Altar
 Că să O poată duce.

 Din Susul Crucii
 Ne-a binecuvântat
 Și prin exemplul viu
 Ne-a arătat:
 Oricât de multe rele 
 Am putea duce,
 Dacă corect
 Ne vom face cruce,
 Sigur, într-o bună zi,
 Cu Domnul Nostru
 Iisus Hristos ne vom întâlni
 
 Frate
 Crucea ta, a mea, a noastră
 Nu este chiar atât de grea.
 O plânge și Măicuța Sa
 Însoțită de Sfinții Apostoli 
 Și de ceilalți Sfinți Părinți.
 
 Frate,
 Nu te teme de cruce!
 Ridica-te 
 Că poți s-o duci!
 Hristos este cu ține!
 Htistos este cu mine!
 Hristos este cu noi!
 Cu el suntem frați amândoi!
 Și tu ești Botezat la fel ca mine.

 Tu soră, biserică mică,
 Îi ești soție!
 Tu, soț,
 Ești asemenea Lui Hristos
 În familia voastră,
 Dacă în Biserica Mare
 V-ați cununat.
 
 Frate,   

 Închină-te corect
 Cu semnul Crucii Lui!
 Ieși din gunoi!
 Hristos are putere
 Da timpul înapoi!
 Pentru că timpul 
 Pe care îl credem al nostru
 Este în întregime
 Timpul Lui.
 
Timpul,
 Întins pe Cruce
 Chiar de 
 Duhul Sfânt,
 Cu voia Lui,
 Model de Viata,
 Pentru drumul nostru.

 Frate,
 Nu te teme de cruce!
 Ea ne duce direct la 
 Tatăl Lui și al-nostru!
 Iartă, iubește-ți crucea!
 Ce minune mai mare vrei?!
 Răsplată multă o să iei,
 Doar dacă vrei!

Scoala Altfel


Doamne ajuta!

Pentru o saptamana, o ora pe zi, ma reintorc in bancile de scoala. Altfel!

Si daca v-a placut la scoala, sunteti invitati si voi, dragi cititori! Unelte de scris, caiete si pe caiete orice va trece prin minte sau  tot ce vreti sa scoateti din minte.

Este un bun exercitiu de autocunoastere. si efectuat cu sinceritate, va ajuta sa scapati de multe griji, daca dupa ce ati scris, duceti scrisul la spovedit. 

Veti observa, cum dupa Taina Spovedaniei, scrisul va devine mult mai usor. Veti observa ca traista grea, apasatoare, plina cu greseli, sau mai putin plina, la intoarcere va fi usoara precum randurile albe dintr-un caiet.

Pentru cei care nu stiu, Taina Spovedaniei, este pentru constiinta si suflet, la fel cum este spalatul pentru maini. 

Si cum nimanui nu ii place sa se aseze la scris cu mainile murdare, tot asa, nimanui nu ar trebui sa-i placa  scrisul cuiva care scrie cu constiinta patata si cu sufletul impovarat.

La finalul saptamanii, cine stie, poate veti descoperi ca aveti talent la scris si scrisul vostru poate fi de folos si altora, asa cum se intampla cu randurile urmatoare:


Sfânta Taină a Spovedaniei poate fi numită, pe drept cuvânt, "leacul uitat". Lumea întreagă zace cufundată în rău. Fiecare dintre noi s-a molipsit de ucigătoarea boală numită păcat. Poate fi, oare vindecată această boală ?! Leacul există! Și este unul minunat! Dacă îl primești te însănătoșești! Însă noi nu întindem mâinile spre el ca să ne vindecăm și să ne împăcăm conștiința. De ce, oare? Pentru că l-am uitat și l-am nesocotit. "De ce, dar, să muriți, o, casă a lui Israel?" - strigă cu durere Sf. Prooroc Iezecheiel. De ce, creștini, să muriți în păcatele voastre? - strigă cu durere și mai mare către noi Răscumpărătorul nostru Iisus Hristos. Pentru bolile pământești există medicamente pământești. Pentru cea mai gravă dintre boli, păcatul, există Atotputernicul Doctor Ceresc și leacuri cerești. Acest Doctor este Iisus Hristos.
(Arhimandrit Serafim AlexievLeacul uitat: Sfânta Taină a spovedaniei, traducere de Gheorghiță Ciocioi și Petre-Valentin Lică, Editura Sophia, 2007, p. 29-30)

