dardindar: Va rog sa vizitati si blogul micutei ALEXANDRA http://www.alexandragroza.com

Sfantul Ioan Gura de Aur

2012-01-27T20:56:00.001+02:00

Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur Arhiepiscopul Constantinopolului

http://www.dervent.ro/liturghia.

Acatistul Sfantului Ioan Gură de Aur

http://www.crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfantului-ioan-gura-aur-67056.html

Viata Sfantului Ioan Gură de Aur

Sinaxar 13 noiembrie; http://www.ioanguradeaur.ro/897/sinaxar-13-noiembrie/

Vietile sfintilor 13 noiembrie: http://www.ioanguradeaur.ro/895/viata-celui-intre-sfinti-parintele-nostru-ioan-gura-de-aur-patriarhul-constantinopolului-2/

Proloage 27 ianuarie: Aducerea moastelor celui intre Sfinti, Parintelui nostru Ioan Gura de Aur; http://www.ioanguradeaur.ro/933/luna-ianuarie-in-27-zile-aducerea-moastelor-celui-intre-sfinti-parintelui-nostru-ioan-gura-de-aur/

Cuvinte de folos

Pe site-ul http://www.ioanguradeaur.ro/ se pot citi scrierile titlurilor colorate din urmatoarele liste:

“Omilii la parabola despre saracul Lazar si bogatul nemilostiv”
“Talcuiri la Epistola intai catre Corintheni ”
“Talcuiri la epistola a doua catre corinteni”
“Cele dintai Omilii la Facere”
“Despre preotie”
“Nestemate ale literaturii patristice :Sf. Ioan Gura de Aur”(omilia a IXa catre Antiohieni)
“Despre Rai si Scriptura. Despre iubirea lui Dumnezeu. Despre “Sezut-a Imparateasa de-a dreapta Ta”"
Omilii la Facere vol.1 si 2
Omilii la Matei
“Despre preotie”"
“Despre marginita putere a diavolului – despre cainta – despre necazuri si biruirea tristetii”
“Despre feciorie.Apologia vietii monahale. Despre cresterea copiilor”
“Predici la sarbatori imparatesti si cuvantari de lauda la sfinti”
“Omilii despre pocainta”
“Omilii la saracul Lazar. Despre soarta si providenta. Despre rugaciune. Despre vietuirea dupa Dumnezeu”

Au trecut doi ani

2012-01-26T18:48:00.001+02:00

Dumnezeu sa o odihneasca pe Andreea Cosmina!

http://andreeacosmina.blogspot.com/

Va rog sa cititi o rugaminte personala

2012-01-25T12:04:00.003+02:00

Astazi fiind miercuri cu poze multe, ii astept in vizita, pe langa cititorii fideli si pe iubitorii de fotografii, colegi de catalog la gazda noastra Carmen.

Pe toti va rog sa ma ajutati sa fac o bucurie parintilor baietelului din fotografie. Fotografia este facuta in urma cu 9 ani, pe baietel il cunosc din primele ore ale vietii sale si parintii lui imi sunt prieteni. La vremea cand se juca in zapada si mamica il fotografia, micul meu prieten era un copil obisnuit. Dupa o perioada, ne-am dat seama ca pustiul este un copil altfel decat alti copii de aceeasi varsta cu el; ESTE AUTIST. Pentru mine, el este ca si copilul meu, mai ales ca eu nu am copii si in plus, nasii lui de botez sunt si nasii nostri de cununie.

In acest an, familia mea redirectioneaza cei 2% din impozitul pe venit spre contul deschis pe numele lui, de catre cei de la centrul unde face terapie, si unde am vazut ca face progrese foarte mari.

Daca doriti sa ne ajutati, nu este nevoie decat sa completati in cateva minute formularul de depunere pe care vi-l trimit daca imi scrieti la adriana.dardindar@gmail.com (nu este necesar sa scrieti valoarea impozitului pe formular si nici sa atasati fisa fiscala si fac aceasta precizare pentru ca stiu ca in anii trecuti multe persoane evitau sa redirectioneze aceti bani, pentru ca nu vroiau sa se afle ce venit au). Daca va este greu sa il depuneti la circa financiara, stabilim o intalnire cat mai aproape de dvs. si venim noi sa colectam formularele.

Daca vreti sa preluati anuntul si pe blogurile voastre, m-as bucura foarte mult si va multumesc anticipat.

Tu esti Cel ce m-ai adus treptat de la "mine" la "noi"

2012-01-24T14:37:00.008+02:00

despre icoana aici

Tot ce faci Tu, faci cu Dragoste, de aceea si noi Te iubim si daca in hora unirii noastre Te primim si pe Tine, devenim puternici cu adevarat! In Tine, "Mila si adevarul s-au intampinat, dreptatea si pacea s-au sarutat."(Psalm 84,11).

Tu esti talpa piciorului meu, Tu esti tulpina trupului meu, Tu esti temelia vietii mele, Tu esti potolirea tumultului zbuciumului meu, Tu esti treapta pe care doresc sa urc, Tu esti trist cand sunt suparat, Tu esti fericit cand sunt tanar si ascultator.

Tu esti invatatura temeinica pentru invatacel, Tu esti mereu tipar pentru vietile oamenilor, Tu esti Cuvant atunci cand tac cuvintele desarte, Tu esti tremur de iubire in sufletele gingase, Tu esti musafir tainic in inimile noastre.

Tu esti turn de tarie celor ce te cheama, Tu esti Cel care intri cu tact printre grijile noastre, Tu esti Cel care ne invata sa nu risipim talantii, Tu esti tamaduitorul omului bolnav, Tu esti Cel care sprijini de pieptul Tau, tampla celui care Te iubeste.

Tu esti Cel care ne inveti tot ceea ce ne este de folos, Tu esti in toate, totdeauna, pretutindeni, Tu esti torta stralucitoare celor care vor sa mearga spre Lumina, Tu esti smerit si slujitor si ne arati tuturor ca doar daruind vom putea dobandi.

Tu esti Cel care se imparte la toti prin Sfintele Taine, Tu esti Prunc, Tanar, Tata si Tataie in acelasi Timp, Tu esti tunet pentru cei ce gresesc si tandru cu cei ce nu mai vor sa greseasca, Tu esti Cel ce il transforimi fulgerator de repede pe om din Saul in Pavel.

Tu esti in Unita Treime, Tu esti in toti cei botezati in Numele Tau, Tu esti Cel care stai langa Tatal Judecator si Ti-ai plecat mereu genunchii pentru noi la rugaciune, Tu esti Cel care ne arati cum sa ne adresam Tatalui Ceresc cand suferim.

Doar Tu esti Fiu al Tatalui nostru Ceresc si pe noi ne iubesti ca pe niste frati mai mici ai Tai, incredintati spre grija Maicii Tale. Asteptand sa ne unim cu Tine, cantam in timpul Sfintei Liturghii: "Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ţie Îţi mulţumim, Doamne, şi ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru."

Toate acestea ne dau speranta, stiind ca Tu esti Cel care duci rugaciunea noastra Tatalui Tau, atunci cand la inceputul si sfarsitul tuturor treburilor noastre, ne inchinam in numele Tatalui, si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin!

Tu ne-ai invatat sa ne rugam cerand si multumind, cu inimi curatite de pacate, Tatalui nostru, Imparatului Ceresc, Mangaietorului, Duh al Adevarului, Vistier al bunatatilor si Datator de Viata, asa:

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;
Şi ne iartă nouă greşealele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

Fiecare tic! tac! este un dar

2012-01-20T00:00:00.003+02:00

http://daruldininimanoastra.blogspot.com/

Cinci drumuri

2012-01-19T13:10:00.000+02:00

Si multe sunt caile spre pocainta. Mai intai trebuie sa ne pocaim de pacatele noastre. A doua cale este sa iertam aproapelui greselile. A treia este rugaciunea, cea din toata inima inaltata. A patra este sa dam milostenie. A cincea este gandul cel smerit. Deci, sa nu ne lenevim, ci, in toate zilele, prin toate acestea sa umblam, ca foarte placute sunt caile acestea. Dumnezeului nostru slava, acum si pururea si in vecii vecilor! Amin. (Invatatura a fericitului Macarie,din Proloagele zile de 19 ianuarie)

Fotografii

2012-01-19T07:22:00.001+02:00

Pentru iubitorii de fotografie, propun spre vizionare o galerie pe care am descoperit-o pe National Geographic:http://photography.nationalgeographic.com/photography/photos/patterns-nature-reflections/#/beartooth-lake-gehman_1321_600x450.jpg. Fotografii interesante descoperiti si la Carmen, gazda noastra din fiecare miercuri: http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/search/label/Miercurea%20fara%20cuvinte

Iertarea şi uitarea sunt răzbunările omului nobil

2012-01-18T11:45:00.001+02:00

Sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;1842;1;68040;0;Evanghelia-Iertarea-si-uitarea-sunt-razbunarile-omului-nobil.html

"Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat zic vouă că oricine va zice acestui munte: Ridică-te şi te aruncă în mare, şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă zic vouă: Toate câte cereţi, rugându-vă, să credeţi că le-aţi primit şi le veţi avea. Iar când staţi de vă rugaţi, iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, ca şi Tatăl vostru Cel din ceruri să vă ierte vouă greşealele voastre. Că de nu iertaţi voi, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă greşealele voastre." (Marcu 11, 22-26)

Mulţi din fraţii noştri au falsa impresie că de iertat trebuie să ierte doar Dumnezeu. Şi mergând pe firul acestui strâmb raţionament, ei afirmă că El fiind Tatăl ceresc, şi deci un Părinte iubitor, poate şi trebuie să ne ierte, indiferent de ceea ce am făcut. Dacă vom citi cu atenţie pericopa evanghelică din această zi, vom putea descoperi o altă perspectivă asupra acestei probleme. Cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos ne pun în situaţia de a face noi primul pas pe acest drum al înţelegerii şi al iertării. Să nu îndrăznim să ne gândim la iertarea lui Dumnezeu dacă noi nu avem puterea de a ierta. Ştim că e greu, şi tocmai din acest motiv Domnul Hristos ne-a poruncit să iertăm. Dacă nu avem puterea să iertăm celor ce ne greşesc, nu facem altceva decât să ducem această povară toată viaţa. Uneori suntem tentaţi să îmbrăcăm gestul iertării în formule de genul: "te iert, dar nu te uit", sau "dacă Dumnezeu te iartă, te iert şi eu". Dar acestea trădează o iertare înjumătăţită, de fapt o falsă iertare. Mântuitorul ne spune că iertarea trebuie să fie din tot sufletul, şi încă "de şaptezeci de ori câte şapte!" Iertarea este o stare de graţie şi un gest de smerenie. Chiar se spune: "iertarea şi uitarea sunt răzbunările omului nobil".

Sursa: http://www.ziarullumina.ro/articole;1842;1;68040;0;Evanghelia-Iertarea-si-uitarea-sunt-razbunarile-omului-nobil.html

Sfantul Ierarh Atanasie Cel Mare

2012-01-18T11:00:00.000+02:00

http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-18-sf_atanasie_marturisitorul.html

Oglinda cerului

2012-01-17T22:16:00.000+02:00

Miercurea, condica de prezenta este la Carmen.

sursa foto: aici

Intr-o zi cat intr-un an

2012-01-17T13:43:00.003+02:00

Biserica Ortodoxă prăznuieşte astăzi pe Sfântul Antonie cel Mare, unul dintre cei mai populari asceţi ai istoriei creştinismului, care este socotit şi începătorul vieţii monahale.

Sfântul Atanasie cel Mare ne spune că, prin cuvântul său, Sfântul Antonie reuşea într-o singură zi să creştineze, dintre păgânii Alexandriei, cât reuşea Biserica alexandrină să creştineze într-un an de zile. Prin viaţa sa excepţională, Sfântul Antonie a transformat Egiptul dintr-o ţară păgână într-o ţară creştină şi un leagăn al monahismului. Marele Vasile, arhiepiscopul Cezareei Capadociei, va vizita pe ucenicii Sfântului Antonie cel Mare din Egipt, în dorinţa sa de desăvârşire monahală, iar în urma acestei vizite va organiza monahismul, în forma pe care o avem şi astăzi.

Sursa: ziarul Lumina.

Viata Cuviosului Antonie cel Mare in Proloage.
Biserica unde oamenii se roaga Cuviosului Antonie cel Mare.

Acatistul aici.

Exercitiu

2012-01-16T16:53:00.000+02:00

Dacă cineva socoteşte că e cucernic, dar nu îşi ţine limba în frâu, ci îşi amăgeşte inima, cucernicia acestuia este zadarnică (Cap 1, 26 din Epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov).

Un verset de memorat si aplicat in fiecare saptamana gasiti si pe alte bloguri: Irina; Corina.

Duminica a XXIX-a după Rusalii (a celor zece leproşi)

2012-01-15T12:30:00.002+02:00

Luca 17, 12-19: În vremea aceea, intrând Iisus într-un sat, L-au întâmpinat zece bărbaţi leproşi, care stăteau departe şi care au ridicat glasul şi au zis: Iisuse, Învăţătorule, fie-Ţi milă de noi! Şi, văzându-i, El le-a zis: Duceţi-vă şi vă arătaţi preoţilor. Dar, pe când ei se duceau, s-au curăţit. Iar unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors, cu glas mare slăvind pe Dumnezeu. Şi a căzut cu faţa la pământ la picioarele lui Iisus, mulţumindu-I. Iar acela era samarinean. Şi răspunzând, Iisus a zis: Oare nu zece s-au curăţit? Dar cei nouă unde sunt? Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care este de alt neam? Şi i-a zis: Ridică-te şi du-te! Credinţa ta te-a mântuit!

Intre 2 si 14 ianuarie

2012-01-14T15:00:00.001+02:00

Click pe fiecare rand pentru a citi articolele postate in aceasta perioada a Praznicului Botezului Domnului:

Odovania Praznicului Botezului Domnului

2012-01-14T12:59:00.001+02:00

Incepand cu data de 2 ianuarie, pana astazi, ne-am aflat in perioada Praznicului Botezului Domnului. 13 zile consacrate acestei mari sarbatori in care intreaga fire s-a sfintit. Nu stiu in ce masura suntei prieteni cu apa, dar eu va marturisesc ca o iubesc foarte mult. Cu atat mai mult pe cea sfintita. Poate ati observat ca in aceasta perioada, postarile pe blog au avut ca subiect tema acestui praznic.

Astazi va propun spre citire o lucrare de licenta, cu un titlu promitator: "NATURA ŞI SEMNIFICAŢIA APEI. PERSPECTIVĂ TEOLOGICĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ", autor Claudiu Balan, administrator site Ortodoxia Tinerilor: http://www.ortodoxiatinerilor.ro/images/stories/2011/ianuarie/Apa%20-%20stiintific%20si%20teologic.pdf

Cei care doresc sa citeasca articolele postate in aceasta perioada, pot accesa adresa http://adriana-dardindar.blogspot.com/search/label/Praznicul%20Botezului%20Domnului, unde imediat sub acest articol pe care tocmai l-ati citit urmeaza alte articole preluate, pe aceeasi tema. Lectura placuta!

Un cuvant din calendar

2012-01-13T12:23:00.002+02:00

In calendarul crestin ortodox, in dreptul zilei de 14 ianuarie, citim: Odovania Praznicului Botezului Domnului. Pana nu demult, nu stiam ce inseamna acest cuvant.

In data de 14 ianuarie se incheie praznuirea liturgica a Botezului Domnului. La fel ca si celelalte sarbatori mari si Praznicul Botezului Domnului are o perioada de inainte-praznuire si una de dupa-praznuire. Concret, in slujbele noastre de la biserica, din data de 2 ianuarie au inceput rugaciunile si cantarile inchinate acestei sarbatori si ele se vor incheia astazi, zi numita odovania praznicului. Sursa aici

Odovania (în greacă: ἀπόδοσις (apodosis); în slavonă: отдание (otdaniye)) sau încheierea unei sărbători este ultima zi în care aceasta mai este prăznuită în Biserică în cursul unui an liturgic. Cel mai adesea, ea vine să încheie o perioadă de prăznuire prelungită. În ziua în care se face odovania unui praznic, se slujesc din nou majoritatea cântărilor și rugăciunilor liturgice specifice sărbătorii respective. Sursa aici

Trei intrebari

2012-01-13T12:11:00.006+02:00

Care sunt roadele Sfintei Taine a Spovedaniei?
În ce constă iertarea păcatelor, în dezlegare, în mărturisire sau în pocăinţă?
Care este legătura Sfintei Spovedanii cu primirea Sfintei Împărtăşanii?

Cei interesati pot citi raspunsurile aici; http://www.ziarullumina.ro/articole;1836;1;67799;0;Raspunsuri-duhovnicesti-Te-consideri-fara-de-pacate.html

Botezul Domnului, sarbatoarea praznuita timp de 13 zile

2012-01-12T13:33:00.000+02:00

Incepand cu secolul IV, Biserica a stabilit ca praznicele imparatesti si chiar ale unor sfinti, sa fie sarbatorite intr-un chip mai deosebit. Pentru pregatirea sufleteasca a credinciosilor, aceste sarbatori sunt precedate de un timp de pregatire, de anticipare, numit pre-serbare sau inainte-praznuire, iar dupa ziua stabilita a sarbatorii urmeaza o perioada de continuare sau prelungire a serbarii, numita dupa-serbare sau dupa-praznuire, ca un fel de ecou al zilei de praznic.

In toata perioada pre-serbarii si a dupa serbarii, pe langa slujba sarbatorii respective se adauga cantari, rugaciuni si lecturi in legatura cu praznicul respectiv.

Botezul Domnului sau Teofania - insemnand "manifestarea" sau "aratarea" lui Dumnezeu - este praznuit pe 6 ianuarie. Are o perioada de praznuire de 13 zile, cuprinsa intre 2 si 14 ianuarie. Continuare:http://www.crestinortodox.ro/botezul-domnului-boboteazai/botezul-domnului-sarbatoarea-praznuita-timp-13-zile-122844.html

Paris, 6 ianuarie

2012-01-11T13:22:00.002+02:00


Sursa foto aici

Mai multe fotografii puteti descoperi vizitand-o pe Carmen.

Ce ne spune Icoana Botezului DomnuluI

2012-01-06T23:14:00.000+02:00

Bolta cerească, Raza, Porumbelul

Mântuitorul Hristos

Sfântul Ioan Botezătorul

Securea

Îngerii

Iordanul

Făpturile marine

Despre toate aceste elemente ale Icoanei Botezului Domnului, puteti citi pe blogul http://priulianaros.blogspot.com/2012/01/cum-sa-intelegem-icoana-botezul.html

Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale, si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale...

2012-01-06T21:59:00.000+02:00

Sursa Ortodoxia Tinerilor

Astazi ne-a sosit noua tuturor vreme de praznic si ceata sfintilor cu noi se aduna, si ingerii cu oamenii impreuna-praznuiesc.
Astazi, harul Sfantului Duh, in chip de porumbel, peste ape se pogoara.
Astazi, Soarele cel neapus a rasarit, si lumea cu lumina Domnului se lumineaza.
Astazi, luna cu raze luminoase lumineaza pamantul.
Astazi, stelele cele luminoase, cu lumina stralucirii lor, lumea infrumuseteaza.
Astazi, norii roureaza din cer omenirii ploaia dreptatii.
Astazi, Cel nefacut, de buna-voia Sa, este atins cu mana de catre faptura Sa.
Astazi, Proorocul si inaintemergatorul se apropie de Stapanul si cu frica sta inaintea Lui, vazand pogorarea lui Dumnezeu la noi.
Astazi, apele Iordanului se prefac in vindecari, cu venirea Domnului.
Astazi. toata faptura se adapa cu curgeri tainice. Astazi, pacatele oamenilor se curatesc in apele Iordanului.
Astazi, raiul s-a deschis oamenilor si Soarele dreptatii ne lumineaza noua.
Astazi, apa cea amara, care era in vremea lui Moise, se preface in dulceata poporului. cu venirea Domnului.
Astazi, ne-am izbavit de plansul cel vechi si ca un Israel nou ne-am mantuit.
Astazi, ne-am izbavit de intuneric si cu lumina cunostintei de Dumnezeu ne-am luminat.
Astazi, intunericul lumii se risipeste cu aratarea Dumnezeului nostru. Astazi, toata faptura se lumineaza de sus ca o faclie.
Astazi, inselaciunea se surpa si cale de mantuire ne lucreaza noua venirea Stapanului. Astazi, cele de sus cu cele de jos impreuna-praznu-iesc. si cele de jos cu cele de sus impreuna-vorbesc.
Astazi, obstea cea sfintita si mult vestila a ortodocsilor se bucura.
Astazi. Stapanul merge la Botez. ca sa ridice firea omeneasca la inaltime. Astazi, Cel nepleeat Se pleaca robului Sau ca sa ne libereze pe noi din robie.
Astazi, imparatia cerurilor am dobandit, iar imparatia Domnului nu are sfarsit.
Astazi, pamantul si marea si-au impartit bucuria lumii si lumea s-a umplut de veselie.

Te-au vazut apele, Dumnezeule, Te-au vazut apele si s-au temut. Iordanul s-a intors inapoi, vazand Focul Dumnezeirii pogorandu-Se trupeste si intrand intr-insul. Iordanul s-a intors inapoi, vazand pe Sfantul Duh in chip de porumbel pogorandu-Se si zburand imprejurul Tau. Iordanul s-a intors inapoi, vazand pe Cel nevazut in chip vazut, pe Facatorul intrupat, pe Stapanul in chip de rob. Iordanul s-a intors inapoi si muntii au saltat vazand pe Dumnezeu intrupat; iar norii au dat glas mirandu-se de Cel ce a venit. Lumina din Lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, praznuire stapaneasca vazand astazi in Iordan si pe Cel ce moartea neascultarii si boldul inselaciunii si legatura iadului in Iordan a afundat si a daruit lumii Botezul mantuirii. Pentru aceasta si eu, pacatosul si nevrednicul slujitorul Tau, marturisind slavitele tale minuni, de frica fiind cuprins, cu umilinta strig catre Tine:
Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale, si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale...
(Rugaciunea la slujba sfintirii aghiasmei cele mari - Molitfelnic)

Sursa Ortodoxia Tinerilor

Sfantul Antim Ivireanul despre Boboteaza

2012-01-06T21:00:00.001+02:00

sursa: http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2012/01/despre-boboteaza.html

Luminat si cinstit a fost praznicul ce a trecut, al Nasterii Domnului Hristos, blagoslovitilor crestini, iar mai luminat si mai cinstit este acesta de astazi, caci acolo a aratat steaua pe Hristos cum ca S-a nascut, iar aici marturiseste Tatal din cer pre Cel ce Se boteaza.
La praznicul de astazi cateva intrebari sant trebuincioase a le sti.
Si intai este: pentru ce Hristos, fiind far-de pacate, S-a botezat?
A doua: pentru ce S-a botezat in apa Iordanului si nu intr-alt rau?
A treia: pentru ce S-a pogorat Duhul Sfant pre capul lui Hristos si pentru ce in chipul porumbului?
Aceste 3 intrebari avem astazi foarte de folos a le sti; mai sant si altele, ci noi le lasam pentru lungimea vorbei si vom zice numai pentru acestea, foarte pre scurt. Deci, cati v-ati adunat astazi in Sfanta biserica, pentru ca sa praznuiti praznicul, deschideti-va ochii, nu numai ai trupului, ci si ai sufletului, pentru ca sa pricepeti ce vom sa zicem, ca nu sant lucruri lumesti, ci este taina mare si infricosata, care s-a facut pentru mantuirea omeneasca.