Scoala Altfel: Capitolul 1

Sursa foto
Cand pornesti intr-un pelerinaj este bine sa ai si un carnetel cu tine, pentru ca in pelerinaj, la fel ca in oricare alta calatorie, intalnesti oameni cu multe cuvinte frumoase pe care le poarta in inimile lor si de acolo le raspandesc prin lume. Si este bine, ca inainte de a pleca, sa iti golesti mintea si inima de tot ce este rau si urat in ea, sa te spovedesti si sa primesti Sfanta Impartasanie, in felul acesta, sa fie si Hristos cu tine. Si pe drum, sa vorbesti in minte cu Hristos si poti fii sigur, ca atunci cand Hristos intalneste ceva care merita sa fie vazut sau auzit te opreste din vorbit si iti arata ce a vazut sau ce a auzit.
Cu aceste cuvinte, spuse de un tata copiilor lor, a inceput pelerinajul unei familii cu mai multi copii, catre Scoala Altfel. Sau poate ca cei doi adulti nu erau parintii copiilor, poate erau dascalii lor. Acum imi pare rau ca nu am intrebat. Dar vazusem ca au primit Sfanta Impartasanie si m-am gandit sa nu ii tulbur cu intrebarile mele insistente. Pentru ca eu, cand intreb, intreb, nu gluma!

Mi s-a parut cea mai frumoasa lectie de viata, pentru ca intreaga noastra viata este o calatorie, un pelerinaj. 

Mama sau profesoara:
Traim si ne miscam. Vedem, auzim, pipaim, simtim, gustam. Multe sau putine. Folositoare sau nefolositoare. Plecam intr-o calatorie cu gandul ca la intoarcere sa fim fericiti sau macar bucurosi.
Si de multe ori, la intoarcerea din calatorie, suntem mai obositi si mai nervosi decat eram  inainte de plecare.

Sambata, am inteles de ce. 

Tatal sau profesorul
Pentru ca nu vrem sa calatorim cu Hristos. Pentru ca ne miscam in sute de directii, in loc sa ne miscam in directia cea care ne este de folos. Pentru ca vorbim si ascultam vrute si nevrute in loc sa fim atenti la ce ne spune constiinta noastra. Pentru ca de multe ori nici nu stim ca trebuie sa ne pastram constiinta curata si neobosita. Pentru ca in loc sa gustam, ne imbuibam cu mancare.Pentru ca ne murdarim privirea in tot felul de mlastini, uitand pentru ce ne-a fost data.pentru ca in loc sa avem rabdare sa primim, uneori furam, si nu neaparat lucruri mari. Si un sarut poate fi furat si poate lasa ravagii in urma lui, ati vazut cat sufera colega voastra. 
Un pusti 
Pentru ca nu ne impartasim inainte.
Am mers langa ei, aproape o ora. Eram atat de bucuroasa, parca m-as fi reintors in copilarie. Imi parea rau ca nu am un carnetel cu mine sa notez tot ce spun. Dar mi-am amintit ca si eu ma impartasisem. Si intr-o clipita, am indraznit:
Doamne, daca nu Te-am suparat cu ceva, Te rog, asculta Tu si tine minte. Sa le spun si prietenilor de pe blog. 
M-am gandit ca in cele cateva ore trecute, de dimineata pana la ora aceea, nu am facut ceva atat de rau, incat sa il supere pe Hristos. Si repede, am inventariat orele trecute. am gasit printre minutele lor, cateva greseli. Mie mi se pareau mici, dar poate Lui Hristos i se pareau mari. 

Iarta-ma Doamne! Promit sa nu mai fac! M-am inchinat si m-am gandit ca poate cateva rugaciuni, pe care le stiu pe de rost, il vor bucura pe Doamne Doamne. Rugaciunile incepatoare sunt singurele pe care le stiu si pe acelea le-am spus. 
Si promit  ca voi invata si Crezul. Si promit ca postez Rugaciunile incepatoare si Crezul pe blog.
Si parca auzindu-mi gandurile, mamica sau profesoara, i-a intrebat pe copii:
Voua ce rugaciune va place cel mai mult?
O fetita, a ridicat mana  ca la scoala, si a spus:
Aia cu inima curata cand zice nu ma lepada de la fata Ta! Imi place cel mai mult. 
 O alta fetita, mai maricica, a spus si ea:

Mie, unde zice fericiti cei curati cu inima. Asa vreau sa fiu si eu. Ca sa il vad pe Dumnezeu!

Tatal sau profesorul
Dar voua, baieti, care va place?
 In cor, baietii
Tatal nostru!
 Mama sau profesoara
Atunci, hai sa o invatam pe aceasta cu inima curata, care face parte din Psalmul 50 si pe aceasta cu fericirea, care nu este rugaciune, este Predica de pe munte.
Tatal sau profesorul
 Dar mai intai sa spunem impreuna un Tatal nostru.
M-am impiedicat, asa sunt eu, cam impiedicata. O singura piatra daca este in drum, nu stiu cum se intampla dar eu parca sunt atrasa de ea. De data aceasta, m-am impiedicat pentru ca am observat ca am o ata pe pardesiu. Si in loc sa merg si sa ascult, m-am aplecat sa iau ata. Si ca in copilarie, am infasurat-o pe deget, sa vad la ce litera se opreste, sa aflu cine ma iubeste. Si s-a oprit la litera H. 
Nu cunosc pe nimeni cu litera H.
Si pe urma, daca tot m-am oprit, am scos sticla cu apa, am baut din ea si am alergat spre Familia Altfel sau Scoala Altfel. Acestia ajunsesera la Psalmul 50.

Pentru ca am auzit de la ei, in pelerinaj, ca nu e bine sa stai mai mult de 50 de minute pe scuan, la calculator, ca e bine sa iei o pauza, ca la scoala, recreatia mica sau mare, ma opresc cu povestitul aici.

Si pentru ca este ora  6 si 20, si timp de poveste nu mai este pentru ca e timp de curatenie si de multa treaba, pana la urmatorul capitol, va mai spun ca inainte de acest capitol, am postat un cantec de iubire. 

Voi care traiti iubirea, se numeste. Versurile sunt scrise de Traian Dorz. Si il canta un parinte din Caransebes, aici


Si daca aveti timp, treceti si pe la Camara Lui


La revedera! Servus! Auf Wiedersehen! Good bye! Au revoir!
Arrivederci! Pupici!


Doamne ajuta si spor la treaba!

Voi care traiti iubirea



Versuri Traian Dorz

Voi care traiti iubirea 
In frumusetea ei curata, 
De primejdia ratacirii 
Nu va temeti niciodata. 

Refren: 
Ca-n iubire, ca- n iubire 
E-adevar si linistire. 
Ca-n iubire, ca- n iubire 
Este -a vietii fericire. 

Voi care-ati ajuns in focul 
Sfant si vesnic al iubirii, 
Nu va temeti de ocara 
Si rusinea-nvinuirii. 

Refren: 

Voi care-ati simtit minunea 
Dragoste-i din cer primita, 
Nu va temeti de minciuna 
Inspre voi de multi urzita. 

Refren: 

Caci pe culmile iubirii 
Nu bat vanturi si nu-s bezne, 
Si nici curse care-apuca 
Veninos a voastre glezne. 

Refren

Ci-i lumina negraita 
Si Eterna fericire, 
Si -i acolo Dumnezeul 
Care in veci este IUBIRE.

luni, 6 aprilie 2015

Concluzie

Gasiti acolo multe raspunsuri de folos.

În concluzie, care sunt cele mai importante efecte, daruri, pe care ni le aduce Sfânta Împărtăşanie?