Intrebarea dintai este: pentru ce Hristos, fiind fara de pacate, s-a botezat? Zicem ca botezul este mantuirea pacatelor omului si curatenie de pacatul cel stramosesc, iara Hristos fiind far-de pacate, dupa cum zice proorocul Isaia, pentru ce, dara, S-a botezat? Zicem la aceasta cum ca sant 4 stihii, dintre carele s-au facut omul si toata lumea si iar intru acele stihii, va sa se topeasca omul, pana la a doua venire a Domnului Hristos, dintru care va sa seinchege.
Deci stihia cea dintai si mai de treaba este vantul, ca fara rasuflare nu poate trai omul nici un ceas. A doua stihie si mai inalta este focul, nu numai acesta ce vedem cu ochii si ne slujim cu dansul, ci si focul cel din vazduh. A treia stihie este apa si a patra stihie este pamantul. Deci intr-aceste 4 stihii este omul facut si, pentru caci sant alcatuirile trapului omenesc, era cu cale sa se sfinteasca cu pogorarea Domnului. Deci vantul si focul s-au sfintit cu pogorarea cuvantului lui Dumnezeu, iar pamantul s-a sfintit cand a nascut trupeste in pestera. Si se cadea sa se sfinteasca si apa, de vreme ce este din cele 4 stihii si intr-alt chip nu se putea sa se sfinteasca, de nu S-ar fi botezat Domnul, trupeste, in Iordan, aratandu-se mai vartos si taina cea mai mare a credintei noastre: si alta, pentru ca sa sfarame capetele serpilor, adica a dracilor ce era inapa, dupa cum zice David.
A doua intrebare era: pentru ce S-a botezat Hristos in Iordan si nu intr-alt rau? Zicem si la aceasta ca fiind raul acela sfintit decat alte rauri, pentru minunile ce s-au facut intr-insul, au mers si Hristos iara la acela, care minuni sant acestea: intai, cand a trecut Iisus Navi cu tot norodul jidovesc prin mijlocul apei si nu s-au udat nimeni, pentru ca intrase 12 preoti de tinea chivotul pre spatele lor si apa sa daduse inapoi din porunca dumnezeiasca pana au trecut tot norodul. A doua minune, cand a lovit proorocul Ilie cu cojocul sau apa si s-a desfacut, de au trecut el, cu ucenicul sau, ca pre uscat A treia minune, cand s-au scaldat de 7 ori Neeman boierul, sfetnicul imparatului de la Siria, dupa cuvantul proorocului Elisei si s-a tamaduit de bubele ce avea. A patra minune pe vremea prorocului Elisei, mergand niste oameni sa taie lemne de casa pre langa tarmurile Iordanului, fiind si proorocul impreuna cu dansii, a cazut toporul unuia din coada si s-a inecat in apa; iar Elisei, luand coada toporului si mergand la tarmurile apei, intinse coada spre apa si zise: "Arata, Doamne, minune" si indata sari toporul din apa si se puse in coada, care minune inchipuieste Sfantul Botez dupa cum scrie Sfantul Ioan Damaschin la un tropar al canonului de la inaltarea cinstitei Cruci, la a patra peasna. Deci, pentru aceste minuni S-a botezat si Hristos intr-acel rau.
A treia intrebare este: pentru ce S-a pogorat Duhul si zicem: cand Se boteza Hristos s-au deschis cerurile si a marturisit Tatal pre Fiul? Deci de vreme ce a marturisit Tatal, socotea jidovii ca pentru Ioan s-a facut glasul acela, pentru ca-1 stia ca pre un prooroc si fiu de prooroc si sfant, si pentru ca sa nu zica norodul cum ca lui Ioan ii zice "fiu iubit", pentru aceasta S-a pogorat Duhul Sfant pre capul lui Hristos, de L-au aratat si L-au marturisit Tatal de sus.
Iar pentru ce S-a aratat Duhul Sfant in chipul porumbului, sa va spui o istorie din Testamentul cel vechi, macar ca o stiti. Cand au facut Dumnezeu potopul si au inecat tot pamantul pacatele omenesti si au sters tot faptul de pe fata pamantului din om pana in dobitoc, s-au mantuit numai Noe, cu toata casa lui, in corabia ce facuse din porunca dumnezeiasca. Si impreuna cu dansul era si din dobitoacele pamantului si din pasarile cerului, dupa cum scrie, mai pre larg la cartea Facerii. Iara dupa ce a incetat apa potopului, a trimis Noe din corabie pre corbul, sa vada, ostoitu-s-a apa potopului, au ba. Iar el mergand si afland starvurile, s-a asazat pre ele si nu s-a mai intors inapoi sa dea veste. Si vazand Noe zabava corbului a trimis pre porumb; iar el fiind pasare curata, n-a vrut sa sada pre tina, ci a luat o ramura cu frunza de maslin in gura si o a dus in corabie si a cunoscut Noe cum sa s-a ostoit apa potopului.
Deci pentru aceea S-a aratat si Duhul Sfant in chip de porumb pe capul lui Hristos, aratand ca s-a ostoit potopul pacatelor omenesti; si alta, ca porumbul este intreg, adica far-de rautate, zice Hristos la Sfanta Evanghelie.
Iar noi sa avem nadejde buna si far-de indoiala catre Dumnezeu ca, de vom tine poruncile Domnului, aici, intru aceasta viata, vom petrece viata buna si far-de intristare, iar in cea viitoare ne va invrednici si ne va pune in numarul celor drepti, ca sa ne bucuram in vecii nesfarsiti intru acea fericire, laudand si binecuvantand numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, a caruia este marirea si tinerea in veci. Amin.

sursa: http://de-vorba-cu-mine.blogspot.com/2012/01/despre-boboteaza.html

Te-au vazut apele, Dumnezeule, si s-au temut, Iordanul s-a intors inapoi.

2012-01-06T20:51:00.009+02:00

http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/botezul-domnului-boboteaza/iordanul-a-intors-inapoi-128059.html

Iordanul s-a intors inapoi! Acest cuvant minunat se aude in fiecare an, in ziua de Boboteaza. Continuare: http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/botezul-domnului-boboteaza/iordanul-a-intors-inapoi-128059.html

Apa - molecula complexa de transmitere a sfinţeniei

2012-01-06T13:27:00.000+02:00

Articol preluat de pe Ortodoxia Tinerilor:

Pentru mine Boboteaza e o sărbătoare specială, şi o aştept altfel decât celelalte sărbători din an. Botezul Domnului în Iordan împreună cu Naşterea Lui se sărbătoresc într-un cadru natural aparte, de parcă natura s-ar pregăti şi ea special să întâmpine aceste două mari praznice. Ce mă fascinează cel mai mult la această sărbătoare este apa. Nu ştiu cum am ajuns să-mi placă aşa de mult, că până şi lucrarea mea de licenţă de la Facultatea de Teologie a avut tema: "NATURA ŞI SEMNIFICAŢIA APEI. PERSPECTIVĂ TEOLOGICĂ ŞI ŞTIINŢIFICĂ".

Apa este elementul esenţial al vieţii pe pământ şi în tot universul. Apa stă la temelia întregii creaţii ca principiu fundamental. Apa dă viaţă, apa hrăneşte, apa curăţă, apa dizolvă, apa răceşte, apa încălzeşte, apa se evaporă, apa îngheaţă, apa sfinţeşte, apa luminează, apa e unită încă de la începutul creaţiei cu Duhul Sfânt.

Toate aspectele vieţii noastre sunt dominate în mod covârşitor de prezenţa apei, pentru că apa este cea care mereu înnoieşte, mereu pune “început bun” pentru ca in final să ne ducă către Cel fără de început.

Apa este prezentă în tot, de la cel mai mic pâna la cel mai mare, de la oceane pâna la cea mai mică celulă, de la oameni pâna la furnici, de la ierburi pâna la cei mai mari copaci, de la pietre pâna la zgârie nori. Apa este determinantă pentru climă şi pentru întreaga societate.

Toată economia lumii depinde de apă pâna la cel mai mic detaliu. Orice linie de producţie pentru orice se crează în lumea această are nevoie de apă. Fără apă n-am putea construi case, n-ar mai zbura avionele, n-ar mai circula maşinile, n-am mai avea curent electric, şi fără curent electric n-am avea nimic din ce este tehnologia astăzi. Structura chimică a apei şi felul în care ea se combină cu celelalte substanţe la diferite temperaturi şi presiuni o arată ca fiind lichidul universal, laitmotivul întregii creaţii, baza pe care s-a construit totul şi pe care exista astăzi totul.

Fără apă am trăi toţi în murdărie, am muri nesuportând necuraţia care ne-ar înconjura. Corpul uman este compus în mare parte din apă. Aproximativ 85% din creierul nostru, 80% din sânge şi 70% din muşchi noştii sunt apă. Fiecare celulă din corpul nostru are nevoie de apă pentru a trăi. Apa este un nutrient necesar implicat în toate funcţiile corpului.

Pe cât de simplă pare această substanţă pe atât de atipică este în comparaţie cu celelalte substanţe chimice. Caracteristicile ei fizico-chimice arată minunăţia creaţiei şi trimite cu gândul către un Creator, către un Dumnezeu iubitor care se-ngrijeşte întru toate de ale Sale. Martin Chaplin abordează structura chimică a apei pe site-ul său în mod ştiinţific ş foarte detaliat. Este fascinant ce veti găsi pe acest site... O moleculă de apă este de o complexitate incredibilă.

Nu întâmplător Biserica a ales ca substanţă de sfinţire, de împărtăşire a harului lui Dumnezeu chiar apa. Aspectele ştiinţifice şi teologice legate de apă se întretaie minunat şi creează de fapt imaginea completă asupra uneia dintre marile minuni ale lumii: apa.

Apa ca mediu de viaţă şi ca substanţă fără de care nimic nu poate exista trimite cu gândul la energiile necreate ale lui Dumnezeu care sunt prezente în toată creaţia, şi fără de care nimic n-ar avea viaţa sau ar exista.

Într-o lume din ce în ce mai secularizată şi în care argumentele ştiinţifice par la prima vedere mai credibile, abordarea apei din perspectivă ştiinţifică şi teologică poate deschide mintea noastră spre o înţelegere mult mai profundă a creaţiei şi a lucrării lui Dumnezeu în lume.

Botezarea Domnului nostru Iisus Hristos în Iordan de către Ioan este de fapt sfinţirea Iordanului. Datorită circuitului complex şi complet al apei prin natură Iordanul prin apele sale a sfinţit şi celelalte ape cu care s-a unit la suprafaţă, pe sub pământ, sau prin evaporare. Sfinţirea Iordanului a dus de fapt la sfinţirea întregii lumi: s-au sfinţit apele oceanelor, apele mărilor, ale râurilor, izvoarelor, lacurilor; s-a sfinţit pământul prin care trece şi se filtrează apa, s-a sfinţit cerul prin norii evaporaţi din mări şi oceane; s-au sfinţit plantele care au tras apă din pământ, s-au sfinţit animalele care au băut apă din mediu lor, s-au sfinţit oamenii care s-au atins de ape fiecare la casa lui.

Intrarea Domnului Hristos în Iordan este de fapt sfinţirea întregului univers, sfinţirea creaţiei.

Asta mă fascinează ! Caracterul universal al sărbătorilor Bisericii, şi efectele globale ale harului lui Dumnezeu care porneşte din altar către oameni, din Biserici către lume.

Parintele Constantin Galeriu: Predica la Botezul Domnului

2012-01-06T11:00:00.001+02:00

Sursa: Crestin Ortodox

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin.

Binecuvantati si dreptmaritori crestini in cea sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos! Pentru aceasta sfanta zi - a Botezului - primeasca dragostea dumneavoastra un mic cuvant, pentru ca urmeaza si slujba cea mare a sfintirii celei mari a apelor. Dar un cuvant smerit, de inteles al praznicului de astazi, asa cum ni-l lumineaza dumnezeiasca Evanghelie pe care am ascultat-o si o impartasim din nou:

"In vremea aceea - zice dumnezeiescul Evanghelist Marcu, ucenic al Sfantului Apostol Petru care era de fata cand s-a petrecut acest fapt dumnezeiesc - a venit Iisus din Nazaretul Galileii si s-a botezat in Iordan, de la Ioan. Si indata (in aceeasi clipa) iesind din apa, a vazut Ioan cerurile deschise si Duhul Sfant ca un porumbel pogorandu-Se peste Dansul. Si glas s-a auzit din ceruri: Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine bine am voit"(Marc. 1, 9-11).

Sa luam aminte cum a zis Parintele ceresc lui Iisus, vorbind cu El: "Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine bine am voit". Doamne, ce vrea sa ne spuna noua acest cuvant unic (asemenea tuturor cuvintelor Sfintei Evanghelii si Scripturii)! Cand din taina tainelor cerului Parintele ceresc Ii spune Lui Iisus: "Tu esti Fiul Meu cel iubit”" Simtim oarecum o mustrare noi, oamenii, pentru ca nu am fost vrednici sa ne spuna noua, fiecaruia dintre noi: Tu sau voi sunteti fiii mei cei iubiti. Desi psalmistul rostise tot din graiul Parintelui ceresc: "Eu am zis: Voi dumnezei sunteti, si toti fii ai Celui Preainalt".

Dar in acelasi timp tot psalmistul, inspirat, incredinteaza mai inainte, in Psalmul 2 chiar, un cuvant care se ingemaneaza tainic cu acesta din ziua botezului: "Zis-a Domnul (adica Parintele ceresc) Domnului meu (Fiului lui Dumnezeu, Care e Domnul nostru): Tu esti Fiul Meu, Eu astazi Te-am nascut". Acest cuvant e din vesnicie, mai inainte de veac. Celui care acum a venit la Iordan, Caruia Ii rosteste Tatal: "Tu esti Fiul Meu cel iubit, intru Tine am binevoit", Ii rostise din vesnicie. "Tu esti Fiul Meu. Eu astazi Te-am nascut". Deci nasterea din veci. O legatura revelatoare, iubitilor, descoperitoare de inteles. Acelasi, Tatal, Caruia noi Ii spunem Tatal nostru (pentru ca Fiul Lui ne-a invatat) da cele doua marturii: una in vesnicie: “Tu esti Fiul Meu, Eu astazi Te-am nascut" (adica in vesnicie, vesnicule Fiu al Meu. Caci Eu Tata fiind, din veci sunt Tata si din veci am Fiu, pe Tine, Vesnicul Meu Fiu)(Ps. 2); si a doua marturie: acum, la botez, cand Iisus a venit la Ioan.

Ioan boteza multimile, care isi recunosteau pacatele... Pacatul a insemnat despartirea de Dumnezeu, care, la randul ei, a insemnat despartirea de insasi menirea noastra. De aceea a zis un profet - un cuvant de la Dumnezeu: "Nu pe Mine M-ati parasit, ci pe voi insiva". Te cutremuri, si ar trebui fiecare sa se gandeasca la acest fapt: Cand Il parasesti pe Dumnezeu te parasesti pe tine insuti; adica menirea ta, taina ta, rostul tau in fata lui Dumnezeu si in fata creatiei intregi. Si atunci, in aceasta constiinta a parasirii, veneau oameni credinciosi (in felul lor: ai Vechiului Testament, ai Legii, ai Profetilor) din vremea aceea si prozeliti ai caintei, din alte neamuri.

Mergeau la Ioan, care ii boteza cu botezul pocaintei, asa cum am aratat duminica trecuta. Iisus a venit si El la botezul lui Ioan. De ce a venit? Ioan, care primise - de la Dumnezeu Tatal in Duhul Sfant, tot prin Iisus - taina venirii Fiului lui Dumnezeu, taina lui Hristos, cand Il vede, tremura in fata Lui: "Eu trebuie sa fiu botezat de Tine. Tu vii la mine?". Si Iisus ii raspunde: "Lasa acum. Asa se cuvine, sa plinim toata dreptatea". Adica toata randuiala Vechiului Testament, care pregatise lumea pentru Hristos: Legea si poruncile; iar la porunci intra si spalarea aceasta, a botezului cu apa, botez ritual. In vremea aceea era si o comunitate monahala - a esenienilor - care, de asemeni, avea in randuiala acest botez al curatirii. Si la celelalte popoare erau spalari rituale: taina apei care spala, si simbolul ei, cand traiesti mai adanc, stiind ca adancul din tine (si la orice faptura in proiectul ei) e spiritual. Radacina oricarei existente e spirituala. Sta la temelia ei un proiect, un plan, o idee de la Creator. Deci erau aceste spalari rituale tot sub numele de botez.

Atunci, Iisus si El implineste aceasta randuiala a Vechiului Testament si a intregii lumi vechi; pentru ca El nu a venit sa strice Legea ci s-o plineasca (adica sa o duca la plinatate); sa plineasca Vechiul Testament, care se incheie aici; cum va spune Mantuitorul mai pe urma (dupa Sfantul Luca): "Legea si proorocii au fost pana la Ioan", iar de acum inainte se vesteste Evanghelia. Atunci Ioan a primit, cu smerenie, in fata Stapanului. Iisus n-a avut pacat de marturisit, dar a primit actul simbolic, anume Si-a plecat capul in apa Iordanului (asa cum Isi va pleca faptura lui umana pe cruce si de pe cruce in mormant, si va iesi la inviere), dezvaluind inca de aici, simbolic, taina inecarii pacatului si invierii. Atunci, spune Scriptura "indata iesind (care arata ca nu a urmat marturia pacatelor pentru ca era Cel fara de pacat), cerul s-a deschis (El a deschis cerul) si Duhul Sfant a coborat peste El in chip de porumbel si glasul Parintelui ceresc s-a auzit: "Acesta este Fiul Meu cel iubit...". Sfantul Marcu (ucenic al Sfantului Petru) spune: "Tu esti Fiul Meu cel iubit. Intru Tine am binevoit” (asa cum rostise din vesnicie: "Tu esti Fiul Meu. Eu astazi Te-am nascut”" asa si acum, intr-o a doua nastere). Si intru Tine sa fie toti chemati, toti pentru care am spus prin gura psalmistului: Voi dumnezei sunteti, fii ai Celui preainalt. De aceea Te-am trimis in lume, Fiul Meu: Mergi si-Ti mantuieste fratii! Intru Tine am binevoit (e toata bunavoirea Mea). Faptura intreaga este opera a vointei lui Dumnezeu; a bunei voiri a Parintelui ceresc, prin lucrarea Fiului si in unitatea, in comuniunea, in sanul Duhului Sfant Care ne strange pe toti. El este arzand in noi dorul dupa Fiul; asa cum a coborat in chipul porumbelului peste Fiul, acum, la botez.

Si... cum talcuiam, cu darul lui Dumnezeu, Iisus S-a botezat, dar nu pentru pacat; caci nu avea pacate. Iar a doua zi dupa botez, cand Iisus a venit la Iordan, Ioan a aratat catre Iisus si le-a spus ucenicilor: "Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii". Si zic Parintii (Sf. Ioan Gura de Aur): Ce a vrut sa insemne acest cuvant? Pe de o parte: L-a descoperit pe Iisus - Mielul; iar mielul e simbol al jertfei, care, la randul ei, e puterea care infrange pacatul. Si, mai adanc, jertfa nu e legata numai de pacat; e legata de taina creatiei. Orice creatie poarta in ea taina jertfei. Si o spun cu gand curat - de la Dumnezeu, nu de la mine - ca asa trebuie sa traiasca omul, in orice act al lui, ca o stare de jertfa. Si daca ar trai aceasta constiinta de jertfa in actul cel mai intim, din care se odrasleste un copil in lume, daca ai trai constiinta jertfei, ca daruiesti ce ai curat in tine si sfant, in constiinta unui act creator, dumnezeiesc, nu s-ar mai naste handicapati si bolnavi mintal, violenti si criminali, ci s-ar naste - cum avem atatea cazuri - oameni drepti, curati, cuminti, savanti, intelepti si sfinti. Jertfa e taina tainelor actului creator. De aceea a zis Ioan: "Iata Mielul Cel ce ridica pacatul lumii", ca sa le arate celor de fata: Iisus, Care a venit la botez, nu e asemenea voua, care veniti sa va strigati pacatele; El a venit pentru pacatul vostru; pentru ca El e Mielul, Cel ce ridica pacatul vostru. Prin insasi intruparea si nasterea Lui de la Duhul Sfant si din Fecioara a inceput ridicarea pacatului.

Si auziti ce a spus Tatal despre Iisus, Care S-a botezat acum: "Tu esti Fiul Meu cel iubit intru Care am binevoit". Tu esti Icoana, modelul tuturor celorlalti; care daca vor veni la Tine cand Tu ii vei chema si le vei zice: "Veniti la Mine toti cei impovarati si osteniti, si Eu va voi odihni pe voi", si vor raspunde la sfintenia Ta, la jertfa Ta, atunci voi spune si despre ei : Prin Tine si ei sunt fiii Mei. Voi intari cuvantul psalmistului: Eu am zis (am grait din veci si in timp): Voi dumnezei sunteti, fii ai Celui Preainalt, chemati sa descoperiti in voi chipul Fiului Meu.

Si atunci, Iisus a intrat in apele Iordanului ca un miel, prefigurand jertfa de pe cruce, moartea si invierea, intrand in apele Iordanului si sfintindu-le... Cum ne vom ruga acum noi la aceasta mare sfintire: "Sa se sfinteasca apa aceasta cu puterea, cu lucrarea, cu pogorarea Duhului Sfant, sa se pogoare spre apa aceasta lucrarea curatitoare a Treimii, sa i se daruiasca harul izbavirii si binecuvantarea Iordanului!". Si noi auzim acum ca atunci la Iordan si vedem in duh Treimea Sfanta: Fiul Care era in apele Iordanului, Duhul Sfant coborand, in chipul porumbelului (vazandu-L deci), "ca un porumbel", si glasul Parintelui ceresc auzindu-l; deci auzind si vazand (asa cum la Horeb Moisi a si auzit cuvant, dar a si vazut - rugul care ardea dar nu se mistuia, ramanea verde, viu in Dumnezeul Cel viu) - cele doua simturi, care induhovnicite se inalta, se transfigureaza. De aceea rugaciunea cea mare, adresata Sfintei Treimi, incepe: “Treime mai presus de fire, Preabuna, Preadumnezeiasca...". Si adresandu-se Mantuitorului: "Te-am vazut prunc in iesle intru nastere, iar acum desavarsit barbat Te vedem , Dumnezeul nostru din Cel desavarsit (Parintele ceresc). Astazi Proorocul, Inaintemergatorul, se apropie de Stapanul; cu frica sta inaintea Lui.

Apele Iordanului se prefac in vindecari; toata faptura se adapa cu curgeri tainice. (De aceea se numeste aghiasma mare). Toate apele se sfintesc astazi din taina coborarii in apele Iordanului a Fiului lui Dumnezeu (Care, am vazut, nu sa-Si spele pacatele a venit, ci sa ridice pacatul lumii, sfintind apa; si sfintind casele, pe care le-am vazut zilele astea cand am mers, stropind si sfintind, atat de luminoase, atat de curate, parca le simteam innoite... si simteam taina aceasta pe care numai Dumnezeu o poate face: a innoirii inimilor si a fetelor tuturor care au primit cu atata bucurie si nadejde sfintirea). Azi pacatele oamenilor se curatesc in apele Iordanului. Astazi raiul s-a deschis oamenilor, Soarele dreptatii ne lumineaza, azi ne-am usurat de plansul celui vechi, al lui Adam. Ne-am izbavit de intuneric si adunarea cea sfanta si mult vestita a ortodocsilor se bucura. Stapanul la botez merge sa ridice firea omeneasca la inaltime. Cel neplecat Se pleaca robului ca sa ne slobozeasca pe noi din robie. Imparatia cerurilor am dobandit, impartia Domnului nu va avea sfarsit, pamantul si marea si-au impartit bucuria lumii si lumea de veselie s-a umplut".

Iubitilor, sa traim spiritual aceasta taina, aceasta bucurie, peste toate necazurile. De atatea ori ne aflam in fata unui om indurerat de un chin greu - in familie, in persoana lui - dar un singur cuvant si o singura scanteiere de har deodata ii schimba durerea si traieste in clipa aceea o deschidere a cerului in inima lui. Si poti sa uiti atunci durerea si poti sa arunci, sa ineci toata durerea de pana atunci si macar pentru o clipa sa traiesti arvuna aceasta a bucuriei ceresti; cu care poti sa birui pe urma necazurile si durerile; din acea clipa in care te-ai impartasit de un strop de apa sfintita, de un cuvant dumnezeiesc al Evangheliei, de Trupul si Sangele dumnezeiesc. Si simti ca ai primit o arvuna a invierii; a invierii pentru viata de aici si pentru viata cealalta. Dar biruind si incepand de aici, cu aceasta credinta si nadejde si putere harica pui noi si mereu noi inceputuri vietii si noi biruiri. Prin Tatal, Fiul si Duhul Sfant, Treimea cea deofiinta si nedespartita (Care S-a aratat la Iordan); pentru care ne rugam si noi sa ne tina nedespartiti in credinta, in adevar, in iubire, in lumina si in bucurie divina si inima senina. Cu Maica Domnului si cu toti sfintii. Amin.