Învăţătura Bisericii afirmă că Sfânta Împărtăşanie ni se dă spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, adică spre viaţa de veci întru fericire. Căci Trupul şi Sângele preacurat ale lui Hristos şterg din fiinţa noastră păcatele din ştiinţă şi din neştiinţă pe care n-am reuşit să le mărturisim, iar veşnicia trupului înviat al Domnului, scăpat de coruptibilitate, pune şi în sufletul nostru puterea refacerii trupului nostru întru nestricăciune şi fericire la învierea cea de obşte. Iertarea şi ştergerea în profunzime a tuturor păcatelor noastre ne vine din starea de fii ai Tatălui ceresc pe care o primim din întipărirea în noi a trupului Fiului Său Unul Născut, şi tot această stare ne asigură şi viaţa de veci întru deplina fericire a fiinţei noastre întregi. Iertarea păcatelor întru profunzime echivalează cu o «întărire» a noastră,care am suferit o slăbire prin păcate, şi cu o «tămăduire» a bolilor mai mult sau mai puţin vădite ale sufletului şi ale trupului ce ne-au venit în forma şi de pe urma păcatelor. Această tămăduire şi întărire (afirmată de rugăciunile dinainte şi de după împărtăşire) a trupului şi mai ales a sufletului, va da şi ea putere sufletului să-şi refacă trupul la învierea cea de obşte, ca şi puterea de durată veşnică şi fericită a persoanei noastre.
Dar Sfânta Împărtăşanie, aducând aceste efecte în om, îi dă calitatea de moştenitor al Împărăţiei cerurilor, o dată ce e unit cu Hristos, Care a devenit şi ca om Fiul Împăratului acestei împărăţii, adică al Tatălui. Calitatea de fiu al Tatălui, al Împăratului veşnic, de moştenitor al Împărăţiei, împreună cu Fiul Unul Născut, îi dă omului şi îndrăznirea către Tatăl în toate cererile ce le face. El îşi despovărează conştiinţa de păcate, de frica de rob, păstrând doar sfiala de fiu. Nu se mai simte osândit, supus judecăţii. De aceea, cere Tatălui încă înainte de împărtăşire să-l învrednicească să-i spună cu îndrăznire «Tată». Iar toate aceste simţiri şi calităţi le primeşte credinciosul, pentru că a primit şi Duhul de Fiu de care e plin trupul lui Hristos (Rugăciunea preotului înainte de Tatăl nostru).
(Ieromonah Ioanichie Bălan, Convorbiri duhovnicești, Episcopia Romanului și Hușilor, vol II, 1984, pp. 64-66)

duminică, 5 aprilie 2015

De ce avem nevoie de Hristos in noi

De Florii. Ghenele de gunoi, pline ochi. Dovada ca lumea face curatenie prin case. Aruncand gunoiul, galeata de gunoi se goleste si cuminte, asteapta sa fie reumpluta cu gunoi.

Si langa ghena de gunoi, un trecator. Si in apropierea galetii de gunoi, alti oameni. Umplere, miscare, golire, miscare, reumplere. Actiuni ale oamenilor din preajma galetii de gunoi. Miscare, privire, miscare, actiuni ale trecatorului.

Si multe scenarii, plecand de la o casa, niste oameni cu gunoiul lor de zi cu zi si un trecator cu plimbarile lui.

Si o intrebare, fiind ziua Intrarii Domnului in Ierusalim: De ce avem nevoie de Hristos in noi?!

Si multe variante de raspuns, in functie de care parte a galetii ne aflam:

1 Daca Hristos ar locui in noi, El ar duce mereu gunoiul corect. Ar arunca  gunoiul, nu pe jos, ci in pubela de gunoi. Daca nu ar fi loc in pubela, ar topi ceva gunoi si imediat s-ar face loc.

2.Daca Hristos ar locui in noi, macar in unul din casa, in galeata de gunoi nu ar fi resturi inutile. Hristos are un simt practic foarte dezvoltat si in plus, nici nu ar fi nevoie de galeata, pentru ca Hristos, poate face gunoiul sa dispara; nu sub covor, nu sub pres, nu dupa usa; pur si simplu, ca si cum nu ar fi existat niciodata notiunea de gunoi.

3. Daca Hristos ar locui in noi, cand am trece pe langa o ghena inconjurata de gunoi, Hristos din noi, s-ar apleca, ar face curat si fara sa astepte plata, s-ar ridica si voios ar merge mai departe.