Sursa: Crestin Ortodox

Botezul Domnului

2012-01-06T00:00:00.000+02:00

Tropar:

In Iordan botezându-te Tu Doamne, închinarea Treimii s-a arătat, că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pre Tine numindu-Te, şi Duhul, în chip de porumbel, a adeverit întărirea Cuvântului.Cel ce Te-ai aratat Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie!

Condac:

Arătatu-Te-ai astăzi lumii şi lumina Ta, Doamne, S-a însemnat peste noi, Care cu cunoştinţă Te lăudăm.Venit-ai şi Te-ai arătat,Lumina cea neapropiată.

Ajunul Botezului Domnului: zi de post şi de rugăciune

2012-01-05T14:12:00.001+02:00

Troparul zilei

Intorsu-s-a inapoi, oarecand, raul Iordanului prin cojocul lui Elisei, inaltandu-se Ilie, si apele s-au despartit intr-o parte si intr-alta; si i s-a facut lui uscata calea cea uda, spre inchipuirea botezului, cu adevarat; prin care noi curgerea vietii cea trecatoare o trecem. Hristos S-a aratat la Iordan, sa sfinteasca apele.

Evanghelia zilei (Luca 3, 1-18 ): Toată firea se înduhovniceşte
Despre Ajunul Bobotezei, din ziarul Lumina:
Ajunul Bobotezei, ziua premergătoare marelui praznic al Botezului Domnului Iisus Hristos, este rânduită de către Biserica Ortodoxă ca zi de post negru. Potrivit canonului 1 al Sfântului Teofil al Alexandriei, în Ajunul Bobotezei se ajunează total. Sfântul Sava, în Tipicul său, spune referitor la ajunul Botezului Domnului: "Se cuvine să ştim dacă se va întâmpla Ajunul Arătării lui Dumnezeu duminica sau sâmbăta nu este post negru". Postul din ziua de 5 ianuarie datează din perioada secolelelor IV-VI, când catehumenii se pregăteau prin post şi rugăciune pentru primirea Sfântului Botez a doua zi. De asemenea, în Ajunul Bobotezei, potrivit învăţăturilor tipiconale ale Bisericii Ortodoxe, se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia, Liturghie care provine, ca formă, din Liturghia antiohiană, pe care Sfântul Vasile cel Mare a rescris-o la sfârşitul secolului al IV-lea. În continuare, tot în Ajun, după oficierea Sfintei Liturghii se săvârşeşte Sfinţirea cea Mare a Apei sau Sfânta Agheasmă, care se face de două ori pe an: în Ajunul Bobotezei şi în ziua praznicului însuşi, la sărbătoarea Botezului Domnului.

În perioada premergătoare marii sărbători a Botezului Domnului, preoţii din parohii merg pe la casele credincioşilor pentru a le sfinţi cu Agheasmă Mare, iar credincioşii sărută icoana Botezului Domnului. Acest tip de vizite din Ajunul Bobotezei, prin care preotul se întâlneşte cu credincioşii din parohia sa, au un caracter atât pastoral, cât şi misionar şi au intrat deja, de secole, în tradiţia creştinilor ortodocşi.

Toată firea se înduhovniceşte

2012-01-05T09:01:00.001+02:00

În al cincisprezecelea an al domniei Cezarului Tiberiu, pe când Ponţiu Pilat era procuratorul Iudeii, Irod, tetrarh al Galileii, Filip, fratele său, tetrarh al Itureii şi al ţinutului Trahonitidei, iar Lisanias, tetrarh al Abilenei, în zilele arhiereilor Anna şi Caiafa, a fost cuvântul lui Dumnezeu către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustie. Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor. Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: "Este glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu". Deci zicea Ioan mulţimilor care veneau să se boteze de el: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam." (Luca 3, 1-18)

Pericopa evanghelică din această zi ne aduce mărturie despre Sfântul Ioan Botezătorul şi despre activitatea sa. Noi numim această zi Ajunul Bobotezei, adică acea zi care precedă marele praznic al Botezului Domnului Iisus Hristos. Este o zi de post şi de rugăciune, aşa cum şi Ioan Botezătorul s-a pregătit pentru a primi pe Mântuitorul. Prin post şi rugăciune ne pregătim şi noi să vedem pe Domnul nostru Iisus Hristos venit la Iordan şi plecându-Şi capul sub mâna Înaintemergătorului Ioan. Acest eveniment a avut loc când Mântuitorul avea vârsta de 30 de ani, adică vârsta maturităţii depline. Predica Sfântului Ioan pregătea sufletele celor de atunci, dar şi pe ale noastre, pentru misiunea Domnului Hristos. Toţi erau îndemnaţi să-şi schimbe viaţa în bine. Era timpul lucrării Fiului lui Dumnezeu în această lume. Sărbătoarea Bobotezei se mai numeşte şi a Teofaniei, adică sărbătoarea Arătării Domnului. Astăzi şi mâine se săvârşeşte în biserici Sfinţirea Apei sau Agheasma Mare. Apele iau chipul sfinţeniei din sfinţenia lui Dumnezeu. Apa, ca element vital al vieţii, îşi schimbă firea: nu mai potoleşte setea, ci oferă sfinţenie celor însetaţi după mântuire şi viaţa veşnică. Prin binecuvântarea lui Dumnezeu, apa devine agheasmă, crucea - armă, pâinea - trup, vinul - sânge, lumina - înviere. Toată firea se sfinţeşte şi se schimbă, se înduhovniceşte. Universul întreg, la glasul lui Dumnezeu-Creatorul, aduce mărturie despre eternitate, despre sfinţenie, despre despătimire, despre înveşnicire.

sursa Ziarul Lumina

Alexandra si Sara

2012-01-04T00:00:00.000+02:00

La multi ani tuturor fotografilor din toate miercurile fara cuvinte! Si un apel de solidaritate: Folositi telefoanele si sunati pentru bucuria Alexandrei, prietena colegei noastre de postari , Sara.

Alexandra: Vreau sa traiesc

Sara scrie blogul Gânduri răvășite

Pentru Alexandra sunt valabile 3 linii telefonice:

Inaintepraznuirea Botezului Domnului

2012-01-02T08:45:00.008+02:00

Tropar:

Zabuloane, gateste-te, Neftalime, bine te impodobeste; Iordane raule stai, primeste saltand pe stapanul Cel ce vine sa se boteze. Bucura-te Adame, impreuna cu stramoasa. Nu va ascundeti ca mai inainte in rai. Ca Cel ce v-a vazut pe voi goli, S-a aratat, ca sa va imbrace in haina cea dintai. Hristos s-a aratat, toata faptura vrand sa o inoiasca.

La mulţi ani, in Dragostea Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos!

2012-01-01T23:42:00.004+02:00

Nu pot sa va doresc decat ce imi doresc si mie in acest an, care este la inceput de drum: sa sporeasca in noi dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia (din cap.5, Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel 22-23).

Sunt foarte greu de atins aceste stări, dar daca vom fi mereu in Dragostea Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sigur ne vom bucura de ele.

Cine mai doreste o poveste?

2011-12-30T23:05:00.001+02:00

Povesti pentru copiii mari: "Poveştiledin această carte aupogoråt într-un suflet credincios. Invăluiteîn taină au pogoråt. Elecuprind o descoperire şi o chemare. Cititorulsă le primească aşa cum sunt şisă se bucure de lumina lor".

Cuprins

Poveste de la munte
Omulcare-şi căuta moartea
Povesteaunei poveşti
Povestea unui fulg de nea
Povestemică, mică de tot
PovesteaNeagăi
Povesteacu căciula
Povesteade seară
Ghicighicitoarea mea
Insuladin ţara mea
Povestea...poveştilor

Povestile inverzite sunt deja postate pe blog. Un click pe fiecare rand si le puteti citi. Astept sa imi spuneti ce poveste doriti sa cititi in continuare.

Karina, multumesc! La multi ani!

2011-12-30T11:30:00.004+02:00

Imi place sa vizitez pe blogul Karinei, unde ne intampina cu acest frumos citat:

Iubirea! Este aripa daruita de Dumnezeu sufletului, pentru a urca la el. – Michelangelo Buonarotti.

Karina, te invit sa iti alegi o poveste de aici.

Miercuri: Un colind si doua fotografii

2011-12-28T21:44:00.001+02:00

Oaspetii sunt intampinati cu un colind aici, unde vor afla si de unde vine Craciunul:
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/12/ce-asteptam.html

Fiind miercuri, fotografiile pentru aceasta zi sunt aici:

Craciun fericit in continuare, tuturor!

Carti care te lumineaza

2011-12-28T00:02:00.000+02:00

http://www.mymodernmet.com/profiles/blogs/christmas-tree-for-book-lovers

Mi-ar placea un astfel de brad, in care sa asez toate cartile pe care doresc sa le citesc in anul urmator. Sa fie cat mai inalt si pana la urmatorul Craciun sa le epuizez pe toate.

Intrebare pentru participantii inscrisi la Carmen: Ce carti luminatoare ati aseza in brazii vostri?

Zapezile de altadata

2011-12-28T00:01:00.001+02:00

Craciun fericit in continuare, tuturor participantilor la Miercurea tacuta dar cu poze multe!

De unde vine Craciunul

2011-12-28T00:00:00.002+02:00

Craciun fericit in continuare, tuturor participantilor la Miercurea tacuta dar cu poze multe!

Dumnezeu Preasfântul,/ Colindând pământul/ A vrut să nu mai fie/ Potop şi urgie./ El făcu lumină/ Blândă şi senină/ Şi-şi trimise Fiul/ S-alunge pustiul./ Fiul se intrupeaza/ Lumea lumineaza/ Fecioara Maria/ Naste pe Mesia/ Dumnezeu Preabunul/ Ne-a trimis Crăciunul/ Cu har şi bucurie/ Şi aici să fie.

2011-12-25T06:50:00.000+02:00

Pruncii au nevoie de dragostea noastra, adaugata la Dragostea Lui

2011-12-21T17:34:00.000+02:00

http://www.lennartnilsson.com/

http://www.fotobebelusi.ro/

Miercuri este zi cu multe poze la Carmen

Parintele Constantin Galeriu: Predica la Duminica dinaintea Nasterii Domnului - Duminica Sfintilor Parinti dupa trup ai Mantuitorului

2011-12-18T00:02:00.002+02:00

Sursa foto si text: crestinortodox.ro

In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, Amin!

Dreptmaritori crestini in Sfanta Biserica a Domnului nostru Iisus Hristos! Toate praznicele dumnezeiesti: Craciunul (Nasterea Domnului), Invierea, Inaltarea Sfintei Cruci, toate au inainte si dupa sarbatoare, o pregatire a sarbatorii, care te face sa inaintezi catre ea, sa traiesti acel moment suprem al ei si apoi sa cresti in ea, sa cresti din sarbatoare.; sarbatoarea inteleasa ca un eveniment dumnezeiesc, un fapt al lucrarii lui Dumnezeu in opera Sa pentru ca lumea neincetat sa se inradacineze in acest fapt dumnezeiesc si sa creasca asa ca dintr-o radacina, sa se implineasca si sa mearga din desavarsire in desavarsire, neincetat, cum spune dumnezeiescul Pavel: “Sa mearga din slava in slava”, in acest orizont divin, insorit. Pregatirea nasterii Domnului, a faptului unic in creatie, in care Dumnezeu coboara la om si in lume pentru ca pe om si lumea intreaga sa inalte la dumnezeire, sa-l indumnezeiasca pe om.

Acest act unic al istoriei il marturiseste Evanghelia, si faca Domnul, intreaga lume, omenire, sa se indrepte spre Evanghelie, caci ea este unica. Toate religiile sa traiasca acest dar al Dumnezeirii, al coborarii lui Dumnezeu la noi!

Si, Doamne, cat de negrait va descrie, si cata intelepciune divina, inteleasca si mai putin inteleasa de noi, ne pregateste Dumnezeu pentru a trai taina intruparii Sale, taina prin care El, Parintele Ceresc trimite pe Fiul Sau din veci, Dumnezeu din veci, sa se faca om! Omul creat dupa chipul Lui din veci, dar faptura. Deci El, Fiul lui Dumnezeu, sa se intrupeze in faptura!...

Si ne descrie Evanghelia de astazi legatura Fiului lui Dumnezeu devenit om, cu intreg neamul Lui, cu cele doua genealogii (cum se numesc in Scripturi). Ce inseamna o genealogie? In vremea veche se pastrau anumite genealogii. Oameni mai instariti, cu orizont mai larg, cum sunt boierii, isi urmareau parintii, inaintasii lor, cu ani, cu sute de ani, ca sa desluseasca undeva, la vreun moment - nu la radacina, ca radacina e unica - in istorie, pe cineva mai deosebit.

Mai zilele trecute, participand la Iasi la parastasul de o suta cincizeci de ani al mitropolitului Veniamin Costache, se deslusea obarsia lui dintr-un sfetnic al lui Stefan cel Mare: Arbore. Si asa se mangaie oamenii, cu inaintasii lor, nu? Uneori se mai si lauda. Nu-i vorba, Veniamin Costache a fost ca un sfant in neamul romanesc; dar noi, ceilalti. Si atunci intelegem ce inseamna aceasta genealogie, iubitilor. Este legatura noastra cu mosii si stramosii, iar in Sfanta Evanghelie, legatura Fiului lui Dumnezeu cu noi, oamenii.

Si am auzit in dumnezeiasca Evanghelie de astazi (cei care au fost la vreme, cand s-a citit dumnezeiasca Evanghelie, iar pentru ceilalti, acum s-o reamintim, dupa cuviinta) ca Sfanta Evanghelie dupa Matei incepe chiar cu aceasta genealogie; cu una din ele: cu acea genealogie a Mantuitorului, altfel spus, cu parintii si stramosii Lui dupa trup, dupa firea omeneasca.

Si chiar asa incepe Evanghelia dupa Matei: “Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam ...”. Se desfasoara apoi neamurile dupa trup ale Mantuitorului, de la Avraam, parintele Avraam, care a trait, dupa calculul cercetatorilor, cu vreo opt sute de ani inainte de Mantuitorul Iisus Hristos. Citim aici o parte din aceste neamuri; reproducem si intelegem pe urma ca este vorba si de celelalte: “Avraam a nascut pe Isaac (fiul sau, pe care a vrut sa-l jertfeasca; dar Dumnezeu n-a ingaduit. Isaac a fost un simbol, o anticipare a jertfei Fiului lui Dumnezeu.); Isaac a nascut pe Iacov (cu doisprezece fii, patriarhii, dintre care si Iosif cel drept); Iacov a nascut pe Iuda si pe fratii lui; Iuda a nascut pe Fares si pe Zara, din Tamar; Fares a nascut pe Esrom; Esrom a npscut pe Aram...” Si asa se desfasoara pana la David, pana la Solomon si pana la stramutarea in Babilon. Apoi, dupa stramutarea in Babilon, pomeneste de Iehonia, Salatiel, Zorobabel si ceilalti care apoi au venit in istorie, de la parintii lor, si ajunge aceasta desfasurare de neamuri din generatie in generatie, socotindu-le patrusprezece; trei grupe de cate patrusprezece, fiecare grupa de doua ori cate sapte, dupa numerele zilelor creatiei, aici toate socotite nume sfinte. (“...toate neamurile de la Avraam pana la David sunt paisprezece; de la David pana la stramutarea in Babilon sunt paisprezece ; si de la stramutarea in Babilon pana la Hristos sunt paisprezece neamuri”).

Aceasta este genealogia data de Sfantul Evanghelist Matei. Poate va intrebati de ce incepe de la Avraam. Avraam este parintele neamului evreiesc, iar intr-un anume fel si parinte al celor trei religii monoteiste. De la Avraam, prin Agar, sclava sa, a descins lumea araba. Sotia lui Avraam, Sarra, n-a avut copii si, atunci, primul copil s-a nascut din Avraam cu Agar, sclava. Asa era randuiala atunci, ca sa aiba urmasi si cu sclavele. Deci din Avraam si Agar s-a nascut Ismael. Apoi, cand Sarra a nascut si ea pe Isaac, sarmana Sarra a indepartat-o pe Agar. Si Agar a plecat cu feciorul ei in pustie, unde a patimit o vreme, dar Dumnezeu i-a ocrotit si n-a pierit. Si a fost odraslit din Avraam cu Agar, Ismael - neamul lumii arabe. Poate aici este o drama in istorie, si anume: Agar si Ismael au fost indepartati, dar lumea araba, islamul, il considera pe Avraam ca un parinte, insa au oarecare amaraciune pe cei urmasi din Sarra si Isaac, si iata ca au durat peste milenii aceste suparari. Dar noi nadajduim ca pana la urma vor ajunge la pace, ca iata, prin Avraam mai adanc, la sursa, Una e radacina si anume Hristos, din Tatal in Duhul Sfant. Pana la urma, tot cum a spus Mantuitorul, va fi o turma si un pastor pentru toata lumea.

Si atunci, iubitilor, retineti acest fapt: de la Avraam infatiseaza Sfantul Evanghelist Matei, mosii si stramosii Mantuitorului dupa trup pana la Hristos. Avraam - am spus - e parintele neamului evreiesc si parintele islamului, dar prin Maica Domnului si noi il cinstim pe Avraam; deci este un parinte comun, dupa trup, al celor trei mari religii monoteiste.

De ce Sfantul Evanghelist Matei infatiseaza pe mosii si stramosii Mantuitorului de la Avraam, urcand spre Hristos? Repet: pleaca de la Avraam, merge prin Isaac, Iacov, David, Solomon, Zorobabel si urca la acel moment al istoriei in care S-a nascut Hristos. Retinem acest lurcu de mare insemnatate. De ce de la Avraam? Evanghelia dupa Matei este scrisa de el, intai in limba aramaica, in care a vorbit Mantuitorul. A fost scrisa pentru evrei, adica sa le spuna: “Fratii mei evrei! Hristos cel rastignit si inviat este de la Avraam, pe care voi il cinstiti si-l socotiti tata. Noi, iata, il avem pe Avraam. Hristos este Mantuitorul. Recunoasteti-L, credeti, iubiti-L si mantuiti-va prin El!” De aceea aceasta evanghelie, dupa Matei, scrisa pentru evrei, incepe cu genealogia, cu stramosii Mantuitorului de la Avraam, pe care il pretuiesc toti evreii.

Mai avem o genealogie tot dupa trup, iubitilor, cu toti inaintasii Mantuitorului pe firul neamului omenesc, pe firul firii omenesti a Mantuitorului, si anume la Sfantul Evanghelist Luca. Daca genealogia dupa Matei apare a capitolul intai, cealalta genealogie, a Sfantului Evanghelist Luca, o gasim la capitolul al treilea, cand, dupa botezul Domnului, spune: “Iisus Hristos era ca de treizeci de ani cand a primit botezul la Iordan (botezul dupa Vechiul Testament, nu botezul nostru); si cand a inceput sa propovaduiasca, fiind, precum se socotea, fiu al lui Iosif, care era fiul lui Eli, fiul lui Matat, fiul lui Levi, fiul lui Melhi, fiul lui Ianai, fiul lui Iosif, fiul lui Matatia...” si merge, iubitilor, nu ascendent (adica suind de la Avraam la Hristos), ci coborand de la Mantuitorul Iisus Hristos, mergand inapoi pe linie, pana la Adam. Si asa incheie: “Fiul lui Matusala (Matusalem - dintre primii patriarhi, care a trait cel mai mult: noua sute saizeci si unu de ani), fiul lui Enoh, fiul lui Iaret, fiul lui Maleleil, fiul lui Cainam, fiul lui Enos, fiul lui Set, fiul lui Adam, si aici, deodata: fiul lui Dumnezeu”. De la Adam, repet, apare o mutatie: Adam, faptura a lui Dumnezeu, direct (“Mainile Tale m-au facut si m-au zidit”), si fiu al lui Dumnezeu. Prin urmare, in radacina, in obarsia intregii umanitati, este Dumnezeu. Sa nu uitam aceasta: Dumnezeu - Sursa, Izvorul, Radacina creatiei intregi, de dincolo de creatie.

Dar sa revenim. Observati cele doua genealogii: una urca spre Hristos, pentru neamul evreiesc numai, cealalta coboara de la Hristos, mergand inapoi, cuprinzand intreaga omenire pana la Adam, deci adresandu-se tuturor. Daca cea de la Matei se adreseaza neamului evreiesc, cea de la Luca se adreseaza intregului neam omenesc. Si atunci, aceste doua genealogii ne descopera legatura cu Dumnezeu si a lui Dumnezeu cu noi. Dumnezeu, Care S-a facut om si, iata, genealogiile ne arata cm Hristos Se inrudeste dupa trup cu noi, cu toti.

Sfintii evanghelisti Matei si Luca ne infatiseaza obarsia trupeasca, originea trupeasca, dupa trup, cu noi toti, pe cele doua linii: urcand in sanul neamului evreiesc, si coborand catre noi, catre fiecare din noi.

Obarsia dupa trup! Mai este o obarsie a Mantuitorului; care credeti? Cea fireasca (dupa fire), cea divina. Ei bine, ceilalti doi evanghelisti, Marcu si Ioan (vedeti, doi cate doi: primul si al treilea; al doilea si al patrulea) ne infatiseaza aceasta obarsie. Primul si al treilea ne dezvaluie legatura trupeasca, a omenitatii, a lui Hristos cu noi. Cealalta - legatura duhovniceasca, dumnezeiasca. Caci, iata, Evanghelia dupa Sfantul Marcu incepe deodata, stralucind, ca izbucnind din marea taina a lui Dumnezeu: “Inceputul Evangheliei lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (deodata, ca un fulger dumnezeiesc), precum este scris in proorocie (la Maleahi) si Isaia: Iata, Eu trimit ingerul Meu inaintea fetei Tale, care va pregati calea Ta. Glasul celui ce striga in pustie: Pregatiti calea Domnului, drepte faceti cararile Lui”. Deci aici avem - observati - tot genealogia, dar de cealalta natura, dumnezeiasca.

Iar Sfantul Evanghelist Ioan spune ceva mai pe larg, incepand tot cu obarsia dumnezeiasca, cand zice: “La inceput era Cuvantul si Cuvantul era la Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul. Acesta era intru inceput la Dumnezeu. Toate prin El s-au facut si fara El nimic nu s-a facut din ce s-a facut. Si intru El era viata si viata era lumina oamenilor”. Deci si aceasta evanghelie ne dezvaluie aceasta taina a tainelor, si anume ca Fiul lui Dumnezeu este Dumnezeu-Cuvantul, Cel Care S-a intrupat si Care e din veci Fiu al lui Dumnezeu. Si toate printr-Insul s-au facut. El e radacina umanitatii, radacina creatiei intregi; El, Fiul lui Dumnezeu.

Astfel vedem cum dumnezeiestile Scripturi ne dezvaluie pe Iisus Hristos ca Fiul lui Dumnezeu si Fiul Omului, rasarind din sanul Parintelui Ceresc din veci. Caci Parintele Ceresc e Parinte din veci si, fiind Parinte din veci, din veci e si Fiul. Daca n-ar fi Fiul din veci, n-ar fi nici Parinte din veci si n-ai putea sa-L numesti Tata al nostru... decat doar cei care socotesc - ca sarmanul, nefericitul Arie - ca Hristos e faptura. O, sarmanul Arie! N-avea voie sa spuna “Tatal nostru”, pentru ca mintea, ca toti cei ce nu recunosc pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Acestia mint cand zic Tatal nostru, pentru ca nu recunosc pe Fiul din veci. Caci numai asa Parintele Ceresc e Parinte din veci, daca are un Fiu din veci si prin Fiul ne are si pe noi toti ca fii ai Lui. Asa gandim. N-au dreptul sa spuna nici Tatal nostru, nici sa se numeasca fii ai lui Dumnezeu, caci numai prin Fiul din veci suntem si noi fii ai lui Dumnezeu.

Si inca o mare taina se descopera, o, iubitilor: In Iisus Hristos, Domnul nostru, sunt unite desavarsit doua firi: firea (natura) dumnezeiasca si cea omeneasca. Cum am fost noi ziditi? A zis Parintele Ceresc in sfatul Sfintei Treimi: “Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra”. Or, ce inseamna a fi zidit dupa asemanarea lui Dumnezeu? In legatura cu Sfanta Evanghelie de astazi, si din cuvantul smerit de astazi, aceasta inseamna: ca asa cum in Fiul lui Dumnezeu sunt doua naturi - divina si umana -, si in noi oamenii, sunt doua lumi: e lumea firii noastre, zdita, fireasca, din tarana pamantului, cum spune Scriptura, dar e si ceva dumnezeiesc in noi; e harul dumnezeiesc si indumnezeitor in noi, pe care Fiul lui Dumnezeu l-a insuflat, in Duhul Sfant.

Deci si in noi e ceva tainic, adanc; ceva zidit, omenesc, dar si ceva dumnezeiesc, dupa chipul lui Dumnezeu facut om. De ce subliniez aceasta? E de mare insemnatate. Pentru ca numai asa il intelegem curat pe om, numai asa ne intelegem pe noi, numai asa ne implinim pe noi, cu aceste doua daruri dumnezeiesti: de a fi ziditi din tarana pamantului si de a avea in noi si ceva din vesnicia lui Dumnezeu, din infinitul divin, din inaltimea divina. Asa ne implinim, cand simtim in noi aceste doua lumi; traind in lumea aceasta (cu hrana, batura, imbracaminte, adapost si celelalte, uneori cosmetizate, prefacute, mistificate, sau mai stiu eu cum), dar avand si ceva dumnezeiesc in noi; si noi uitam de dumnezeiescul din noi.

O, Doamne! De curand am gasit o carte a unui ganditor al nostru, crestin bun, saracul. L-am cunoscut personal cand eram cantaret la Zlatari [?] si m-am ocupat de revista cu parintele Toma Chiricuta. In aceasta revista scria si Vasile Bancila, si ce frumos gandea acest om! (Editura Anastasia a tiparit cartea lui). Si acest Vasile Bancila spunea in vremea materialismului (pe ai carui adepti, sarmanii, e greu sa-i califici, parca ti-e si jena)... O parte din fratii nostri intelectuali inca mai zaboveau in baltoaca asta statuta a materialismului, unde, daca baltoaca e statuta rasar si viermi, care sunt gandurile noastre rele, si-i purtam noi. Atunci, acest Vasile Bancila spunea: E in om ceva ce-l distinge de celelalte fapturi, nu numai graiul si o simpla rationalitate a lui. Ca rationalitatea nu este mai buna... Un lucru ce invata el si spunea, era ca de mici copiii nostri sa fie hraniti cu sfanta noastra credinta, nu cum zic unii - sa ajunga la ratiune. E ca si cand omul n-a trait pana n-a aparut ratiunea lui Descartes sau a altcuiva. A fost necesar rationamentul filosofilor ca omul sa fie om? De mic trebuie sa-l invatam pe copil, spunea Vasile Bancila, si mai spunea el: Omul traieste in lumea aceasta, se alimenteaza ca ea, se acomodeaza cu realitatea aceasta sensibila dar, auziti, omul a facut un salt suprem, saltul in transcendent, si in aceasta consta toata puterea si maretia omului.

Asa a inteles el Scriptura, si alaturi de el au mai inteles-o si altii, cam tot in vremea lui, poate ceva mai inainte de el. Sa revin. Ceva mai inainte de el, pe la inceputul acestui secol, la noi, alaturi de el gandeau si teologii nostiri (Nichifor Crainic s.a.), sau Nae Ionescu, dar marea majoritate invata dupa bazele darvinismului, evolutionismul acesta steril, nu inradacinat in Dumnezeu. Un alt savant, Fischer [?], ca raspuns unor teorii ale vremii, indeosebi psihologiei abisale (Freud, care sutinea ca adancul din om ne descopera doar poftele acestea trupesti, libidoul; sau Adler cu dorinta de putere, de a te ridica peste ceilalti), spunea ca recunoasterea acelor inaltimi spirituale ale naturii umane, acestea sunt definitia noastra.

Am reprodus exact cuvintele lor, odata cu marturisirea credintei noastre, ca sa stim ca oamenii care se unesc la radacina, adanc, au fost luminati si au spus adevarul, chiar daca vocile lor au fost inabuiste de glasul asurzitor al celorlalti. Or, aceasta este intrebarea in legatura cu Sfanta Evanghelie, aceastaa este descoperirea adanca pe care trebuie s-o pastram, care sa te descopere, sa te defineasca. Adica trebuie sa simti nevoia, traind pe orizontala existentei, sa imbratisezi toata lumea, asa cum Mantuitorul a imbratisat-o pe Cruce, caci de aceea a ales sa moara pe Cruce, pentru a muri imbratisand aceasta lume, cum spun Parintii; si verticala Crucii, care ne inalta. Sa nu inabusim in noi niciodata verticala, dorul de inaltime si inaltare spirituala; altfel devenim niste handicapati. De aceea s-au nascut atatia handicapati, pentru ca, desi suntem ziditi dupa chipul lui Dumnezeu, il mutilam. Se afla contracandidati inlauntru. Asa se nasc boli si suferinte; mai ales cele sufletesti.

Acum, iubitilor, plecand de la aceasta stare, a zidirii noastre, de aici inca un gand mai departe. Vedeti, infatisarea aceasta a genealogiei, a tuturor inaintasilor, stramosilor Mantuitorului, a profetilor care au vestit si au pregatit marele si unicul fapt... Caci dupa cadere, cazuti am fi ramas si ne-am fi prabusit, fara Hristos, daca Dumnezeu nu ar fi pregatit, prin stramosi mai ales, prin acele varfuri ale profetilor, venirea Fiului Sau, intr-un suis continuu, al Vechiului Testament . Intreg Vechiul Testament tinde spre Hristos, dupa cum Noul Testament creste din Hristos. Sa retinem ideea. O, ce taina se dezvaluie cand noi auzim pe profeti vestindu-L pe Hristos! Bunaoara Isaia (cap. 6,14) spune: “Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste Fiu si se va numi Emanuel (Dumnezeu este cu noi)”. (Asa cum au rostit copiii nostri in Decembrie: Dumnezeu este cu noi! Era in preajma Craciunului si erau in fata si in numele lui Hristos, Cel Care Se intrupeaza si, prin Cruce si Inviere, biruie moartea. Asa au trait acesti copii, pe care i-am pomenit indeosebi ieri, in ziua de douazeci si unu decembrie, cand la Bucuresti au fost primii jertfiti). Mai pe urma, in capitolele 52-53 infatiseaza suferinta Mantuitorului: “El pentru pacatele noastre a fost zdrobit”. Il infatiseaza in chipul Mielului, despre care Sfantul Ioan Botezatorul va spune: “Cel ce ridica pacatul lumii”.

Profetul Miheia lauda Betleemul intre cetatile lui Iuda, ca de acolo se va naste “Cel care este din zilele vesniciei”. Eu nu pomenesc acum toate profetiile; altceva vreau sa pun in lumina. Vedeti, taina aceasta, iubitilor, si cum se desfasoara intai in Vechiul Testament, tot timpul Vechiului Testament, pana cand? Pana la plinirea vremii, la o anumita plinire a vremii. Noi nu trebuie sa privim numai momente desfacute, din aceasta desfasurare, ci toate vazute intr-un plan integral.

Ingaduiti a spune o smerita reflectie, experienta: Pregateam o lucrare si, deodata, in lucrarea aceea mi-a aparut o idee, o alta idee, inca una. Si se legau una de alta si-mi dadeam seama ca fiecare idee nu trebuie vazuta singular, intr-un fel de autonomie a ei. Avea fiecare identitatea ei, dar se lega de altele, tot asa cum un copilas leaga litera de litera si face un cuvant, apoi o propozitie, o fraza. Asa cum un arhitect leaga fiecare detaliu avand in vedere edificiul, catedrala intreaga; sau tot asa cum istoria o vezi in fapte singulare, dar si in unitatea ei. Asa si Vechiul Testament; il vezi si in fapte singulare, dar si in unitate. Deci ai viziunea unei opere si in particular dar si intreaga. Ai viziunea vietii tale si in particular, cand erai prunc, copil, tanar adolescent, mai varstnic, dar si in totaliatatea ei.

O Doamne! Atunci am zis: acum te inteleg, Doamne, mai bine! Acum inteleg ca Tu ai intreaga istorie, o porti in Tine, Doamne, daca eu amaratul si smeritul de om am realizat aceasta. Si aici se desfasoara tocmai una din trasaturile chipului lui Dumnezeu in noi pe care nu o are nici o faptura. Au celelalte animale viziunea istoriei? Ganditi-va! Mi-aduc aminte de o lucrare in care era scris ca sarmana Ladighina avea un cimpanzeu si voia sa-l faca om. Dar cum sa-l faca? Sa-l puna sa faca si el ceva ce face omul: sa bata un cui. Doi ani s-a luptat Ladighina cu Johny cimpanzeul sa bata cuiul si n-a reusit. De ce? Pentru ca cimpanzeul nu avea viziunea, semnificatia, sensul rational de a fi. Sau nu-l potrivea, sau nu-l fixa. Dar inradacinarea noastra in Radacina Unica a Fiului lui Dumnezeu facut Om, e cea care ne salta peste lume, ne da aceasta viziune a intregului in masura noastra, dar si dincolo ne inradacineaza in Dumnezeu, fapt ce am simtit cu adevarat. O, Doamne! Intelegem cum Tu ai viziunea intregii opere a Ta. Toata opera o are Dumnezeu in El, asa cum eu, amaratul de mine am si eu o operisoara cat de mica, acolo!

Asa L-am inteles, in maretia Lui si constiinta s-a unit cu sufletul in fata maretiei si a adevarului dumnezeiesc si am inteles si profetiile si toate aceste genealogii. Pentru ca toate se legau unele de altele tocmai prin apropierea noastra adanca de Dumnezeu; si mi-am zis atunci cuvantul Fericitului Augustin: “Doamne, sa te cunosc pe Tine ca sa ma cunosc pe mine.” Sau cum spunem noi la spovedanie adeseori, cate unui suflet care sta la indoiala: “Ai Scriptura in casa? O citesti? Stii ca in Noul Testament este vorba de dumneata?” Pai daca acolo e vorba de Icoana, de Radacina noastra, de Mantuitorul Iisus Hristos, e vorba si de noi. Nu ne putem cunoaste daca nu-L cunoastem pe El. Cunoscandu-L pe El ne cunoastem pe noi, in taina aceasta, vedeti, in care se dezvaluie deodata intreaga revelatie dumnezeiasca; si atunci credem cu tarie in ea. Credem ca asa a fost pentru ca ai impresia ca este o experienta a vietii tale. Si intind atunci radacina in El. Simti ca oriunde te vei afla esti cu El, mai ales acum, cand, iata, a trebuit sa vina stiinta ca sa mai adauge si ea ceva: ca in fiecare faptura, bobita cat de mica de creatie, se oglindeste faptura intreaga.

Pai aceasta ne descopera Dumnezeu in dumnezeiasca Scriptura de cand lumea. Zice psalmistul, preamarind pe Dumnezeu: “Pe cat de departe sunt rasariturile de apusuri, asa a intarit Dumnezeu mila Lui spre cei ce se tem de Dansul”. Deci oriunde , in fiecare lucru, in fiecare faptura, Il simti cu radacina si mila Lui, cum zice, iarasi, psalmistul: “A Ta este ziua, a Ta este noaptea. Tu ai intocmit lumina, Tu ai facut toate marginile pamantului, vara si primavara Tu le-ai zidit”. Iar in alta parte la fel graieste psalmistul, luminat: “Cat de departe e cerul de pamant, asa intareste Dumnezeu mila Lui catre noi”. Sau spune: “De la fata Ta Doamne, unde voi fugi? Ca Tu pretutindenea esti”. Sa simti ca e pretutindeni este o mare bucurie.

Ingaduiti cateva cuvinte: Mai acum catva timp, cu cativa ani in urma, era cineva stapanit de o slabiciune. Il urmarea pe acel om o persoana de care se indragostise patimas. “N-am liniste parinte. Noaptea il visez, ca un cosmar ma chinuie. Si-mi vorbeste si-mi striga si in timpul zilei, parca”. Erau situatii si de o parte si de alta. O persoana feminina imi vorbea de un barbat, o persoana barbateasca imi vorbea de o femeie, pana la obsesie. Altii mi-au vorbit ca le este frica de o crima din partea cuiva. Si atunci, in aceste chinuri launtrice, ce m-a luminat Dumnezeu sa zic? Spun: Vezi dumneata - si va rog sa fim cu luare-aminte -, aceste cosmaruri, unde se inscriu ele? Ele nu se inscriu in adancul omului, la radacina; se inscriu in straturile superficiale. Acolo apar; si in vise si in cosmaruri si in obsesii. Obsesii grele de tot la unii, pana la indemnul de a lua cutitul sa spintece pe cineva. Si imi mai spuneau: “Am fost la medic, la psihiatru; n-am reusit sa scap de rau, de aceste cosmaruri”. Atunci am mers pe aceasta taina a descoperirii credintei. Repet: in adancul din noi, radacina, e in Dumnezeu, dincolo de lume. Iar obarsia mea, originea mea, e tocmai acel loc de intalnire cu Dumnezeu, in care Dumnezeu coboara, ca pe mine sa ma ridice la acea veriga care e voia lui Dumnezeu, e veriga harului. Nu e din lumea aceasta. Si atunci, dumneata trebuie sa mergi mai adanc, sa sapi peste straturile acestea care te chinuie, cu posesiile, obsesiile posesive. Pana in adanc sa mergi, la ultima adancime, acolo unde demonul nu poate patrunde, caci “Dumnezeu a pus in vistierii adancul” Adancul din mine e in vistieria lui Dumnezeu, e in mana lui Dumnezeu. Sufletele dreptilor sunt in mana lui Dumnezeu, zice Scriptura iarasi.

Si atunci, cu rugaciunea mergi mai adanc decat toate straturile acestea, mergi la sursa, care este Dumnezeu. Caci nimeni nu e sursa mea - retinem - nici dumneata nu esti sursa mea, radacina mea, nici eu nu sunt sursa dumitale, radacina dumitale, niciunul din noi. Sursa, radacina, este unica: Dumnezeu. Deci sursa e dincolo de lume, nu-i din lumea aceasta.

Si atunci, daca eu cred cu tarie si stiu ca sursa mea e mai adanca decat toata lumea aceasta, decat toti filosofii si savantii, decat toate cosmarurile acestea, ca a celor din Gadara, atunci eu merg, patrund la esenta, la sursa, fac legatura cu sursa, cu Dumnezeu. Si celelalte se risipesc cum se topeste ceara in fata focului, si asa si demonii. Aceasta este calea risipirii acestor stari tragice, care uneori ii inabusa pe bietii oameni.

Deci acesta este al doilea adevar pe care trebuie sa-l retinem astazi, din descoperirea celor doua genealogii ale Mantuitorului. Mergeti la sursa, iubitilor, la radacina existentei noastre, acea radacina prin care noi din nou ne simtim in ultimul nostru adevar, in temeiul existentei noastre si nu ne mai clatina nimic, pentru ca Cel neclintit, Cel vesnic, e cu noi!

Si cu aceasta sarbatoare de astazi se mai pune o problema. Noi praznuim Craciunul si Invierea in fiecare an. Mi-aduc aminte, mai acum vreo doi-trei ani, cand cineva care avusese si o functie ceva mai importanta, sef la televiziune, spunea sarmanul: Ce sa mai vorbim noi tinerilor, de Pasti, ca cineva a inviat acum vreo doua mii de ani? O, sarmanul de el! Cum gandea! E ca si cum Invierea ar fi fost numai pentru Hristos. Dar Invierea era pentru noi. Cea mai mare taina si fapta a lui Hristos n-a fost doar Invierea, caci El era Dumnezeul cel viu. Cea mai mare minune a Domnului e ca S-a facut om si a murit pentru noi. Pentru noi Fiul lui Dumnezeu S-a facut om; pentru noi Fiul lui Dumnezeu a murit si a inviat. Pentru ca noi sa crestem din acest fapt dumnezeiesc, al Invierii.

Ce vreau sa va spun? Cum sa traiesti Nasterea? Daca ti-as zice: “Da, s-au petrecut atunci, acum doua mii de ani”, parca te arunca intr-un fel de obisnuinta, de rutina. Doamne pazeste! Taina sarbatorii si a sarbatoririi o gasim din nou la Bancila. Noi vom adauga un cuvintel la el. Zice Bancila: “Existenta noastra e obisnuita, nesarbatoreasca. Nu mai simti sarbatoarea - altfel spus, nu mai simti taina Nasterii si a Invierii. Or, ce zice el: Iata, ici-colo s-a mai instituit un fel de obisnuinta nesarbatoreasca, sau cum spune cineva la noi, praznic, prin care se intelege masa, adica mancare multa si vin mult. El nu intelegea praznicul ca taina a sarbatorii, praznicul in sens duhovnicesc, sarbatoare duhovniceasca. Trei sunt cauzele de suferinta ale constiintei de nesarbatorire: ideea limita, contradictorie, a tuturor mizeriilor eului nostru, a conflictului cu societatea si a conflictului cu natura; adica suntem atat de coplesiti de eul nostru, de conflictul cu semenii si de conflictul cu natura. Iata, bunaoara, s-a prabusit pamantul la vreo patru sute de kilometri, dincolo de Iasi. Toate acestea ne coplesesc si ne intuneca privirea si nu mai intelegem taina sarbatorii.

Sau, adaugam aici si altceva. Sarbatoarea e un act suprem, dumnezeiesc: S-a intrupat Fiul lui Dumnezeu de la Duhul Sfant si din Fecioara. Daca ne-am gandi noi nitel, adanc! Vedeti, Evanghelia dupa Luca il numeste pe Adam fiul lui Dumnezeu, in ultima instanta. Atunci, obarsia noastra este in Dumnezeu, va spuneam adineaori. Ori, cum a fost zamislit Adam insusi? In zidirea lui Adam e ceva din taina intruparii Fiului lui Dumnezeu, caci Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat de la Duhul Sfant si din Fecioara Maria. Adam, si el de la Duhul Sfant, ca a primit suflare de viata, nu? Luand Dumnezeu tarana din pamant l-a plamadit pe Adam si a suflat in el suflare de viata, harul Duhului Sfant. Din pamant, dar ce fel de pamant? Dumnezeiestii Parinti numesc pamantul, fecioara curata, caci nu fusese inca intinat de pacatul uciderii, de sangele varsat de Cain din Abel. Era pamantul fecioara curata, neblestemat, deci. Adam, intr-un anumit fel, avea si el din taina Intruparii faptul acesta: pamantul-fecioara, neintinat, neblestemat, si suflare de viata de la Duhul Sfant.

Dar el n-a stiut sa creasca in aceasta, a parasit aceasta taina, si atunci a venit Fiul lui Dumnezeu. De aceea dureaza pana la o plinire a vremii, pana la ziua Invierii. Noi insa, prin taina botezului, a Impartasaniei, trebuie sa crestem sufleteste, in sarbatoare; sa simtim si noi ca, asemenea Fiului lui Dumnezeu, e Duhul Sfant in noi, ca trupul nostru devine fecioara curata, biruind patimile, slabiciunile trupului, care ne dau atatea boli si suferinte. De aceea dureaza atat de mult pana la alta plinire a vremii, pe care noi ar trebui s-o grabim, asa cu Sfantul Apostol Petru spune: “Noi ar trebui sa fim asteptand si grabind venirea zilei aceleia, atunci cand vom praznui un cer nou si un pamant nou”.

Pentru aceasta, zice Apostolul pe care l-am ascultat astazi: “Prin credinta stramosul nostru, Avraam, atunci cand a fost chemat, a ascultat si a iesit la locul pe care era sa-l ia spre mostenire si a iesit nestiind incotro merge; si a mers spre pamanul fagaduintei”. Trebuie spus ca de la Adam pana la Avraam lumea privea spre vechiul paradis pierdut, dar de la Avraam se deschide o noua viziune in istorie: catre paradisul viitor, catre Hristos. Toti cei din Vechiul Testament, prin credinta au strabatut suferinte, necazuri, robiri, privind spre Hristos, spre intruparea Lui. Toti profetii, si cei mai putin insemnati, aveau o tendinta spre inainte, viziune care era numai a omului in taina viziunii revelatiei dumnezeiesti.

Si au trait taina serbarii. Acum noi traim taina intruparii, inradacinati in ea din momentul botezului si al mirungerii. Prin Evanghelie avem neincetat ochii catre Hristos, desavarsitorul credintei noastre, plinitorul credintei noastre, cum spunea acelasi Pavel. Iar despre cei din Vechiul Testament: “Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii si in munti si in pesteri si in crapaturile pamantului. Si toti acestia, marturisind prin credinta, n-au primit fagaduinta pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi desavarsirea”(Evrei 11,38, 39).

Precum copiii nostri din Decembrie, asa s-au jertfit, si cum inca va mai dura toata istoria. Nu trebuie s-o privim ca pe un moment static, gol, fereasca Dumnezeu, ci sa ne intrebam: cat am trait si cat am crescut noi din Nasterea lui Hristos cea din Fecioara, de la Duhul Sfant, cat crestem noi viziunea catre cerul cel nou si pamantul cel nou al Invierii, a invierii si a trupurilor; si daca putem raspunde la aceste intrebari vom simti ca sufletele noastre sunt vii, asa cum spune Mantuitorul: “Cel ce asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis, are viata vesnica si la judecata nu va veni, ca a si trecut din moarte la viata”. Si: “Adevar spun voua, vine vremea si acum este, cand mortii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si care vor auzi, vor invia”.

Simtim noi ca a inviat sufletul nostru, ca s-a risipit indoiala, necredinta, deznadejdea, ca il simtim pe Hristos viu? Nu cumva sa spunem cu fiecare Craciun pe care il intampinam si-l traim: Ei, a fost ceva, odata! Dar orice act dumnezeiesc e pentru eternitate. Omul sa stie, sa simta din nou radacina in Hristos si, apeland mereu la radacina, la sursa, sa simtim cum crestem din Radacina. Atunci cresc in noi nu numai frunzele, ci si roadele. Sa ne amintim cum a blestemat Mantuitorul smochinul, cand a cautat in el smochine si n-a gasit - si nu era vremea smochinelor: “In veci sa nu mai fie rod in tine!” In veci. M-a cutremurat acest fapt. A doua zi, apostolii au trecut si au vazut smochinul blestemat. Petru I-a zis: “Doamne, iata, smochinul pe care l-ai blestemat, s-a uscat din radacina”. Doamne! Atunci Iisus i-a spus: “Aveti credinta lui Dumnezeu!” (Marcu 11,22). Pilda smochinului ne priveste pe noi toti, fiinte duhovnicesti, ziditi dupa chipul lui Dumnezeu, despre care spune Mantuitorul: Tatal Meu pana acum lucreaza, si Eu lucrez”. Spiritul nu moare niciodata, spiritul rodeste neincetat.

La fiecare sarbatoare noi sa simtim taina sarbatorii; sa simtim ca rodim, crestem in ea dupa chipul lui Hristos. Altfel ne uscam. Ganditi-va: Au mai fost profeti de la Hristos pana astazi, care sa vesteasca intruparea, venirea lui Dumnezeu? N-au mai fost. Avem o alta profetie: a cresterii noastre din Nasterea Fiului lui Dumnezeu si Invierea noastra sufeteasca in timp, catre Hristos, Cel care va ridica la inviere intreaga faptura, la cea de a doua plinire a vremii. Daca noi traim asa, atunci vom avea parte de inviere.

Iar acum sa traim cel putin invierea aceasta sufleteasca si a neamului nostru, intru marirea lui Dumnezeu. O, Doamne! Ajuta-ne asa sa traim taina pe care Tu ai descoperit intru noi, taina lui Dumnezeu si Om. Vrei si pe noi sa ne zidesti in amandoua aceste daruri, ce sunt si ale fapturii umane, dar si a neincetatei inaltari spirituale a omului catre lumina si Dumnezeu. Amin.

Apel umanitar: Alesia Maria Truica

2011-12-16T22:06:00.001+02:00

Alesia Maria Truica, nascuta in data de 04.05.2011. La nastere a fost diagnosticata initial cu sclerocornee, apoi alte investigatii efectuate in doua spitale din Italia au scos la iveala probabilitatea unui alt diagnostic: leucom corneal total vascularizat .

dany_bzn@yahoo.com ; tel. 0765.881.074 - Truica Daniela

http://www.i-medic.ro/ajutor-umanitar/alesia-maria (detalii si conturi de donatii)

Sa nu ne rusinam cu neamul nostru

2011-12-16T21:13:00.002+02:00

!!! Pana pe 16 decembrie ora 24.00, numarul de sms 848 va strange bani pentru Bibi. Un SMS costa 2 euro. Tudor-Daniel Bibi: http://viatacudba.blogspot.com

Adrian Cocosila, http://www.crestinortodox.ro/editoriale/sa-ne-rusinam-neamul-nostru-127739.html

Sunt persoane care se rusineaza cu trecutul familiilor din care fac parte si din acest motiv cauta sa le uite si sa nu se mai intereseze niciodata de ele. Se intampla ca atunci cand faci referire la cineva din trecutul familiei lor, sa iti spuna ca faci o confuzie sau sa se considere nedreptatite ca vin la existenta din acestea.
Am dorit sa scriu cateva randuri despre aceasta tema pentru ca duminica ce vine este numita Duminica Sfintilor Parinti dupa trup ai Domnului, o zi in care se vorbeste de genealogia Mantuitorului. Si in aceasta genealogie nu sunt mentionate numai nume de sfinti sau de persoane cu o viata aleasa, ci si patru femei pacatoase si de neam strain: Tamara si Rahab cananeience, Rut moabiteanca si Batseeba hitita.