De Florii, macar de Florii, cand sarbatorim Intrarea Domnului in Ierusalim, ar trebui sa Il invitam pe Hristos sa intre si in casele noastre, nu calare pe asina, ca cine a mai vazut asine pe la sat si oras, ci purtat in inimile noastre,  intrat, daca are loc, imediat dupa ce luam Cina cu El.

De Florii. Cu gunoiul in galeata, cu galeata plina ochi, cu pubela si mai plina, cu gunoi pe langa ea, am ratat s-ajung la timp la Cina. Pentru ca in loc sa-mi vad de gunoiul meu, sa il micsorez cat mai mult, doar, doar s-o gasi in pubela un loc si pentru el, m-am holbat ca o fraiera la gunoiul altora; m-am oprit sa comentez gunoiul vecinilor cu gunoiul strainilor, m-am indignat ca cel al vecinilor e mai mare decat al strainilor, m-am suparat ca al meu e mai sarac decat al lor, m-am infuriat, cand din pubela, un pet naravas, a alaunecat si mi-a stropit pantofii, tocmai de Florii!

Daca Hristos era cu mine, m-ar fi tras repede de langa gunoi, m-ar fi pornit repede catre biserica, m-ar fi domolit cand ma enervam, m-ar fi oprit sa nu imi judec vecinii si strainii si dupa ce am fi plecat, din nou, impreuna de la Cina, mi-ar fi aratat cum ar intra in oras, in aceste vremuri moderne. Asta dupa ce impreuna, am fi citit rugaciunile de multumire de dupa Cina.

Daca nu m-as fi zgait astazi, atat de mult la gunoi, daca as fi ajuns la timp la Cina, postam direct rugaciunile de multumire, de unde puteti vedea mult mai bine, de ce avem nevoie de Hristos in noi. Daca nu se vede bine, inseamna ca este nevoie sa cititi mai intai rugaciunile dinainte de Taina Spovedaniei, apoi pe cele dinainte de Sfanta Impartasanie. Acolo am aflat ca Hristos a venit in lume si pentru mine, si ca gunoiul meu e mai gunoi decat gunoiul tau.

Daca Hristos este in voi, fara nici o problema, veti putea citi randurile de mai jos. Sunt trei randuri.



Le-ati citit? Felicitari! Inseamna ca Hristos este cu voi! Va rog, spuneti-mi si mie ce scrie, si Dansului sa Ii spuneti ca imi pare rau ca am intarziat  Si promit ca postarea viitoare va fi fara gunoi. Si daca iese gunoiul din postare, ce pun in locul gunoiului?! Tot gunoi?! Cel mai bine, notez tot ce imi aduce mult gunoi in galeata, citesc rugaciunile dinainte de Taina Spovedaniei, dau o fuga pana la biserica si vars acolo tot gunoiul din mine, cer binecuvntare, intreb cand mai vine Hristsos la Cina, ma abtin de la mancare, de la nervi, de la gunoi, citesc rugaciunile dinainte de Sfanta Impartasanie, merg linistita la Sfanta Liturghie, stau linistita si atenta la Ea, si cand vine vremea de Cina, fericita ca voi scrie, ajutata de Hristos o postare fara gunoi, ma voi apropia cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste de Hristos. Pentru ca m-am cam saturat de gunoi. De gunoiul din mine, acela care ma face sa vad mai bine gunoiul altora.

22.43. Au trecut Floriile. Suntem in Saptamana Mare. Vreme de curatenie generala. Motiv pentru ghene ultrapline cu gunoi. Motiv de nervi, judecarea vecinilor si a strainilor. Daca ies sa duc gunoiul. Dar daca mananc mai putin, galeata de gunoi se umple mai rar, drumurile la gunoi sunt si ele mai rare, am timp mai mult sa ma ocup de gunoiul din mine. Si ajung si la timp, data viitoare la Cina. Darurile sunt deja sfintite. De Maine pana Joi vor fi servite la Cina. Vineri nu. Sambata, se vor sfinti din nou. 