S-a spus ca sunt prezente in genealogie si persoane pacatoase si de alt neam pentru a ne descoperi ca nu doar pentru poporul evreu a venit Mesia-Hristos in lume, ci pentru toate popoarele, ca S-a intrupat pentru mantuirea tuturor. Dar nu asupra acestui aspect doresc sa ma opresc, ci asupra faptului ca Domnul nu s-a rusinat de neamul Sau, ca a acceptat ca anumite femei pacatoase sa isi gaseasca locul firesc in trecutul Sau.

Numai daca ne oprim la acest aspect ne este de ajuns sa nu dam uitarii neamul din care facem parte. Iar daca vom avea in vedere ca Hristos a ales sa se uneasca cu firea umana, care din cauza pacatului ajunsese o desfranata, dupa cum spune Sfantul Ioan Gura de Aur, va trebui sa cautam sa aflam numele celor din trecut si sa ne rugam pentru ei, indiferent cat de cazuti erau. Asa cum Hristos nu a refuzat sa se uneasca cu natura umana pentru ca era lipsita de curatia dintru inceput, ci s-a umplut de dragoste pentru ea si a innoit-o, facand din ea fiinta noua, la fel trebuie sa lucram si noi.

E bine ca ne plac obiceiurile si colinde de Craciun, dar toate acestea nu ar avea niciun sens daca nu ar exista realitatea Nasterii lui Hristos. Fiul lui Dumnezeu S-a facut om pentru noi, ca sa devenim asemeni Lui: om pentru altii.

Poveste de la munte

2011-12-15T12:36:00.005+02:00

!!! Pana pe 16 decembrie ora 24.00, numarul de sms 848 va strange bani pentru Bibi. Un SMS costa 2 euro. Tudor-Daniel Bibi: http://viatacudba.blogspot.com

Poveste din cartea Povesti pentru copiii mari, pe care am primit-o in dar de Sfantul Nicolae. Se citestte mai usor cu un click pe fiecare fotografie. Sper sa va placa si sa va impresioneze pana la lacrimi, pentru ca numai dupa furtuna vine linistea, numai dupa tristete apare voia buna si numai dupa plans rasare adevarata bucurie. Pana miercurea viitoare voi posta toate povestile din carte, cu multumiri parintelui Cosmin Cristian ca mi le-a daruit.

Povesti pentru copiii mari

2011-12-14T23:20:00.005+02:00

Aceasta postare le este dedicata in special celor care astazi au trecut pragul liceului meu si mi-au lasat mesaje la postarea cu poze multe http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/12/ultima-saptamana-la-liceucu-26-de-ani.html. Pentru cateva ore, m-am simtit din nou ca in liceu, si avand in vedere numarul celor care au comentat, se pare ca am format o clasa de copii mari. Obisnuiam sa le citesc colegilor mei randurile pe care le asterneam cu drag si spor pe diferite coli. Asa voi face si in saptamana ce urmeaza, cu doua mici diferente fata de acea perioada: nu va voi citi ci voi posta povesti si autorul povestilor nu sunt eu.

Dupa ce vedeti toate fotografiile de la Carmen, va invit timp de o saptamana, pana miercurea viitoare, sa cititi aceste povesti si sper ca ele sa va impresioneze pana la lacrimi, pentru ca numai dupa furtuna vine linistea, numai dupa tristete apare voia buna si numai dupa plans rasare adevarata bucurie.

Sunt 11 povesti si am inceput sa le postez aici:
http://adriana-dardindar.blogspot.com/search/label/Povesti%20pentru%20copiii%20mari

Eu am primit povestile in dar de la Mos Nicolae si dar din dar vi le daruiesc si voua.
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/12/poveste-reala-dint-o-zi-de-iarna-ce.html

Va doresc lectura placuta si cu folos!
Cu drag, Adriana

PS: http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/12/apel-umanitar-de-urgenta-ajutor-pentru.html

Apel umanitar de urgenta: Ajutor pentru copiii de la Valea Plopului

2011-12-14T11:19:00.021+02:00

Cei care urmaresc miercurea cu poze multe, gasesc fotografiile de astazi aici

http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/12/ultima-saptamana-la-liceucu-26-de-ani.html

Va rog sa citi mai intai acest apel. Va multumesc!

Incendiul de ieri dimineata, în Valea Screzii, lângă Vălenii de Munte (judeţul Prahova).unde se află tabăra de copii şi bătrâni a părintelui Nicolae Tănase. Au distrus clădirile care adăposteau sediul administrativ, clubul copiilor, cămara, bucătăria şi sala de mese. Din fericire, nu s-au înregistrat victime umane, ci doar pagube materiale.

Cei care doresc să facă donaţii în bani, găsesc toate informaţiile necesare la sfârşitul articolului postat pe Război întru cuvânt.

Cei care doresc sa participe la actiunea de intrajutorare, sambata 17 decembrie, pentru care s-a inceput strangerea de alimente, jucarii si alte bunuri de folos pentru copii, pot obtine mai multe informatii la

Tel: 0721.720.888
e-mail: oanatatu2003@yahoo.com sau
oanagombos2010@yahoo.com

http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/12/13/incendiu-la-asezamantul-parintelui-nicolae-tanase-de-la-valea-screzii-din-fericire-fara-victime-umane-foto/

http://anastasiateodosie.blogspot.com/2011/12/miercurea-fara-cuvinte-49.html

Sursa foto aici

Ultima saptamana la liceu...cu 26 de ani in urma

2011-12-14T07:22:00.005+02:00

Up date: dupa ce vedeti fotografiile, va rog sa cititi si apelul de urgenta. Multumesc pentru vizita!
http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/12/apel-umanitar-de-urgenta-ajutor-pentru.html

Ieri am scris despre cartea care m-a dus la liceu; amintirile au dat navala si am ajuns la albumul cu fotografii. Pentru ca este miercuri cu poze multe la Carmen, le-am ales pe acestea:

Domnul Dimcea, profesor de istorie

Domnul Galaseanu, profesor de limba engleza

Domnul Opris, profesor de limba franceza si coordonator Sagetatorul

Doamna profesor de chimie

in Cismigiu

Inainte de inceperea Balului bobocilor (pentru noi, inceputul ultimului an de liceu):

Doamna diriginta Vasilescu

Sfarsitul clasei a zecea, iulie 1983:

Domnul Director Homorodeanu, profesor de matematica

Doi prieteni: Grigore Băjenaru si Tudor Opris, doi dascali români ce ocupa un loc aparte in inimile fostilor elevi

2011-12-13T14:06:00.001+02:00

sursa foto aici

Astazi se implinesc 104 ani de la naşterea scriitorului Grigore Băjenaru, autorul romanului scris in anul 1942, Cismigiu & Comp, în care prezintă viața de lazarist bucurestean. S-a nascut la 13 decembrie 1907.

sursa foto aici
După absolvirea liceului (in anul 1926) a studiat literatura și filozofia la Universitatea București. A lucrat ca profesor la mai multe școli private și de stat, iar mai târziu a avut funcții administrative la Primăria Bucureștiului și Galeriile de artă. A lucrat câțiva ani pe post de comentator științific al ciclului de observații astronomice anuale, în fapt ca redactor al buletinului Institutului astronomic, care era scos anual. Pleaca spre cele vesnice la 5 februarie 1986 (sursa aici)

Pentru mine, acest om, fara a-l cunoaste personal, se numara printre cei care au facut ca viata mea sa fie plina de bucurie iar anii de liceu sa fie super frumosi (maine, la miercurea cu poze multe, va voi arata cateva amintiri din ultima mea saptamana de elev lazarist, anul 1985).

coperta cartii Cismigiu & Comp

In clasa a sasea, dupa ce am citit aceasta carte, mi-am dorit sa devin lazarista. Clasa a noua o incepeam in bancile liceului visurilor mele, intr-o clasa ce isi deschidea fereastra spre batranul Cismigiu. In clasa a zecea, am cunoscut o comunitate, Săgetătorul, pe care am frecventat-o pana la terminarea liceului, indrumata de un remarcabil om, dascal, prieten si parinte (sau mai corect spus, un frate mai mare, deoarece domnul profesor cu toate ca era mult mai in varsta decat noi, era foarte tanar in suflet): profesorul Tudor Opris,

Tudor Opris, poet, eseist, traducător, critic şi istoric literar,. s-a nascut la data de 26 noiembrie 1926, in anul in care Grigore Bajenaru termina liceul, urmand ca peste ani sa devina cel mai indragit profesor la Liceul Gheorghe Lazar, cu peste 6o de ani de catedra, inconjurat mereu de tineri dornici de invatatura.

Tudor Opris despre Grigore Bajenaru "Era un extraordinar cozeur, un povestitor de mâna întâi, vorbea rar, foarte accentuat, nuanţat, avea o voce puternică, rezonantă, povestea cu voluptate şi cu haz, era un prieten extraordinar, devotat, care nu te-ar fi trădat niciodată. Era într-adevăr un produs al generaţiei celei mai bune pe care a avut-o România Dodoloaţă. Şi un mare mucalit..." Cel care obişnuia să spună că "un profesor fără umor inspiră la omor" la liceul tinereţii lui nu a predat niciodată, dar a fost suplinitor prin multe alte şcoli din Bucureşti."(sursa aici)

sursa foto aici
Tudor Opris despre Săgetătorul "...a fost una dintre cele mai frumoase aventuri ale mele şi într-o bună măsură un omagiu pe care l-a adus tuturor dascălilor mei de literatură, tuturor înaintaşilor mei care ca şi mine, au adunat în jurul lor tânăra promoţie scriitoricească şi au format-o. Eu am făcut doar la proporţii mult mai modeste, ce am gândit eu : să aduc cumva spiritul lui Maiorescu sau spiritul lui Lovinescu în mijlocul acestei generaţii care în timpul comunismului nu se bucura de prea multă poezie adevărată. Exista poezia de comadă socială în sensul rău al termenului, limutată la cţteva teme. Iar noi am încercat atunci să spargem niţel orizontul şi acest lucru s-a făcut simţit în două momente : întâi prin generaţia lui Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Ion Alexandru, Marin Sorescu. Şi mai apoi prin generaţia următoare, a Săgetătorului, toţi scriitorii tineri au reuşit să simtă atunci, în plin comunism, o gură de aer curat. Şi în acest fel şi-au pregătit personalitatea pentru a fi receptivi la o epocă care astăzi le permite orice fel de libertate spirituală.(sursa aici)

Pentru cei care nu au citit pana acum amintirile scriitorului Grigore Băjenaru din vremea cand era elev de liceu: http://www.scribd.com/doc/123419/Bajenaru-Grigore-Cismigiu-Comp

Un interviu realizat de doamna Cleopatra Lorintiu cu domnul profesor Tudor Opris : http://www.cleopatra-lorintiu.com/ro/documentar/opris/index.html

Un interviu realizat de Monica Andronescu; http://www.jurnalul.ro/arte-vizuale/romanul-lazaristilor-tiparit-cu-banii-pentru-o-masina-515112.htm

2 zambete

2011-12-12T20:59:00.001+02:00

Luni, zi cu zambete la Sergiu iar la mine doi zambareti mici, care au nevoie de ajutorul nostru:

Alexandra: http://www.alexandragroza.com/

Tudor-Daniel Bibi: http://viatacudba.blogspot.com

in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE.

Povesti pentru copiii mari: Povestea unui fulg de nea (Ori povestea unei flori, fata Mea…)

2011-12-12T20:27:00.000+02:00

Buna seara, copii! Urmeaza o poveste scrisa in anul 1988 pe care o gasiti la pagina 25 in cartea Povesti pentru copiii mari, despre care v-am povestit aici. Am primit cateva carti in dar si cine este doritor de dar din dar, sa anunte la comentarii. Lectura placuta!

A fost odată ca niciodată, că, dacă de n-ar fi, nu s-ar povesti pînă în ziua de astăzi, a fost… un fulg de nea. Un fulg de nea, rătăcit de maica sa, Iarna.

El a crezut că poate zbura şi poate pleca singuraşa, după cum voia şi n-a mai întrebat-o pe maica sa,ci s-a umflat în … fulg, şi s-a scuturat de cîteva ori aşacum fac armăsarii sub şa şi… şi-a luat valea. Şi şi-aluat şi viteza, fata Mea, nu zbura aşa cum zbura maicasa, ci cum îl ducea mintea pe care n-o avea (căci nucrescuse la ea, nu se copsese, fata Mea).

Şi zburînd aşa, pe aripile vîntului mai mult decîtpe aripa sa, s-a trezit în ţara în care domneşte căldura!Cînd a văzut el atîta lumină şi atîta frumuseţe, nu şi-amai luat seama că se împuţina, ci zbura, zbura, deparcă ştia unde va ajunge din zborul acesta. Soarelel-a văzut şi s-a gîndit să-şi stingă suliţa în care era să seîmpungă singur din voinţa sa, dar n-a mai apucataceasta, fata Mea, că fulgul s-a făcut un strop pe suliţasa.

Ei, ei, ce să facă Soarele cu el acuma? Că înapoi lamaica sa nu-l mai putea duce. Soarele se înţelege cuIarna şi-şi dau unul altuia domnia. Ce-ar zice Iarnadacă i-ar sacrifica atîţia fulgi din ea pentru a-l întoarcepe cel rătăcit de ea? Soarele nu ştia, oare Iarna ar fugidupă un pierdut, precum Iisus Hristos, ori s-arîmbufna că i-a împuţinat… zăpada? Şi atunci a găsitcă e mai înţelept să-l aşeze pe gura unei flori de leu.Sînt şi acolo flori de leu, fata Mea, unde-ţi spui că s-apetrecut povestea, da, da. Şi l-a aşezat în prima careera mai deschisă către raza sa.

Ei, şi cînd s-a dezmeticit bietul fost fulg de nea, s-acutremurat, dar degeaba, de îngheţat nu mai îngheţa.Atunci s-a uitat în stînga, în dreapta, că în faţa sa eragura florii, fata Mea, şi nu mai avea ce vedea; ei, şi aînţeles că a pierdut-o pe mumă sa.

Ce să facă acuma, că rostul lui era ca… fulg denea; el floare nu era, fulg nu mai era, nimic nu era!Ce-i de făcut acuma?

Şi cum sta întristat pe gura florii aceleia, l-a văzuto năsturea din apropierea florii aceleia şi l-a cunoscutcă este un fost fulg de nea, că şi ea fusese odatăaltceva şi tot din neascultare ajunsese… năsturea, şii-a zis:
- Ei, fulg de nea, ce vei face acuma? Te-ai pierdutde maica ta şi te-ai făcut o picătură de apă în guraaceea. Vezi că acuşi îşi adună soarele suliţele şifloarea aceea se va culca şi, cînd doarme, îşi închide gura şi va fi vai şi amar de pielea ta, nu cred că vei maivedea ziua.

El a auzit toate acestea, dar nu ştia de unde-i vinşi nici nu credea că va fi aşa. Oricum, se hotărî şiîntrebă năstureaua:
- Hei, cine eşti tu aceea care îmi vorbeşti mie aşa?
- Sînt năstureaua de sub gura pe care a popositcuminţenia ta. De vrei să mă asculţi şi să mă cunoşti,aruncă-te în poala mea şi vom mai vedea. Eu oricumnu te înghit, numai floarea pe care stai face aşa ceva.

El a ascultat chemarea şi s-a chinuit să se dea de-adura, dar nu prea mergea, nu mai era ca atunci cîndera… fulg de nea! Cu chiu cu vai, a ajuns în poalaflorii aceleia, dar n-a apucat să-şi tragă răsuflarea căiaca, gura s-a aplecat şi l-a sorbit direct în burta sa. Şigata! Nu mai era…

Biata năsturea, ce s-a mai canonit ea să-ivorbească, măcar poate îl va încuraja. Dar degeaba! Îlînghiţise gura! Şi fulgul nostru acuma nu mai avea ceface. Sta aşa şi picotea în burta florii de leu, fata Mea,şi dintr-o dată auzi năstureaua:
- Fulg de nea, fulg de nea, nu adormi, că temănîncă şi vei pieri în somn în floarea aceea! Maibine joacă-te aşa, ca s-o gîdili, şi să rîdă floarea. Şi,cînd va deschide gura, tu să sari cît vei putea că, de nuvoi fi eu, va fi prietena mea aceea ori alta, că toatevrem să te ajutăm spre a scăpa.

Cînd auzi el asta, se rugă în gînd de maica sa: Oh,unde eşti, mama mea, să mă ajuţi să fac asta? De cen-am ascultat şi de ce te-am părăsit şi fără o vorbă dinpartea ta?

Mumă-sa nu l-a auzit, că era tare departe, în împărăţia gheţurilor, dar l-a auzit Bunul Dumnezeu care leaude pe toate şi, gata, l-a şi ajutat să iasă din floareaaceea.

Ei, ei, dar ce neascultător fulg de nea, fata Mea, cesă facă acu Dumnezeu cu boaba aceea de apă,picurată pe o năsturea? Ei de oboseală şi de frică, auadormit, copila Mea, dar Domnul cum să doarmădacă-l ştia pierit de lîngă muma sa? L-a învăluit într-omică stea şi l-a ocrotit aşa pînă a venit şi aici iarna.

Ei, şi dacă a dat bruma, a început fulgul a seîntrema şi cînd a suflat întîiul crivăţ, s-a bucurat şi maitare şi se ruga:
- Doamne, Doamne, adă-mi-o pe maica mea, căde mă mai văd iar fulg la poala sa, n-o mai părăsescîn viaţa mea!

Şi Dumnezeu i-a ascultat ruga, fata Mea, că era culacrimi din inima sa, şi a adus… Iarna. Toate s-autrezit într-o dimineaţă albe, albe, ca… Zăpada.Atunci a deschis steaua şi a picurat boaba care s-afăcut iar fulg de nea, fata Mea.

Şi cînd plîngea în poala maicii sale şi ea îl mîngîiaşi-l dojenea, a auzit un glas care-i striga:
- Fulg de nea, fulg de nea, eu sînt năstureaua ta,m-a acoperit greu zăpada, ajută-mă, fulg de nea, cuputerea ta de a o ruga pe maica ta să mă elibereze desub ea. Să-mi lase loc să-mi intre lumina.

Şi fulgul de nea, auzind năstureaua, i-a povestitmaicii sale toată întîmplarea, iar Iarna – mama sa –şi-a dat poala la o parte şi i-a lăsat loc să-i intrelumina. I-a adunat în jur fulgii cei mai mici şi dră-gălaşi, şi a gonit tot de era aspru şi ţepos din haina sa.Le-a aruncat aşa, departe, să nu se mai agaţe de dînsaca nu cumva să rănească năstureaua, şi a ocrotit-o şiea şi fulg de nea, pînă s-a apropiat primăvara. Atuncii-a lăsat o picătură din lacrima sa, fulgul de nea, pe opetală aproape îngheţată, sărmana, şi sărutînd-o aşa,cu lacrima, şi-a luat rămas bun şi în drum îi striga:
- Îţi mulţumesc, năstureaua mea, şi nu te voi uita!De-ar fi să nu mai fiu fulg de nea, aş vrea să fiu ca tine,o năsturea.

Şi năstureaua, auzind, îi striga:
- Nu, nu fulg de nea, tu fii fulg ascultător de maicata, iar eu voi rămîne pururea o năsturea. Să te gîndeştică şi eu am din maica ta mult alb în coroana mea…Am fost şi eu, cîndva, tot un fulg de nea, dar m-a făcutcineva năsturea, şi de atunci tremur de frică să nu fiuruptă şi pusă la butoniera cuiva. Aşa îmi petrec viaţa,în frica aceasta, fiindcă nici eu n-am ascultat-o pemaica mea, ci pe altcineva. Şi acel altcineva m-a lăsataici, lîngă floarea aceasta şi n-a mai venit să mă ia, şieu îţi spusei ce frică am totdeauna. Tu să nu faci aşa!Tu să rămîi ce eşti: Fulg de NEA!

Şi nu ştiu ce-o fi mai făcut, fata Mea, că de atunciprin locul acela n-a mai venit Iarna. Probabil s-amilostivit de năsturea, să nu-i îngheţe iar petala, oris-o fi temut că fulgul ei va îmbrăţişa iar neascultarea.Nu ştiu. Ştie însă Cineva. Ştie Bunul Dumnezeu, fataMea, care le ştie de grijă tuturora. A făcut El ceva şipentru fulg, şi pentru biata năsturea, ca să nu o rupănimenea. Eu sînt sigur de asta, că nu s-a mai pomenitde atunci să se vaite… o năsturea.

Ei, şi spusei povestea aşa, şi încălecai pe-o şa, iatăgata plec la treburile mele, fata Mea, că cine ştie cu cefulg de nea şi cu ce năsturea Îmi găsesc beleaua… fataMea!

Poveste (reala) dintr-o zi de iarna (ce seamana mai mult a primavara)

2011-12-09T23:57:00.002+02:00

Multe povesti incep cu a fost odata ca niciodata, pentru ca ele s-au petrecut tare demult. Povestea mea, fiind foarte recenta si reala incepe intr-o seara de luni, in ajun de Sfantul Nicolae, adica in urma cu doar cateva zile. Sunt un copil mare si chiar daca maine poimaine implinesc 45 de ani, astept si eu in fiecare an cu nerabdare vizita Mosului Nicolae. I-am pregatit un coltisor in care mi l-am imaginat cum vine, isi aseaza sacul si imi lasa in schimbul unei portocale, trei nuci si doua mere, un dar sau poate chiar mai multe.In toata agitatia sarbatorii, am uitat ceea ce era mai important; sa-l rog sa vina si la noi. Preocupata de aranjamentele ambientale, nu am gasit timp sa ii citesc Acatistul si nici sa merg sa ii sarut mana dreapta, asa cum am facut in alti ani.

Locul pentru daruri a ramas gol si va spun sincer ca m-am intristat marti de dimineata, cand am vazut ca Mosul nu a trecut macar sa isi ia un fruct din cos. Dupa Sfanta Liturghie am citit un pic din Viata Sfantului si mi-am amintit ca Sfantul Nicolae, nu vine numai cu daruri, mai vine din cand in cand si cu mustrari, la care ataseaza si cate o nuielusa pentru cei neascultatori.

Stiti si voi cum este atunci cand nu primesti ce iti doresti; incepi sa te intrebi unde ai gresit. Si daca esti sincer cu tine insuti, de cele mai multe ori, foarte repede vine si raspunsul si vine si darul. In cazul meu, un dar a venit ieri; de fapt m-am dus eu catre el si nu a fost doar un singur dar ci mai multe.

In primul rand, a fost un dar de sanatate. De dimineata, dupa ce m-am inchinat la icoana Maicii Domnului si la icoanele sfintilor, am plecat cu fratele meu spre spital, pentru o consultatie de urgenta. Pe holul spitalului, l-am intalnit pe parintele Cosmin Cristian, care vizita bolnavii; ne-a binecuvantat, ne-a miruit si vobind am ajuns in fata usii bisericutei din lemn din curtea spitaluilui, unde de aceasta data mi-am facut timp sa intru.

Ce bucurie! Cu toate ca ziua Sfantului Nicolae trecuse, in biserica, alaturi de icoana Maicii Domnului cu Pruncul, parintele pastrase pentru inchinare si icoana sfantului. Din acel moment, mai ales ca nu am plecat cu mana goala de la biserica, am simtit ca Mos Nicolae nu m-a uitat ci doar a vrut sa imi dea o lectie. Cand am ajuns acasa, deschizand darul primit de la parintele, o carte cu povesti pentru copiii mari, am inteles ca nu era vorba doar despre o lectie ci despre unsprezece lectii de buna purtare.

Dar din dar! Astazi, m-am reintors la bisericuta de lemn cu aura de poveste, am facut cateva fotografii si in timp ce treceam prin dreptul icoanelor am descoperit ca o parte dintre sfintii pe care i-am rugat ieri, inainte sa plec de acasa, erau prezenti si aici. L-am rugat pe parintele sa-mi daruiasca si pentru blog cateva fotografii din biserica si povesti din carte, pentru a ne bucura impreuna de ele.

Daca v-a placut povestea mea reala petrecuta in cateva zile de iarna ce seamana a primavara, nu va spun ca am incalecat pe o sa ci va invit sa rasfoim impreuna Povestile pentru copiii mari, pe care cititorul este indemnat sa le primeasca asa cum sunt si sa se bucure de lumina lor, fiind povesti coborate intr-un suflet credincios care din smerenie doreste sa ramana anonim.

In fiecare seara, incepand cu ora 20, va astept cu mare drag la gura sobei, sa citim cate o poveste.

Avem si un dar de blog, de sarbatori: cateva exemplare din Povesti pentru copiii mari, asteapta sa ajunga la cititorii fideli.

http://adriana-dardindar.blogspot.com/search/label/Povesti%20pentru%20copiii%20mari

Vesti de la Fabian

2011-12-09T16:00:00.000+02:00

Fabian este unul dintre copiii supravietuitori cancerului; l-am intalnit in urma cu doi ani la Budimex si in perioada in care vizitam copilasii la spital, am scris foarte mult despre el pe blog.

http://ai-suflet-bun.blogspot.com/search/label/FABIAN

Acum este bine si vine periodic la analize. Au ramas insa problemele financiare, pe care parintii lui nu reusesc sa le depaseasca.

Anul acesta familia lui a avut probleme cu casa, fiind la un pas de a fi evacuati, neavand acte de proprietate la locuinta. In cele din urma au reusit sa isi rezolve problema cu actele, urmand sa le finalizeze luni, 12 decembrie dar mai au nevoie de 800 lei pentru a incheia toate platile.

Mamica lui m-a sunat cu rugamintea sa transmit mesajul lor de solicitare de sprijin si multumiri pentru cei care ii vor ajuta.

Eu va rog sa o si sunati daca credeti ca ii puteti oferi ajutorul dumneavoastra, pentru ca este foarte stressata.

Raiffeisen Bank – Agenţia Rupea
RON: RO 48 RZBR 0000 0600 1205 5756
EURO: RO 69 RZBR 0000 0600 1205 5766
Cod SWIFT: RZBRROBU
Titular: Ciucuţ Gabriela (mama lui Fabian)
Telefon: 0769.380.224

Seara de poezie

2011-12-08T09:00:00.004+02:00

O seara ce poate fi inclusa in colectia de daruri.

Mos Nicolae si nuielusele pentru parintii neascultatori

2011-12-07T22:00:00.004+02:00

Surprinse ieri pentru miercurea cu poze la Carmen:

La tulpina marului

2011-12-05T20:14:00.000+02:00

La tulpina marului - Gheorghe Zamfir Audio aici :

http://www.crestinortodox.ro/colinde-audio-colinde-craciun/colinde-gheorghe-zamfir/la-tulpina-marului-gheorghe-zamfir-audio-1899.html

Nu faceti cadouri, va rog!!! Faceti daruri! (Up date de joi)

2011-12-04T18:42:00.001+02:00

Up date: joi seara de poezie la Libraria Sophia
Up date: miercuri cu poze la Carmen: uneori Mos Nicolae aduce si nuieluse pentru copiii neascultatori. Pentru a le gasi mai repede Mosul, la sfarsit de toamna, copacii isi scutura frunzele. Si are multe nuieluse si pentru parintii neascultatori aici.
Up date: luni, zi cu zambete la Sergiu iar la mine fotografia din care ne zambeste Alexandra: http://www.alexandragroza.com/
Duminica:Inainte de a trece la subiect, vreau sa fac o scurta paranteza (mi se intampla cateodata, ca atunci cand o postare pe un blog imi place, comentariul postat de mine la acel articol, sa fie cam lung). Asa am patit si cu cateva minute in urma, citind articolul scris de Pr. Victor. http://preotvictor.blogspot.com/2011/12/nu-faceti-cadouri-va-rog.html#comment-form

Va asigur ca nu am epuizat toate ideile care mi-au trecut prin minte, in legatura cu darurile, dar m-as bucura sa aflu si ce idei aveti voi. Si acum comentariul meu ( dar numai dupa ce cititi articolul unde l-am postat:

Inca de la primul rand, al titlului, mi-am zis ca ar fi mers scris in continuare: FACETI DARURI! Si m-am bucurat sa vad acest indemn la cateva randuri distanta mai jos, in text.

O sa citez un scurt fragment dintr-o carte al carui autor imi este tare drag (e vorba despre milostenie acolo, dar cred ca si darurile pot avea si aceste insusiri; "cel care este sărac de bani, poate oferi alte daruri. Şi noi, dacă nu avem bani, să dăm săracilor dragoste, mângâiere, rugăciune şi ce se mai află în inima noastră milostivă. Pentru că şi aceasta tot milostenie se cheamă" spune Sfantul Ioan Gura de Aur.

De multe ori, se intampla ca din lipsa de bani sa cumparam de ziua cuiva, tot felul de prostii, dupa cum bine ati scris. Cat ne-ar costa sa ii facem o prajitura, sa ne rugam in timp ce o pregatim, sa cumparam o floare si acesta sa fie darul?!

Sau sa tricotam o caciulita si un fular si tot asa, sa ne rugam in timp ce lucram?!

Sau sa luam o carte si sa ii citim din ea bunicului, care nu prea mai vede bine?!

Sau, la fel cum facem pe bloguri, cand postam cate un citat din cartea preferata, sa printam cateva exemplare si sa le impartim celor care nu au bani sa isi cumpere o carte dar totusi sunt dornici sa citeasca?!

Sau, prietenei care nu a mai iesit de mult la plimbare in parc, pentru ca are grija de copii, sa ii daruim cateva ore din timpul nostru liber, jucandu-ne noi cu picii?!

Sau bloggerilor pe care ii citim si de unde invatam lucruri de folos, sa le daruim o postare pe bloul nostru?!

Sarbatori fericite tuturor, daruri multe si imbelsugate duhovniceste!

Alte nuieluse aici

Alexandra

Foto Loredana

De ziua lor

2011-12-03T22:32:00.001+02:00

Ni se intampla de multe ori sa ocolim sau sa intoarcem privirea atunci cand intalnim persoane care sunt sau par altfel decat noi, fara a ne intreba cum ne-am simti daca am fi in locul lor.

Despre persoanele cu dizabilitati psihice, Sfantul Teofan Zavoratul spune, dur la inceput, dar lamurindu-ne dupa aceea:"Idioti! Da, pentru noi ei sunt idioti, dar nu si pentru ei si pentru Dumnezeu. Duhul lor creste pe alta cale. Se poate intampla ca noi, cei intelepti, sa fim mai rau decat idiotii. Copiii sunt toti ingerii lui Dumnezeu" am citat din cartea.Copiii cu nevoi speciale si viata de familie - Laura Chilnicean (mamica a unui baietel, Damina, cu dizabilitati).

Mihaela Mihaescu s-a nascut cu asfixie, creierul nu a mai fost oxigenat si, pana sa primeasca un ajutor, organismul a fost afectat. Diagnosticul: sindrom extrapiramidal (Scrisoare catre Michi Mihaescu). Un pic mai tanara decat mine, dar mult mai inteleapta, Mihaela Mihaescu, invata sa isi depaseasca conditia si ne roaga sa invatam si noi ceva: sa o acceptam (blogul Asociatiei IHTIS).

Gemenii Elena si Nicolae Patrascu, doi copii de 9 ani, foarte isteti (Elena isi doreste sa devina profesoara iar Nicolae pictor de icoane) sunt tintuiti in scaunele rulante de diagnosticele pe care le poarta dupa ei: parapareza spastica respectiv tetrapareza spastica.

Sunt doar cateva cazuri, care mai au ceva in comun, pe langa problemele de sanatate: le-a daruit Dumnezeu, alaturi de boala si un sprijin enorm in mamele lor, femei crestine, cu mare dragoste si credinta in suflet.

3 Decembrie, poate nu intamplator asezata intr-o perioada cand toti incercam sa fim mai buni, este Ziua Internationala de Solidaritate cu Persoanele cu Dizabilitati.

Sa fim si noi flori cu bun miros

2011-12-03T11:15:00.000+02:00

Se spune că un sihastru din munţii Bisericaniului a hotărât ca, împreună cu ucenicii săi, să meargă la Muntele Athos, în Grădina Maicii Domnului, după ce tătarii le arseseră locaşul de cult. Numai că, la scurtă vreme după ce s-au pornit, călugării au fost opriţi de o apariţie miraculoasă: Maica Domnului le ieşise în cale într-un stejar de pe marginea drumului.

Dialogul, consemnat în viaţa Cuviosului Iosif, cel care a fost proclamat sfânt, a fost următorul: Unde mergeţi? La această minunată vedere, ei au răspuns: Ne ducem la grădina ta! Întoarceţi-vă, le zise Maica Domnului, căci şi aici este grădina mea!

sursa aici

In varful la noua meri

2011-12-02T17:49:00.000+02:00

In varful la noua meri - Gheorghe Zamfir audio aici:

http://www.crestinortodox.ro/colinde-audio-colinde-craciun/colinde-gheorghe-zamfir/in-varful-noua-meri-gheorghe-zamfir-audio-1890.html

La multi ani, România!

2011-12-01T23:07:00.001+02:00

Miercurea suntem mulţi români în vizita la Carmen. La mulţi ani tuturor si să nu uitam că fiecare dintre noi suntem o floare în Gradina Maicii Domnului si naş ocrotitor ne este cel întâi chemat dintre apostoli. Mare bucurie dar si mare responsabilitate!

Bucuria simplitatii

2011-11-30T22:06:00.000+02:00

Mai multe fotografii la Carmen

Speranta pentru un an mai sanatos

2011-11-30T00:04:00.001+02:00

Anul 2012 a fost declarat de Patriarhia Română „An omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor”.

Taina Sfântului Maslu se savârseste în Biserica Ortodoxa pentru vindecarea bolnavilor. Ea se întemeiaza pe învatatura Sf. Apostol Iacov care spune:

“Este cineva în suferinta ? Sa se roage... Este cineva bolnav între voi ? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el ungându-l cu untdelemn în numele Domnului. Si rugaciunea credintei va mântui pe cel bolnav si, de va fi facut pacate, se vor ierta lui”. (Iacob 5, 13-15)

Sfântul Maslu se face, de obicei, în zilele de post cu trei, cu cinci sau cu sapte preoti. Iar credinciosii bolnavi si rudele lor, care participa la aceasta taina si doresc cu adevarat sa-si usureze suferinta trupului si a sufletului, trebuie sa vina la Sfântul Maslu cu mare credinta în Dumnezeu, împacati cu toti, spovediti, postiti si întariti cu multe rugaciuni.

Participantii la Taina Sfântului Maslu trebuie sa aduca la biserica putina faina, ulei si o haina sau lenjerie de la bolnavi pentru binecuvântare, apoi sa asculte cu credinta slujba Sfântului Maslu. Acasa sa faca mici turtite din faina si ulei sfintit, pe care sa le manânce bolnavii în loc de anafura.

Efectele harice ale Sfântului Maslu sunt mai multe, dintre care Sf. Apostol Iacov aminteste doua: vindecarea partiala sau integrala a suferintelor trupesti si iertarea pacatelor. Iata ce zice în Epistola sa: “Rugaciunea credintei va mântui pe cel bolnav si Domnul îl va ridica si, de va fi facut pacate, se vor ierta lui”. (Iacob 5, 15) Astfel, taina Sfântului Maslu vindeca atât trupul de boli, cât si sufletul de pacate, prin ungerea cu untdelemn sfintit. Alte efecte harice ale Sfântului Maslu sunt si acestea: întareste credinta în Dumnezeu si nadejdea mântuirii, aduce pace si smerenie în inima, pregateste sufletul pentru marea calatorie spre cer si primirea Sfintei Împartasanii, alunga frica de moarte, uneste si împaca pe credinciosi prin Harul Duhului Sfânt si ne învredniceste pe toti de sfârsit crestinesc. De aceea, Sfântul Maslu se savârseste saptamânal pentru cei bolnavi, în zilele de post.

Sfântul Maslu cu mai multi preoti, facut cu credinta si post pentru cei bolnavi si ungerea lor cu untdelemn sfintit formeaza cea mai puternica slujba si rânduiala de vindecare si alinare a bolilor sufletesti si trupesti în Biserica Ortodoxa.

sursa aici

Intalnire sub semnul binecuvantarii

2011-11-30T00:01:00.003+02:00

Pentru ca astazi il praznuim pe Ocrotitorul Romaniei, Sfantul Apostol Andrei, cel intai chemat, va prezint o intalnire de luna trecuta, pastrata special pentru miercurea cu multe poze: un sfant, o carte si cea care a scris aceasta carte:

Galeria toamnei

2011-11-30T00:00:00.025+02:00

Este miercuri asadar sunt multe poze in aceasta galerie. Este ultima zi de toamna din calendar, o toamna plina de bucurie si sper sa pasim intr-o ierna blanda. Doamne, ce bine e sa fii oaspetele zidirii Tale, spune un vers din Acatistul de multumire - Slava Lui Dumnezeu pentru toate (Marian Moise)
sursa audio aici

Culori luminate Foto: Adriana

Verde cu care ne vom reintalni si anul viitor in Cismigiu Foto: Anastasia

Lumina lina a serii Foto: Dana

Culori cu viata in ele Foto: Alexandru

Pastel Foto: Sergiu

Alei si frunze Foto Tonia, prietena cartilor

Pastel de toamna cu dumitrite Foto: darry.anna

Drumul frunzelor Foto: Carmen

Culori Foto: Sergiu

Apus de soare Foto: Sergiu

Suflete

2011-11-30T00:00:00.024+02:00

Intr-o alta miercuri v-am aratat florile albe pentru ingeri, crini albi, precum sufletele de copii. La Carmen, florile sunt rosii precum a fost si jetfa acestor copii, rapusi de aceasi nemiloasa boala. Astazi ar fi fost si ziua lor.

Andra Ioana Pirvan 29.08.2006 – 06.01.2010


Andreea Cosmina Paun 01.07.1994- 26.01.2010

O voce puternica

2011-11-29T23:00:00.000+02:00

sursa aici
Cateva fragmente din Cuvânt introductiv – Problemele vieţii

Arhiepiscopul Constantinopolului, Sfântul Ioan I, care pentru nespusa lui iscusinţă oratorică a rămas cunoscut în istorie cu prenumele „Gură de Aur”, este neîndoielnic cel mai minunat chip bisericesc din întreaga lume de după perioada post-apostolică şi până astăzi.

S-a născut în Antiohia, marea capitală elenă a Siriei, între anii 349 şi 354. Buna lui educare se datorează mamei sale, Antuza, iar desăvârşita lui pregătire filozofică şi juridico-oratoricească se datorează distinşilor săi dascăli Andragatie şi Libaniu.

După încheierea studiilor sale a exercitat pentru puţină vreme profesia de avocat, având un succes remarcabil. Dar îndemnurile mamei lui, setea de adevăr şi lecţiile cunoscuţilor teologi Diodor, mai târziu episcop al Tarsului (378-392) şi Karterie, pe care-i urmărea la Şcoala de Teologie din Antiohia, l-au condus l-a hotărârea de a-şi părăsi cariera, bogăţiile, slava, pe toate „cele de pe pământ”, pentru a căuta „pe cele de sus, acolo unde este Hristos” (Coloseni 3; 2, 1).

Părăseşte, aşadar, avocatura, se botează şi, după moartea mamei sale se retrage vreme de opt ani în asceză. În felul acesta se pregăteşte pentru diaconia lui preoţească de mai târziu.

În anul 381 este hirotonit diacon de către arhiepiscopul Antiohiei, Sfântul Meletie Mărturisitorul (361-381), şi cinci ani mai târziu este hirotonit preot de către arhiepiscopul următor, Sfântul Flavian (381-404). Până în 397 desfăşoară în oraşul lui natal o deosebită activitate bisericească, atât în domeniul predicii cât şi în cel social. Faima lui ajunge până în capitală. Astfel, în anul 398, după adormirea Sfântului Nectarie, arhiepiscop al Constantinopolului (381-397), urcă fără voia sa pe scaunul arhiepiscopal al capitalei imperiului.

În vremea în care trăia pe pământ, acest uriaş al cuvântului duhovnicesc provoca admiraţie în rândul a mii de oameni, care de multe ori îşi exprimau entuziasmul „prin aplauze, strigăte şi chiote”. Acestor manifestări ale mulţimii, le răspundea prin îndemnuri părinteşti: „Care este folosul zgomotelor şi a baterii din palme? Să dovedim bunăvoinţa noastră prin fapte bune şi prin ascultare, şi abia acestea vor fi vrednice de laudă şi mai luminoase decât cuvintele mele”.

De peste veacuri, vocea Sfântului Ioan Gură de Aur ajunge până la noi, chemându-ne spre „un creştinism deplin, în care credinţa şi dragostea sunt organic legate între ele, printr-o ascultare fără margini a omului faţă de bogata iubire de oameni a lui Dumnezeu şi printr-o încredere fără margini în mila Sa” (părintele Gheorghe Florovski).

sursa aici

Toamna cu bucurie: Culori luminate

2011-11-29T22:10:00.000+02:00

Foto: Adriana

Doamne, ce zile frumoase de toamna ai facut! scriam aici si mai scriam ca amatorii de fotografii, imi pot trimite toamna imortalizata la adresa adriana.dardindar@gmail.com urmand ca toate fotografiile primite sa le postez zilele urmatoare, sub titlul Toamna cu bucurie. Plimbare placuta!

sursa audio aici

Toamna cu bucurie: Verde cu care ne vom reintalni si anul viitor in Cismigiu

2011-11-29T21:25:00.000+02:00

Foto:Anastasia

sursa audio aici

Un parinte drag

2011-11-28T20:00:00.020+02:00

"Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima"

Părintele Arsenie Boca
29 septembrie 1910 - 28 noiembrie 1989

Cuvinte de folos:

Toamna cu bucurie: Lumina lina a serii

2011-11-28T19:00:00.002+02:00

Foto Dana

Acatist de multumire - Slava Lui Dumnezeu pentru toate (Marian Moise)

sursa audio aici

Ti-ar placea sa calatoresti printr-o frunza?

2011-11-28T16:39:00.003+02:00

Cred ca ar trebui sa calatorim cu totii prin frunze, poate asa am lasa acolo ca intr-un laborator ceea ce este rau in noi; toamna frunzele s-ar usca si in felul acesta noi am deveni mai buni; si tot asa in fieare an. Dar pentru ca omul este mult prea mare pentru a incapea tot intr-o frunza, Dumnezeu ne-a lasat un dar: postul, acest laborator in care avem prilejul sa ne transformam din rai in buni, consumand si frunze (loboda, spanac, ceapa verde, usturoi).

Si pentru ca postul este un laborator, avem la indemana cand intram in el, cateva unelte cu care sa lucram la modelarea sufletului nostru: dorinta de a ne schimba, la care se adauga infranarea poftelor prin rugaciunea fierbinte insotita de milostenia frecventa si spovedania sincera. In functie de stradanie, impartasirea cu Sfintele Taine va veni la momentul potrivit pentru fiecare dintre noi.

Este tare grea munca in acest laborator dar este si tare frumoasa; practicand-o mai des ea va deveni chiar usoara. Oricat de mult ne-ar vorbi cineva despre binefacerile postului, pana cand nu vom deveni si noi laboranti in acest laborator de transformare, nu vom stii ce foloase putem primi.

Nu se intra singur in laborator, pentru ca sunt multe intrebari de pus. Este nevoie de indrumator: un duhovnic.

In aceasta perioada, pe usa laboratorului este un afis: Postul Craciunului. Ce este mai usor; sa deschizi usa si sa intri sau la un moment dat, la finalul calatoriei, sa iti fie atat de rusine incat sa doresti sa devii mic, mic de tot, incat sa te poti ascunde intr-o frunza?!

Daruiesc ce imi este de prisos

2011-11-28T13:55:00.015+02:00

Suntem in Postul Craciunului, perioada in care fiecare dintre noi ne pregatim si casele de sarbatoare. De multe ori in astfel de imprejurari gasim lucruri pe care nu le mai folosim, obiecte de imbracaminte care ne-au ramas mici sau carti pe care le avem in dublu exemplar. Pentru ca sunt inca in stare buna, nu au ce cauta la gunoi dar nici nu stim cui i s-ar potrivi. Ma gandesc ca s-ar potrivi foarte bine acestei rubrici, unde daca lasati un comentariu si anuntati ce va prisoseste, lucrurile voastre isi vor gasi cu usurinta un nou posesor. Tot ce trebuie sa facesti este sa dati cat mai multe amanunte despre obiect (eventual si o fotografie pe blogurile voastre), sa lasati o adresa de contact (email, blog sau telefon) astfel incat cel care doreste obiectul sa va poata contacta. Va rog ca dupa ce nu mai aveti obiectul respectiv sa ne anuntati.

Veti gasi anunturile aici (sper sa existe persoane carora sa le prisoseasca ceva prin casa) http://www.blogger.com/comment.g?blogID=6311854393345787903&postID=1731556656758616372

Daca obisnuiti sa mergeti la biserica, cel mai bine ar fi sa ii intrebati pe cei cu care va intalniti acolo, daca au nevoie de ceea ce voua va prisoseste.

Daca va place ideea, anuntati ca daruiti ce va prisoseste si pe blogurile voastre, si trimiteti-va prietenii aici http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/11/daruiesc-ce-imi-este-de-prisos.html

PS: Pe Ortodoxia Tinerilor, Claudiu ne cere sprijinul in actiunea Daruri de Crăciun pentru oamenii străzii: http://ortodoxiatinerilor.ro/fapte-bune/milostenia/18314-daruri-craciun-pentru-oamenii-strazii.html

Zambetul de luni: De ce zambeste Claudia

2011-11-28T13:11:00.001+02:00

Ideea ii apartine lui Sergiu si daca vreti sa stiti de ce zambeste Claudia puteti afla chiar de pe blogul ei.

M-as bucura sa zambeasca mereu si Alexandra, mica prietena a Sarei

Pentru cei care sambata ati cantat

2011-11-28T11:58:00.001+02:00

Tort si muzica pentru toti cei care impreuna cu veveritele vesele ati cantat sambata pentru Alina. Si ca sa nu mergeti cu mana goala, am pregatit un mic dar pentru ea dar si pentru voi: puteti rasfoi cartea aici.

Party pe blogul Alinei.

Toamna cu bucurie: Culori cu viata in ele

2011-11-27T19:00:00.001+02:00

Foto: Alexandru

sursa audio aici

Omul cu viaţă duhovnicească poate controla întâmplările

2011-11-27T16:44:00.000+02:00

Articol scris de Pr. Constantin Ghiţă in Lumina de duminică:

După modul în care putem sau nu controla evenimentele prin rugăciune, putem măsura calitatea relaţiei noastre cu Dumnezeu. Este o afirmaţie şocantă aparent, însă întemeiată profund pe experienţa de viaţă a sfinţilor. Spre exemplu, Sfântul Isaac Sirul spunea: "Rugăciunea însoţită de curăţia vieţii e în stare să schimbe sau să controleze întâmplările". Iar Sfântul Marcu Ascetul sublinia şi el această legătură între viaţa noastră interioară şi întâmplările care se abat asupra noastră: "Întâmplările sensibile sunt puii celor inteligibile".

Adeseori pierdem din vedere acest adevăr şi căutăm să ne dezlegăm problemele numai prin destoinicia raţiunii. Şi cu cât nu reuşim să realizăm ceea ce ne propunem, cu atât ne îndârjim mai tare. Or, în acest fel se amplifică tensiunea dintre dorinţe şi realitatea socială, cu neîmplinirile ei. Astfel se nasc frustrări ce iau forma unor ticuri verbale sau gestual-mimice, fobii, diverse afecţiuni psihice.