Si Duminica e Ziua Invierii. Nadajduiesc, sa fie plina doar de Lumina. Si prima postare din Saptamana Luminata, sa fie simpla, curata, aducatoare doar de bucurie. Doar cu Hristos in ea!

Pentru ca atunci cand Hristos intra, chiar si pe net, nimic nu se compara cu ce aduce Hristos. Asa am citit dar mai ales am vazut si auzit de la cei care ajung la timp la Cina. Mai ales de la cei care citesc des rugaciunile de dupa Sfanta Impartasanie.



sâmbătă, 4 aprilie 2015

Ploua cu galeata


Culeasa anul trecut, in pelerinajul de Florii.

Autori: niste crestini pelerini, veniti de pe la tara.

Eu, lucrand la ascultare, doar am ascultat, cu pixul pe hartie, dictando, am notat.

Nadajduiesc sa placa, altfel, ar fi pacat, de pix si de hartie, consumat':

Tata,
Ce a facut oare Lazar, 
Dupa ce Domnul Hristos,
L-a inviat?!
Ma uit in sus,
Ma uit in jos, 
Ma uit la dreapta si la stanga,
Afara ploua cu galeata,
Stau sub umbrela si il intreb, 
Din nou, 
Crezand ca nu a auzit,
Pe tata:
Stii, cumva tata,
Ce a facut  Lazar, 
Cel inviat din morti?!

Cred ca intai 
Si-a spalat in Iubirea 
Lui Hristos, fata!
Apoi, 
Cu ajutorul Martei si-al Mariei, 
Si-au spalat dansii
Si copilaria.

De ce spui asta?!
Gresesc copiii oare?!

Ei, poate nu,
Dar vezi tu, fata tatii, 
Cand Lazar a murit, 
Unde crezi ca a fost?

Eu cred c-a coborat 
Acolo, jos.
Hristos, 
Nefiind inca Inaltat.

Si-acolo jos, 
Ce crezi ca a aflat?!

Ca-i foarte frig, 
Fierbinte foarte este!

Si-n acel loc,
De mare plangere,
El si-a vazut,
Ai sai stramosi, plecati

Si nu a vrut s-ajunga- acolo,
Dragii sai urmasi?!
Il intreb iar pe tata, 
Uitandu-ma afara, 
Cum ploua cu galeta, 
Uitandu-ma la tata
Cum lacrima ii ploua,
Uitandu-ma in mine,
Cum picura cu roua.
Ce apa-i asta, tata,
De unde vine ea?

E apa vie, 
Iubita, scumpa mea,
Draga copila mea!
E apa vie, 
Data de Lazar drept pomana,
Sa nu mai fie, 
Nici sus, nici jos,
Nici la stanga, nici la dreapta
Vre-un Lazar,
Vreo Marie sau vreo Marta, 
Insetati.

Tata, 
Si eu Marta Maria,
Cum as putea sa-i rasplatesc
Lui Lazar, darnicia?!

Marta Maria, 
Scumpa, draga noastra!
Inchina-te corect, 
Fa-ti crucea dreapta!
Trei degete laolat-aduna
Treimea Sfanta, 
Te tine de mana!
Atinge fruntea, pieptul
Umarul drept si stang
Si poarta-te mereu frumos 
In gand, in fapta si-n cuvant!

E bine mama,
Este dreapta crucea?
E bine tata, 
Este Lazar multumit?!

Copila scumpa, 
Domnul Hristos, 
Prietenul lui Lazar,
Este Fericit!
A spus mama,
Si parca ploaia s-a oprit.

Cu Dansul sa nu uiti,
Sa fii prietena mereu, 
Si crede-ne fetito, 
Cu Dansul, 
Nimic nu este greu,
Si orice treaba este la vreme, gata!
A spus, 
Inchizand umbrela,
Tata.

joi, 2 aprilie 2015

Deschide doar daca iti place apa

http://daruldininimanoastra.blogspot.ro/



http://adriana-dardindar.blogspot.ro/search/label/AN%20EUHARISTIC

Sf.Teodor Studitul: Ce poate fi mai dulce şi mai
de folos decât Sfânta Împărtăşanie, care dăruieşte viaţă veşnică celor ce se
cuminecă cu vrednicie?