Şi este important de subliniat, în acest punct, că toate frustrările sunt inevitabile când nu experiem minuni dumnezeieşti în viaţa noastră. Este chiar periculos să credem (conceptual) în existenţa lui Dumnezeu fără să avem experienţa lucrării şi intervenţiei Lui în viaţa noastră. Mai devreme sau mai târziu, credinţa neîntărită de rugăciune şi de experierea forţei ei, prin cele care ni se întâmplă, se pierde sau rămâne producând în noi dezechilibre interioare puternice. Or, dacă ne lipseşte această forţă de a conlucra cu puterile supranaturale, ne lipsesc rugăciunea şi curăţia, ducem un păcat greu.

Sunt sfinţii care îşi alegeau ora morţii împreună cu Dumnezeu sau, ca Sfântul Spiridon, îi imobilizau pe hoţi cu legături nevăzute şi tot ei îi dezlegau cu rugăciune milostivă. Cuvioasa Maria Egipteanca sau Sfântul Serafim de Sarov pluteau deasupra pământului la rugăciune, alţii înviau morţi. Totuşi, când vorbim de necesitatea de a experia minuni prin credinţă, în viaţa de zi cu zi, nu avem în vedere neapărat întâmplări extraordinare ca acestea. Ne referim la minunile care împacă pe cei în duşmănie de ani şi ani, după ce ai postit, te-ai rugat, ai plâns, te-ai împăcat cu Domnul Hristos prin Taina Spovedaniei; la obţinerea unui serviciu care îţi permite să îţi întreţii familia, la vindecarea de o dependenţă psihologică sau de o adicţie, tămăduirea de angoasă, patimi sau false virtuţi.

Dar ce să facem concret, ne putem întreba, ca să activăm prin credinţă puterile dumnezeieşti minunate? Cuviosul Paisie Aghioritul ne învăţa: "De obicei, când se cultivă dragostea cu durere pentru toţi oamenii lucrează dumnezeieştile puteri, numai să existe smerenie adâncă în suflet, pentru ca acesta să nu se mândrească crezând că aceste puteri sunt ale lui şi astfel să fie nedreptăţit Dumnezeu". Iar Cuviosul Seraphim Rose accentua aceeaşi legătură între minuni şi rugăciunea cu durere a inimii: "Durerea inimii este condiţia creşterii duhovniceşti şi a arătării puterii lui Dumnezeu. Tămăduirile şi celelalte minuni se întâmplă celor deznădăjduiţi, inimilor îndurerate, dar care totuşi continuă să se încreadă şi să nădăjduiască în ajutorul lui Dumnezeu. Atunci lucrează Dumnezeu. Lipsa (parţială) a minunilor din ziua de azi arată lipsa durerii inimii din oameni şi chiar din mulţi creştini ortodocşi".

Constatăm însă, uneori, că aceste condiţii sunt îndeplinite, ne rugăm cu inima zdrobită, postim, ne smerim, credem cu tărie, trăim curat, dar ne covârşesc necazuri interminabile. În aceste situaţii trebuie să ne cercetăm cu maximă atenţie conştiinţa, pentru că poate fi o încercare dumnezeiască a credinţei noastre, dar şi un păcat greu la mijloc.

De folos

2011-11-26T22:05:00.001+02:00

Cuvânt al Sfântului VasileCel Mare, despre post (dinOmilii și cuvântări)

N-am postit, și am fost alungați din rai! Să postim dar, ca să ne întoarcem în rai! Nu vezi că Lazăr a intrat prin post în paradis? Nu imita neascultarea Evei! Nu lua din nou sfătuitor pe șarpe, care ne sfătuiește să mâncăm, ca să ne cruțăm trupul! Nu-ți găsi scuză în boala trupului sau în slăbiciune! Nu-mi spune mie scuzele! Spune-le lui Dumnezeu, Care știe totul! Îmi spui că nu poți să postești. Dar să te ghiftuiesti în toate zilele vieții tale și să-ți strivești trupul sub greutatea mâncărurilor, poți? Știu că doctorii nu prescriu bolnavilor mâncăruri felurite, ci post și înfrânare. Cum dar? Dacă poți să postești și să te înfrânezi când ești bolnav, pentru ce spui că nu poți s-o faci când ești sănătos? Ce este mai ușor pentru stomac: să petreacă noaptea cu o mâncare ușoară sau să stea împovărat de mulțimea mâncărurilor? Dar, mai bine zis, să nu stea, ci să se întoarcă necontenit și pe o parte și pe alta, rupându-se și strâmtorându-se; afară numai dacă vei spune că și corăbierii salvează mai ușor de la înec o corabie încărcată cu poveri decât una mai sprintenă și mai ușoară. Lucrurile, însă, se petrec cu totul dimpotrivă: o mică inălțare a valurilor dă la fund o corabie încărcată cu multe poveri, pe când o corabie cu o încărcătură potrivită trece ușor prin furtună, că n-o împiedică nimic să plutească pe deasupra valurilor. Tot așa se întâmplă și cu trupurile oamenilor. Împovărate necontenit cu prea multă mâncare, trupurile se îmbolnăvesc cu ușurință; dar, dacă folosesc mâncare puțină și ușoară, scăpa și de suferința pe care o așteaptă de pe urma bolii, ca de o furtună ce se pornește împotriva lor, dar se depărtează și de suferința care începe a se ivi, ca de o ciocnire cu o stâncă din mijlocul mării. Stomacul, care are menirea să întrețină trupul, mistuie cu ușurință mâncărurile simple și ușoare; dar dacă i se dau mâncăruri costisitoare și felurite, nu poate să le mistuie și dă naștere la fel de fel de boli.

Toamna cu bucurie: Pastel

2011-11-26T20:51:00.000+02:00

Foto: Sergiu

sursa audio aici

Claudia si Tobias

2011-11-26T09:03:00.008+02:00

Claudia: http://bios-doareu.blogspot.com/
Tobias: in randurile din carte

Claudia si Tobias, impreuna, astazi la ora 12 la Targul International Gaudeamus ce se desfasoara la Pavilionul Central Romexpo din Bucureşti.

PS: Ii cantam impreuna La multi ani Alinei? am scris de ce in postarea anterioara: http://adriana-dardindar.blogspot.com/2011/11/un-doi-trei-si-la-multi-ani-alina.html

Un, doi, trei sI...! La multi ani, Alina!

2011-11-26T08:24:00.000+02:00

Alina este prietena lui Carmen, Carmen este gazda noastra in fiecare zi de miercuri tacuta si pozata, ceea ce inseamna ca prietena prietenei noastre este si prietena noastra, mai ales ca ne intalnim miercurea si cu ea la Carmen. Si ne roaga Carmen azi pe blogul ei sa intram in corul veveritelor: La multi ani, Alina!

Sfanta Mare Mucenita Ecaterina

2011-11-25T08:02:00.001+02:00

autor Vintila Mihaescu

aici poti citi Acatistul

Sfinte moaste in bisericile din Bucuresti:

Biserica „Sf. Ecaterina” a Facultăţii de Teologie ( Str. Sf. Ecaterina nr. 5)

Biserica „Sf. Ap. Petru si Pavel + Sf. Mc. Ecaterina – Belvedere” (cartier Regie, str. Cărvunarilor nr. 2)

Biserica „Sf. Trei Ierarhi – Colţei” (Universitate, Bd. Brătianu nr. 1)

Viata si patimirea

Pe vremea păgînului împărat Maximin se afla în cetatea Alexandriei o fecioară cu numele Ecaterina, fiica lui Consta, care fusese mai înainte împărat. Ea, fiind de optsprezece ani, era foarte frumoasă, de statură înaltă şi foarte înţeleaptă. Căci învăţase tot meşteşugul cărţii elineşti şi se deprinsese cu înţelepciunea tuturor făcătorilor de cărţi, celor de demult, a lui Homer, a lui Virgiliu, Aristotel, Platon şi ale celorlalţi. Dar nu numai ale filosofilor, ci şi cărţile doctorilor le-a deprins bine, ale lui Asclipie, ale lui Hipocrat, Galin şi, în scurt, tot meşteşugul ritoricesc şi silogistic a învăţat, încît toţi se mirau de înţelepciunea ei. De aceea mulţi din domnii cei bogaţi căutau să o ia de soţie de la maica sa, care era creştină în ascuns de teama prigoanei celei mari, care o ridicase în acea vreme asupra creştinilor păgînul Maximin.

Deci, rudeniile şi maica sa adesea o sfătuiau să se mărite, ca să nu se înstrăineze împărăţia tatălui său vreunui alt străin şi astfel să se lipsească de dînsa. Iar fecioara Ecaterina, ca o înţeleaptă ce era, foarte mult iubea fecioria şi nicidecum nu voia să se mărite. Dar, văzînd că o supără mult, a zis către dînşii: "De voiţi să mă mărit, apoi aflaţi-mi un tînăr care să fie asemenea mie, cu patru daruri, cum sînt eu, precum singuri mărturisiţi că întrec pe toate celelalte fecioare şi atunci îl voi lua de bărbat; pentru că mai nevrednic şi mai prost decît mine nu voiesc a lua. Cercetaţi dar pretutindeni şi de se va afla vreunul asemenea mie, bun cu neamul, cu bogăţia, cu frumuseţea şi cu înţelepciunea, atunci mă mărit. Iar dacă îi va lipsi vreunul din aceste daruri, apoi nu-i vrednic de mine".

Ei, văzînd că nu este cu putinţă a se afla vreun tînăr aşa, îi spuneau că feciorii de împăraţi şi alţii de domni mari pot să fie de bun neam şi mai bogaţi decît dînsa, dar în frumuseţe şi în înţelepciune nu se va asemăna nimeni cu dînsa. Iar Ecaterina zicea: "Eu bărbat necărturar nu voiesc a avea!"

Maică-sa cunoscînd un părinte duhovnicesc, om sfînt şi plăcut lui Dumnezeu, care vieţuia într-un loc ascuns afară de cetate, a luat pe Ecaterina şi a mers cu dînsa la acel bărbat ce petrecea cu plăcere de Dumnezeu, ca să primească un sfat bun de la dînsul. Iar el, văzînd pe fecioara cu chip frumos şi cu bună rînduială şi auzind măsuratele ei cuvinte cele cu bună înţelegere, şi-a pus în minte s-o vîneze pentru slujba lui Hristos, Împăratul ceresc.

Astfel, a zis către dînsa: "Eu ştiu un tînăr minunat, care fără asemănare te întrece pe tine în toate darurile care ai zis că le ai; pentru că frumuseţea Lui întrece strălucirea soarelui, iar înţelepciunea Lui îndreptează toate făpturile şi pe cele simţite şi pe cele gîndite. Apoi vistieria bogăţiei Lui se împarte în toată lumea şi niciodată nu se împuţinează, ci cu cît este împărţită, tot mai mult se înmulţeşte; iar neamul Lui cel bun este negrăit, neajuns şi neştiut".

Acestea auzindu-le fericita Ecaterina, socotea că spune de vreun domn pămîntesc şi s-a tulburat cu inima şi s-a schimbat la faţă şi a întrebat pe bătrînul dacă sînt adevărate cele grăite. Iar el o încredinţa că sînt adevărate şi încă mai multe daruri are tînărul acela pe care nu-i este cu putinţă a le spune. Atunci a întrebat fecioara: "Al cui fecior este Acela pe care tu Îl lauzi atîta?" Iar el a răspuns: "Acest tînăr nu are tată pe pămînt, ci S-a născut negrăit mai presus de fire dintr-o fecioară de bun neam, preacurată şi preasfîntă, care, pentru curăţenia şi sfinţenia ei, s-a învrednicit a naşte un fiu ca acesta. Ea este înălţată mai presus de ceruri şi ei i se închină toţi îngerii, ca unei împărătese a toată făptura".

Ecaterina a zis către dînsul: "Oare este cu putinţă ca să-L văd pe tînărul Acela, de care vorbeşti nişte lucruri atît de minunate?" Iar bătrînul a zis către dînsa: "Dacă vei face precum te voi învăţa eu, apoi te vei învrednici a vedea preastrălucita Lui faţă". Iar ea a zis către dînsul: "Te văd pe tine om priceput, bătrîn cinstit şi cred că nu minţi. Deci gata sînt a face toate cele ce-mi vei porunci, numai să văd pe Cel lăudat de tine".

Atunci bătrînul i-a dat icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care avea pe dumnezeiescul Prunc în braţe şi a zis către dînsa: "Aceasta este închipuirea Fecioarei şi a Maicii tînărului Aceluia, de Care ţi-am spus nişte asemenea minunate vrednicii. Deci, ia-o în casa ta, şi închizînd uşile cămării tale, fă rugăciune către dînsa cu bună cucernicie, toată noaptea; iar numele ei este Maria. Apoi roag-o pe dînsa, ca să-ţi arate pe Fiul său; şi am nădejde că de o vei ruga cu credinţă, te va asculta pe tine şi te va învrednici a vedea pe Acela de Care doreşte sufletul tău".

Atunci, luînd fecioara sfînta icoană s-a dus la casa sa. Şi după ce a înnoptat s-a închis singură în camera sa şi s-a rugat precum o învăţase bătrînul. Deci rugîndu-se, a adormit de osteneală şi a văzut în vedenie pe Împărăteasa îngerilor, precum era închipuită pe icoană, cu Preasfîntul Prunc în braţe, care dădea raze mai strălucite decît soarele. Dar îşi întorcea faţa către Maica Sa, încît nu putea Ecaterina să-L vadă în faţă; deci a mers în acea parte, iar Hristos şi-a întors faţa Sa şi de acolo.

Aceasta făcîndu-se de trei ori, a auzit pe Preasfînta Fecioară zicînd către Fiul său: "Vezi, Fiule, pe roaba Ta Ecaterina, cît este de frumoasă şi cu chip cuvios". Iar El a răspuns: "Foarte întunecată este şi grozavă, încît nu pot privi la dînsa!" Apoi iarăşi a zis Preasfînta Născătoare de Dumnezeu: "Dar oare nu este mult mai înţeleaptă decît toţi ritorii, mai bogată şi mai de bun neam decît fecioarele tuturor cetăţenilor?" Iar Hristos a răspuns: "Adevăr zic ţie, Maica Mea, că fecioara aceasta este fără de minte, săracă şi de neam prost; căci se află în păgînătate şi de aceea nu voi căuta spre dînsa, nici nu voiesc ca să Mă vadă la faţă".

Iar Preabinecuvîntata Maică a zis către Dînsul: "Rogu-te, Fiul meu preadulce, nu trece cu vederea zidirea Ta, ci o învaţă pe ea şi-i spune ce să facă, ca să se îndulcească de slava Ta şi să vadă prealuminata şi preadorita Ta faţă pe care doresc îngerii să o vadă". Iar Hristos a răspuns: "Să meargă la bătrînul care i-a dat ei icoana şi precum o va învăţa acela, aşa să facă; şi atunci Mă va vedea şi va afla de la Mine dar".

Acestea văzînd şi auzind Ecaterina, s-a deşteptat şi se mira de acea vedenie. Făcîndu-se ziuă, a mers cu cîteva roabe ale sale la chilia sfîntului bătrîn şi, căzînd cu lacrimi la picioarele lui, i-a spus vedenia şi-l ruga să o povăţuiască pe dînsa ce trebuie să facă pentru ca să se îndulcească de dragostea Celui dorit. Iar cuviosul i-a spus ei cu de-amănuntul toate tainele adevăratei credinţe creştineşti, începînd de la facerea lumii, de la crearea lui Adam, pînă la venirea cea mai de pe urmă a Stăpînului Hristos; despre slava cea negrăită a raiului şi despre munca cea cu durere şi fără de sfîrşit a iadului. Iar ea, ca ceea ce era foarte învăţată şi înţeleaptă, degrabă le-a priceput toate şi a crezut din toată inima în Hristos; apoi a primit de la dînsul Sfîntul Botez. Deci i-a poruncit ei bătrînul să se roage iarăşi cu multă rîvnă către Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, ca să i se arate ei ca şi mai înainte.

Dezbrăcîndu-se Ecaterina de omul cel vechi şi îmbrăcîndu-se în haina înnoirii Duhului, s-a dus la casa sa şi toată noaptea s-a rugat cu lacrimi pînă cînd a adormit. Şi atunci, iarăşi a văzut pe Împărăteasa cerului cu dumnezeiescul Prunc în braţe, Care căuta asupra Ecaterinei cu multă milostivire şi blîndeţe. Şi a întrebat Maica lui Dumnezeu pe Fiul Său, zicînd: "Îţi place Ţie Fiul meu, fecioara aceasta?" Iar El a răspuns: "Foarte plăcută îmi este, pentru că acum este prealuminată şi slăvită, pe cînd mai înainte era ruşinată şi ocărîtă. Acum este bogată şi înţeleaptă, pe cînd mai înainte era săracă şi nepricepută; acum o iubesc pe dînsa, pe cînd mai înainte o compătimeam; şi atît de mult o iubesc, încît voiesc să Mi-o logodesc mireasă".

Atunci Ecaterina a căzut la pămînt, zicînd: "Nu sînt vrednică, Preaslăvite Stăpîne, a vedea împărăţia Ta; ci mă învredniceşte ca să fiu împreună cu robii Tăi". Iar Preasfînta Născătoare de Dumnezeu a luat pe Ecaterina de mîna cea dreaptă şi a zis către Fiul său: "Dă-i Fiul meu, inel de logodnă şi o fă pe dînsa mireasa Ta, ca să o învredniceşti împărăţiei Tale". Atunci Stăpînul Hristos i-a dat ei un inel preafrumos, zicînd acestea: "Iată, astăzi te primesc pe tine mireasa Mea veşnică; deci să păzeşti arvuna aceasta cu dinadinsul şi să nu mai primeşti nicidecum arvună de la alt mire pămîntesc".

Acestea zicînd Hristos Domnul, s-a sfîrşit vedenia. Şi deşteptîndu-se fecioara, a văzut cu adevărat în dreapta sa un inel preafrumos şi a primit în inima ei atîta veselie şi bucurie, încît din acel ceas s-a robit cu inima ei de dumnezeiasca dragoste. Şi atît s-a schimbat de minunat, încît nu mai gîndea nicidecum la lucrurile pămînteşti, ci numai la preaiubitul său Mire cugeta ziua şi noaptea. Pe Acela Îl dorea şi de la Acela se povăţuia întotdeauna.

În acea vreme a venit în Alexandria împăratul cel fără de lege care avea rîvnă fără măsură pentru nesimţitorii zei, fiind el însuşi nesimţitor. Şi voind să le facă praznic mare, a trimis prin toate cetăţile şi laturile de primprejur, poruncind popoarelor ca să se adune la dînsul cu jertfe pentru ca să cinstească pe zei. Deci, s-a adunat mulţime de popor fără de număr, aducînd fiecare după puterea sa la jertfă unii boi, alţii oi, iar cei săraci păsări şi altele asemenea. Iar cînd a sosit ziua urîtei prăznuiri, a jertfit mai întîi nebunul împărat o sută şi treizeci de junci iar ceilalţi domni şi boieri au jertfit mai puţin şi fiecare om aducea jertfa după puterea sa. Deci, s-a umplut toată cetatea de răcnet, de glasul dobitoacelor ce mugeau şi de mirosul din fumul jertfelor, încît pretutindeni era strîmtorare şi tulburare şi tot văzduhul era necurat.

Săvîrşindu-se acestea şi văzînd binecredincioasa şi preafrumoasa Ecaterina atîta înşelăciune şi pierzare de suflete omeneşti, s-a rănit cumplit la inimă, fiindu-i jale de pieirea lor. Deci, pornindu-se din dumnezeiască rîvnă, a luat cu sine puţine slugi şi a mers la capiştea unde se săvîrşeau jertfele. Iar cînd a stat în uşile capiştei, a atras privirile tuturor prin frumuseţea ei, ceea ce era mărturie a frumuseţii ei celei dinlăuntru. Apoi a vestit pe împăratul că are să-i spună un cuvînt foarte de folos. Iar el a poruncit să intre.

Venind Ecaterina înaintea împăratului, mai întîi i s-a plecat, dîndu-i cinstea cuviincioasă, apoi i-a zis: "Cunoaşte, o, împărate, înşelăciunea cu care v-aţi înşelat de diavoli, de slujiţi ca unui Dumnezeu idolilor stricăcioşi şi nesimţitori. Cu adevărat mare ruşine este a fi cineva atît de orb şi de nesimţitor, ca să se închine unor urîciuni ca acestea. Măcar crede pe înţeleptul tău Diodor care grăieşte că zeii voştri au fost odinioară oameni şi şi-au sfîrşit viaţa lor ticăloşeşte; şi pentru nişte lucruri vestite ce au făcut ei, le-au zidit oamenii statui. Iar neamurile cele de pe urmă, neştiind gîndul strămoşilor lor, numai pentru pomenire le- au pus lor statui şi părîndu-li-se că este un lucru de mare cinste şi de bună cuviinţă, au început a se închina lor ca unor zei; de care şi Plutarh Hironeanul se îngreţoşase şi-i trecea cu vederea.

Drept aceea, crede măcar învăţătorilor noştri, o! împărate, şi nu fii pricină pierzării atîtor suflete pentru care ai să moşteneşti munca cea veşnică. Ci cunoaşte pe Unul adevăratul Dumnezeu, Cel pururea fiitor, fără de început şi fără de moarte, Care, în anii cei mai de pe urmă, S-a făcut om pentru mîntuirea noastră. Prin El împăraţii împărăţesc, ţările se îndreptează şi toată lumea împreună se bucură şi cu singur cuvîntul Lui toate s-au zidit. Acestui Dumnezeu preaputernic şi preabun nu-i trebuiesc jertfe ca acestea, nici nu se veseleşte de junghierea nevinovatelor dobitoace; ci numai porunceşte ca să păzim poruncile Lui neclintite".

Acestea auzindu-le împăratul, s-a mîniat foarte şi a rămas fără de răspuns mult timp. Apoi, neputînd a se împotrivi cuvintelor ei a zis: "Lasă-ne acum să ne săvîrşim jertfa şi după aceasta vom asculta cuvintele tale".

Deci, săvîrşind necredinciosul împărat praznicul său cel păgînesc, a poruncit să aducă pe sfînta fecioară la palatul împărăţiei sale şi a zis către dînsa: "Spune-ne nouă, fecioară, cine eşti tu şi ce sînt cuvintele pe care le-ai grăit către noi?" Eu sînt fiica împăratului celui ce a fost mai înainte de tine şi mă cheamă Ecaterina. Am învăţat tot meşteşugul cărţilor ritoriceşti, filosofice şi a măsurării pămîntului şi alte înţelepciuni, dar pe toate acestea le-am trecut cu vederea căci sînt deşarte şi nefolositoare şi am voit a mă face mireasa Stăpînului Hristos, care grăieşte prin proorocul Său acestea:

Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa ştiutorilor o voi lepăda. Iar împăratul s-a mirat de înţelepciunea ei şi, văzînd la dînsa atîta bună cuviinţă şi frumuseţe, i se părea că nu este născută din părinţi muritori, ci o zeiţă din zeii pe care-i cinstea el; încît abia a vrut să creadă că a ieşit din pămînteni aşa frumuseţe negrăită, de a cărei frumuseţe rănindu-se, a început a-i grăi cuvinte de desfrînare.

Iar Sfînta, cunoscînd gîndul lui cel fărădelege, a zis către dînsul: "Diavolii pe care îi cinstiţi ca pe nişte zei, aceia vă înşeală şi vă atrag la pofte dobitoceşti; iar eu mă socotesc a fi pămînt sau tină, zidită de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa. Şi m-a cinstit cu această frumuseţe, ca din aceasta mai vîrtos să se minuneze oamenii de înţelepciunea Ziditorului, cum într-o faţă atît de proastă şi făcută din tină, a putut să dea o bună înţelegere şi frumuseţe ca aceasta".

Atunci s-a supărat împăratul de aceste cuvinte ale ei şi a zis: "Nu grăi de rău zeii care au slavă nemuritoare". Iar sfînta a răspuns împotrivă: "Dacă vei vrea să scuturi puţin de pe minte negura şi întunericul înşelăciunii, vei pricepe prostimea zeilor tăi şi vei cunoaşte pe adevăratul Dumnezeu al Cărui nume, numai dacă se grăieşte de cineva sau dacă se însemnează Crucea Lui în văzduh, izgoneşte pe zeii tăi şi-i sfărîmă. Şi de vei porunci, îţi voi arăta adevărul aievea".

Împăratul, auzind vorba ei cea slobodă, n-a vrut să mai vorbească cu dînsa, temîndu-se să nu-l biruiască prin cuvintele sale înţelepte şi să-l ruşineze, ci a zis acestea: "Nu este cu cuviinţă împăratului a vorbi cu femeile, ci voi aduna filosofii cei înţelepţi ca să vorbească cu tine; şi atunci vei cunoaşte neputinţa ghiciturilor tale şi vei crede în dogmele noastre".

Zicînd acestea a poruncit să păzească pe sfînta fecioară cu dinadinsul. Şi îndată a trimis cărţi prin toate cetăţile stăpînirii sale, în acest fel: "Împăratul Maximin, înţelepţilor filosofi şi ritori care vă aflaţi sub stăpînirea noastră, bucuraţi-vă! Toţi care slujiţi preaînţeleptului zeu Ermi şi chemaţi pe muze, pricinuitoarele înţelepciunii, veniţi la mine să astupaţi gura unei femei preaînţelepte, care s-a arătat zilele acestea şi batjocoreşte pe marii zei, numind faptele lor basme şi bîrfeli. Deci, arătaţi-vă înţelepciunea voastră părintească, pentru ca să vă preamăriţi între oameni iar de la mine să primiţi răsplată şi daruri pentru osteneala voastră.

Deci, s-au adunat ritorii cei mai aleşi şi mai înţelepţi, cincizeci la număr, isteţi cu mintea în înţelepciune şi puternici în grai, cărora împăratul le-a zis astfel: "Gătiţi-vă cu sîrguinţă şi fără de lenevire spre o nevoinţă cu bărbăţie împotriva unei fecioare, pentru ca să o puteţi birui în cuvinte; şi nu fiţi cu nebăgare de seamă şi să socotiţi că aveţi să vorbiţi cu o femeie, ci ca şi cum aţi avea a sta împotrivă unui nevoitor cu bărbăţie şi preaînţelept, aşa să puneţi toată sîrguinţa şi să vă arătaţi înţelepciunea voastră, de vreme ce eu o cunosc preabine, căci covîrşeşte în înţelepciune chiar şi pe minunatul Platon. Deci vă rog, ca şi cum aţi avea a vă lupta cu un filosof, să puneţi multă sîrguinţă, şi dacă o veţi birui, apoi mari daruri vă voi da; iar de veţi fi biruiţi, apoi vă veţi umplea de negrăită ruşine şi în loc de daruri veţi primi moarte cumplită".

Zicînd acestea împăratul, un ritor care era mai vestit şi mai înţelept, a răspuns zicînd: "Nu te teme, împărate, că deşi este isteaţă la minte acea femeie, însă ea nu poate fi desăvîrşită în înţelepciune şi în meşteşugul iscusitei retorici; porunceşte numai să stea înaintea noastră şi vei vedea că îndată ce va vedea atîţia ritori şi filosofi, se va ruşina". Iar împăratul, auzind pe filosoful care se lăuda, s-a umplut de bucurie şi de veselie, nădăjduind că limba cea îndrăzneaţă va birui pe fecioara cea plină de blîndeţe şi de dumnezeiască înţelepciune.

Deci a poruncit să aducă îndată pe Sfînta Ecaterina înaintea lor - fiind adunată la privelişte mulţime de popor -, vrînd să vadă şi să audă acea dispută de cuvinte. Dar mai înainte, pînă a nu ajunge trimişii la sfînta, a venit la dînsa din cer Arhanghelul Mihail şi a zis: "Nu te teme, prunca Domnului, căci Domnul tău îţi va da mai multă înţelepciune, ca să biruieşti cu pricepere pe cei cincizeci de ritori şi nu numai aceia ci şi mulţi alţii vor crede prin tine în Hristos şi toţi vor primi cununa muceniciei".

Acestea zicîndu-i îngerul, s-a dus. Şi venind trimişii au luat-o şi au dus-o înaintea împăratului, a filosofilor şi a toată priveliştea. Îndată acel viteaz filosof care se lăuda, a zis cu mîndrie către Sfînta Ecaterina: "Tu eşti aceea care fără de ruşine şi fără de minte ocărăşti pe zeii noştri?" Iar sfînta i-a răspuns cu blîndeţe: "Eu sînt, însă nu fără de ruşine, nici fără de minte, precum zici tu; ci cu măsură şi iubire de adevăr grăiesc acestea, că zeii voştri sînt nimicuri". Dar ritorii au zis:

"De vreme ce marii făcători de stihuri, poeţii, îi lăudau pe zeii cei înalţi, deci cum grăieşte limba ta cu atîta îndrăzneală asupra lor, de la care ai luat atîta înţelepciune şi te-ai împărtăşit de dulceaţa darurilor lor?" Însă ea a răspuns: "Eu nu de la zeii voştri ci de la Unul adevăratul Dumnezeul meu, Care singur este Înţelepciune şi viaţă, am darul înţelepciunii. Şi dacă cineva se teme de Dînsul şi păzeşte dumnezeieştile Lui porunci, acela este cu adevărat filosof, iar lucrurile zeilor voştri şi poveştile voastre sînt vrednice de rîs şi de ocară şi pline de înşelăciune. Însă spune-mi, care sînt marii făcători de stihuri ai tăi şi cum i-au numit pe ei zeii?"

Ritorul a zis: "Mai întîi preaînţeleptul Homer, rugîndu-se către Die, grăieşte: "Prea slăvite Zeus, prea mare zeule şi alţi zei fără de moarte". Asemenea şi preaslăvitul Orfeu, mulţumind lui Apolon, grăieşte acestea: "O, fiul lui Laton, departe săgetătorule, puternice Fivie, care spre toţi priveşti şi împărăţeşti peste cei muritori şi peste cei fără de moarte; soare care te ridici cu aripi de aur!" În acest fel cinsteau pe zei cei dintîi, şi marii şi slăviţii făcători de stihuri, şi aievea i-au numit pe ei fără de moarte. Deci tu nu te înşela, nici nu te închina Celui răstignit ca unui Dumnezeu, căci nimeni din înţelepţii cei de demult nu L-au numit Dumnezeu şi nici nu L-a cunoscut cineva a fi Dumnezeu".

Sfînta Ecaterina a răspuns: "Acelaşi Homer al vostru grăieşte în alt loc despre marele zeu Die că este mincinos, înşelător şi viclean şi că au vrut să-l lege alţi zei, adică Hera, Poseidon şi Atena, de n-ar fi fugit să se ascundă. Asemenea şi multe alte lucruri de ocară asupra zeilor voştri arată cărţile voastre. Iar de vreme ce ai zis că pe Cel răstignit nici unul din dascălii cei vechi nu-L mărturisesc a fi Dumnezeu, apoi deşi nu se cade a cerceta mult despre Dînsul, pentru că este Dumnezeu adevărat, Făcătorul cerului şi al pămîntului, al mării, al soarelui, al lunii şi a tot neamul omenesc, neajuns, neurmat şi negrăit; dar pentru o mai învederată încredinţare, voi arăta dovezi din cărţile voastre.

Ascultă ce grăieşte despre dînsul prea înţeleapta voastră Silvia, mărturisind despre dumnezeiasca Lui întrupare şi despre mîntuitoarea răstignire: "Va veni mai tîrziu cineva pe acest pămînt şi va fi trup fără de păcat, cu hotarele dumnezeirii celei fără de osteneală va dezlega patimile cele nevindecate, şi Acestuia I se va face zavistie de către poporul cel necredincios şi va fi spînzurat la înălţime, ca şi cum ar fi fost vrednic morţii". Ascultă şi pe nemincinosul tău Apolon, cum fără voia lui a mărturisit pe Hristos, adevăratul Dumnezeu, fiind silit de puterea Lui: "Unul Cel ceresc mă sileşte pe mine, Cel Care este Lumina în trei străluciri; şi Cel ce a pătimit este Dumnezeu, dar nu cu dumnezeirea a pătimit, căci amîndouă sînt, şi muritor cu trupul şi străin de stricăciune, acelaşi Dumnezeu este bărbat, răbdînd toate de la cei muritori, adică cruce, ocară şi îngropare".

Acestea le-a zis Apolon despre adevăratul Dumnezeu, Care este fără de început, asemenea cu Cel ce L-a născut pe El şi pururea deofiinţă, început, rădăcină şi izvor al tuturor bunătăţilor zidite; a zidit lumea din nefiinţă în fiinţă şi o chiverniseşte pe dînsa şi, fiind de o fiinţă cu Tatăl, S-a făcut om pentru noi şi a umblat pe pămînt, arătînd, învăţînd şi bine făcînd oamenilor. Apoi a primit moarte pentru noi cei nemulţumitori, ca să deslege osîndirea cea dintîi şi să primim îndulcirea şi fericirea cea de demult.

Şi astfel, iarăşi ne-a deschis uşile raiului ce au fost încuiate şi, înviind a treia zi, S-a înălţat la cer, de unde a trimis Duhul Sfînt ucenicilor Săi. Iar ei, mergînd în toată lumea, au propovăduit dumnezeirea Lui, în care şi ţie, filosofule, ţi se cade a crede, ca să cunoşti pe adevăratul Dumnezeu şi să fii rob al Aceluia, Care este milostiv şi mult îndurat şi pe cei ce au greşit îi cheamă, zicînd: Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni.

Deci, crede măcar pe învăţătorii şi pe zeii tăi, pe Platon, pe Orfeu şi pe Apolon, care au mărturisit curat şi luminat pe Hristos Dumnezeu.

Acestea şi multe altele ca acestea grăind preaînţeleapta Ecaterina, s-a spăimîntat filosoful, rămînînd fără răspuns şi neputînd să mai grăiască ceva împotrivă. Iar împăratul, văzîndu-l biruit, minunîndu-se, a poruncit celorlalţi să vorbească cu sfînta fecioară. Dar ei s-au lepădat, zicînd: "Nu putem sta împotriva adevărului, căci dacă începătorul nostru a tăcut, fiind biruit, apoi noi ce vom zice?" Atunci împăratul mîniindu-se, a poruncit să aprindă un foc mare în mijlocul cetăţii pentru ca să ardă pe toţi filosofii şi ritorii. Însă ei, auzind judecata şi răspunsul împăratului asupra lor, au căzut la picioarele sfintei, cerînd să se roage pentru dînşii către Unul adevăratul Dumnezeu, ca să le ierte toate cîte au greşit din neştiinţă şi să-i învrednicească de Sfîntul Botez şi de darul Preasfîntului Duh.

Sfînta, umplîndu-se de bucurie, a zis către dînşii: "Cu adevărat sînteţi fericiţi, căci lăsînd întunericul, aţi cunoscut lumina cea adevărată şi, trecînd cu vederea pe acest împărat stricăcios de pe pămînt, v-aţi apropiat de Cel ceresc. Deci, să nădăjduiţi fără îndoială spre mila Lui şi să credeţi că focul cu care vă înfricoşează păgînii vă va fi vouă botez şi scară care vă înalţă la cer. În acest foc curăţindu-vă de toată necurăţia trupului şi a duhului, vă veţi afla ca nişte stele luminate şi curate înaintea slavei Împăratului şi veţi fi iubiţii Lui prieteni".

Zicînd acestea Sfînta, i-a bucurat cu această nădejde şi a însemnat pe fiecare pe frunte cu pecetea lui Hristos, adică cu Sfînta Cruce. Apoi au mers cu bucurie spre chinuire şi, luîndu-i ostaşii, i-au aruncat în foc, în a şaptesprezecea zi a lunii noiembrie. Făcîndu-se seară, au mers nişte oameni binecredincioşi şi iubitori de Dumnezeu ca să adune moaştele lor şi i-au aflat pe toţi întregi, căci nici părul capului lor n-a fost ars; pentru care mulţi s-au întors la adevărata cunoştinţă, iar moaştele lor le-au îngropat cu cinste la un loc cuviincios.

Dar împăratul avea purtare mare de grijă pentru Sfînta Ecaterina în ce chip ar putea s-o întoarcă la a sa păgînătate. Şi nesporind nimic cu silogismele filosofice, a început cu îmbunări şi vicleşuguri a o amăgi, zicînd: "Ascultă, fiică bună, te sfătuiesc ca un părinte iubitor de fii, închină-te marilor zei şi mai vîrtos muzicescului Ermi, care te-a împodobit cu atîtea daruri filosofice, şi eu voi împărţi cu tine împărăţia mea, martori îmi sînt zeii, şi îţi voi da jumătate din stăpînirea mea şi vei vieţui împreună cu mine, veselindu-te neîncetat".

Iar Sfînta, ca o înţeleaptă ce era, pricepînd gîndul, vicleşugul şi înşelăciunea lui, a zis către dînsul: "Leapădă, o, împărate, vicleşugul şi nu te asemăna vulpii; pentru că eu ţi-am spus o dată că sînt creştină şi m-am logodit cu Hristos; pe Dînsul Îl am Mire şi Sfetnic şi frumuseţea fecioriei mele. Deci, mai mult poftesc hainele muceniceşti decît porfira împărătească". Împăratul iarăşi a zis: "Mă sileşti, deşi nu voiesc, să-ţi necinstesc vrednicia ta şi trupul tău să-l înfăşor cu multe răni".

Dar Sfînta a răspuns: "Fă ce voieşti, pentru că, cu această ocară vremelnică, îmi vei mijloci mie slava cea veşnică şi mulţime de popor, precum nădăjduiesc, va crede prin mine în Hristosul meu. Şi din palatul tău mulţi vor merge împreună cu mine în sfinţitele cămări cereşti". Acestea a proorocit Sfînta, iar Dumnezeu, Care priveşte din înălţime, a adus la îndeplinire proorocia ei.

Atunci împăratul, mîniindu-se foarte, a poruncit să dezbrace de pe dînsa porfira şi aşa s-o bată fără milă cu vine de bou. Deci au bătut-o slugile pe Sfînta Muceniţă Ecaterina două ceasuri peste spate şi peste pîntece, pînă ce s-a umplut de răni tot trupul ei cel fecioresc şi s-a făcut fără chip în bătăi, ea, care mai înainte era atît de frumoasă. Iar sîngele ei curgea şiroaie şi s-a înroşit pămîntul de dînsul. Dar Sfînta stătea cu bărbăţie şi vitejie, încît toţi cei ce o vedeau se mirau foarte tare. Mai pe urmă a poruncit fiara cea cumplită ca s-o ducă în temniţă şi să nu-i dea mîncare pînă cînd se va mai gîndi cu ce fel de munci s-o piardă pe dînsa.

Augusta, soţia împăratului, avea însă mare dorinţă să vadă faţa Sfintei Ecaterina, căci o iubea mult, auzind de faptele ei cele bune, de înţelepciunea şi de bărbăţia ei; iar mai vîrtos, că avusese o vedenie în somn, din care pricină s-a rănit cu inima spre dragostea ei, încît nu mai putea nici să doarmă. Ieşind împăratul din cetate pentru o pricină şi zăbovind acolo cîteva zile, împărăteasa a avut prilejul să dobîndească ceea ce dorea. Căci era acolo un boier mare, credincios prieten al împăratului, cu dregătoria voievod, anume Porfirie, om foarte înţelept. Acestuia i-a mărturisit Augusta gîndul său, în taină, zicîndu-i acestea:

"Într-una din nopţile trecute am văzut în vedenie pe Ecaterina, şezînd în mijlocul multor tineri şi fecioare frumoase, îmbrăcată în haine albe; şi atîta strălucire ieşea din faţa ei, încît nu puteam privi la dînsa. Iar ea m-a aşezat aproape de dînsa şi mi-a pus pe cap o cunună de aur, zicîndu-mi: "Stăpînul Hristos îţi trimite ţie această cunună". De atunci am atîta dorinţă ca să o văd, încît nu aflu odihnă inimii mele. Rogu-te dar, fă în vreun chip ca să o văd în taină". Iar Porfirie i-a răspuns: "Eu voi împlini dorinţa ta împărătească". Deci, făcîndu-se noapte, voievodul a luat cu sine două sute de ostaşi şi a mers la temniţă împreună cu împărăteasa şi dînd străjerilor bani, au intrat la Sfînta.

Cînd a văzut-o împărăteasa, s-a mirat de strălucirea feţei ei, care înflorea cu dumnezeiescul dar. Căzînd degrabă la picioarele ei, cu lacrimi în ochi a început a zice acestea: "Acum sînt împărăteasă fericită, că m-am învrednicit a te vedea, lucru foarte mult dorit sufletului meu; şi însetam ca cerbul să aud limba ta cea izvorîtoare de miere. Şi acum, fiindcă m-am învrednicit a dobîndi ceea ce am dorit, nu mă voi mai mîhni, chiar dacă m-aş lipsi şi de împărăţie şi de viaţă. Căci mă bucur cu inima şi cu sufletul, privind la atîta strălucire ce răsare din preafrumoasa ta faţă. Fericită eşti tu şi vrednică de laudă că te-ai lipit de un Stăpîn ca Acesta, de la Care primeşti atîtea daruri".

Iar Sfînta i-a răspuns, zicînd: "Fericită eşti şi tu, o! împărăteasă pentru că văd cununa capului tău, ridicată la înălţime de cetele îngereşti, pe care după trei zile o vei primi pentru puţina pătimire ce vei răbda, ca să mergi la adevăratul Împărat şi să împărăţeşti cu El veşnic". Iar ea a zis către dînsa: "Mă tem de munci şi mai vîrtos de bărbatul meu, căci este foarte aspru şi fără de omenie". Zis-a ei Sfînta: "Îndrăzneşte, că vei avea pe Hristos în inima ta, Care îţi va ajuta ca să nu se atingă nici o muncă de sufletul tău. Căci numai puţin va boli trupul tău, cîtăva vreme şi apoi se va odihni acolo veşnic".

Acestea zicînd Sfînta, a întrebat-o pe ea Porfirie, zicînd: "Ce dăruieşte Hristos celor care cred într-Însul? Pentru că voiesc şi eu să cred într-Însul şi să fiu ostaşul Lui". Zis-a lui Sfînta Muceniţă: "Dar n-ai citit sau n-ai auzit Scriptura creştinească?" Iar Porfirie a răspuns: "Eu din copilăria mea tot cu războiul m-am îndeletnicit şi de alte lucruri n-am avut purtare de grijă". Zis-a lui Sfînta: "Nu poate limba să mărturisească bunătăţile pe care le-a gătit Preabunul şi Iubitorul de oameni Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El şi păzesc poruncile Lui".

Atunci Porfirie s-a umplut de bucurie negrăită şi a crezut în Hristos, împreună cu cei două sute de ostaşi şi cu împărăteasa. Şi sărutînd toţi cu bună cucernicie pe muceniţă, s-au dus. Iar milostivul şi iubitorul de oameni Hristos, n-a lăsat pe sfînta Sa mireasă nebăgată în seamă atîtea zile ci, ca un părinte iubitor de fii, avea purtare de grijă de dînsa şi-i trimitea în toate zilele hrană, printr-o porumbiţă. Apoi, chiar Hristos a venit de a cercetat-o cu mare slavă şi cu multe cete cereşti. Şi mai mult a întărit bărbăţia ei şi a umplut-o de îndrăzneală, zicînd: "Nu te teme, iubita Mea mireasă, pentru că Eu sînt cu tine şi prin răbdarea ta pe mulţi vei întoarce către Mine, şi de multe cununi te vei învrednici". Cu astfel de cuvinte mîngîind-o pe ea Domnul, S-a dus.

A doua zi, şezînd împăratul la judecată, a poruncit să o aducă pe muceniţă, care a intrat în curţile împărăteşti cu lumina cea strălucitoare şi cu atîtea daruri duhovniceşti, încît cei ce stăteau înainte se minunau de strălucirea frumuseţii ei. Şi s-a minunat împăratul foarte tare, văzînd că n-a slăbit cu trupul, nici nu s-a schimbat frumuseţea feţii sale în atîtea zile, socotind că i-a dat cineva hrană în temniţă şi de aceea voia să pedepsească pe străjeri. Dar Sfînta Ecaterina, ca să nu fie alţii munciţi fără vină pentru dînsa, a mărturisit adevărul, zicînd: "Să ştii, împărate, că mie nu mi-a dat hrană vreo mînă omenească, ci Stăpînul meu Hristos, Care îngrijeşte de robii Săi. Acela m-a hrănit pe mine".

Deci, mirîndu-se împăratul de o frumuseţe ca aceea, a vrut să o ispitească pe dînsa iarăşi cu îmbunări şi cu vicleşug, zicîndu-i acestea: "Ţie ţi se cade să împărăţeşti, fiica mea, căci eşti doamnă în chipul soarelui, care şi pe Artemida o covîrşeşti cu frumuseţea. Vino dar de jertfeşte zeilor, ca să împărăţeşti cu noi şi să ai viaţă plină de bucurie. Rogu-te, nu voiesc a-ţi pierde cu muncile o aşa podoabă şi frumuseţe". Sfînta a zis: "Eu sînt pămînt şi cenuşă şi toată frumuseţea ca o floare se veştejeşte şi ca visul piere prin boală sau de bătrîneţe; iar după moarte cu totul putrezeşte. Deci nu te îngriji de buna cuviinţă şi de frumuseţea mea".

Acestea vorbindu-le Sfînta Ecaterina cu împăratul, un eparh cu numele Hursaden, aspru cu obiceiul, tiran şi chinuitor nemilostiv, vrînd să arate către împăratul dragoste şi bună voire, a zis: "Eu, împărate, am aflat o muncă prin care vei birui pe această fecioară. Porunceşte să se facă patru roţi de lemn într-o osie şi să bată împrejur suliţe ascuţite şi alte fiare ascuţite; două roţi să se întoarcă în stînga şi două în dreapta, iar în mijlocul lor să fie fecioara legată. Şi aşa, întorcîndu-se roţile, să-i zdrobească trupul ei. Însă mai întîi să se întoarcă roţile singure înaintea fecioarei, pentru ca, văzîndu-le, să se teamă de munca cea cumplită şi să se plece la voia ta; iar de nu, apoi să primească amară moarte".

Plăcînd împăratului sfatul eparhului, a poruncit să facă acel fel de roţi. Şi fiind adusă sfînta la acea cumplită muncă, a întors roţile cu multă nevoie înaintea ochilor ei, ca să o înfricoşeze. Apoi a zis tiranul către dînsa: "Oare vezi ce muncă ţi s-a pregătit, în care vei lua moarte amară, de nu te vei închina zeilor?" Iar ea a răspuns: "De multe ori ţi-am spus gîndul meu; de aceea nu mai pierde vremea, ci fă ceea ce voieşti".

Văzînd el că nu poate să o înfricoşeze cu nimic şi să o întoarcă de la Hristos, a poruncit să o lege între roţi şi să le întoarcă repede, pentru ca, cu acele fiare ascuţite, să fie zdrobită în bucăţi şi să moară cu cumplită moarte. Deci începîndu-se acea muncă, îndată s-a pogorît îngerul Domnului din cer şi a dezlegat pe Sfînta din legături, iar roţile le-a sfărîmat în bucăţi, iar acelea, sărind din locul lor, pe mulţi păgîni rănindu-i, i-au omorît. Iar poporul ce era de faţă, văzînd acea minune preamărită, striga: "Mare este Dumnezeul creştinilor!" Dar împăratul se întunecase de mînie şi iarăşi se gîndea ca să afle asupra muceniţei vreo muncă mai nouă.

Împărăteasa, auzind acea minune, a ieşit din camera ei şi a început a mustra pe împăratul, zicînd: "Cu adevărat eşti nebun şi fără de minte, dacă îndrăzneşti a te lupta cu Dumnezeul Cel viu, şi a munci pe roaba Lui cu nedreptate!" Acestea fără nădejde, auzindu-le împăratul, s-a sălbăticit de mînie şi s-a făcut fără de omenie, mai mult decît toate fiarele. Şi, lăsînd pe Sfînta Ecaterina, şi-a întors mînia asupra soţiei sale, uitîndu-şi dragostea cea firească faţă de dînsa.

Deci a poruncit ca să aducă o ladă mare şi să o umple cu plumb, ca să fie nemişcată. Acolo a pus sînii femeii sale, între capac şi ladă şi a bătut cuie prin capac şi prin ladă, străpungîndu-i, încît i s-a pricinuit o durere nespusă şi i s-au rupt cu mare nevoie. Iar fericita Augusta, răbdînd acea durere negrăită, se bucura, pătimind pentru adevăratul Dumnezeu, către Care se şi ruga ca să-i trimită ajutor din înălţime.

Deci, rupîndu-se sînii ei, curgea sîngele ca un izvor şi toţi care erau de faţă s-au umplut de jale şi-i durea inima pentru aceea care pătimea munca cea mai amară şi mai nesuferită. Iar tiranul cel nemilostiv n-a miluit pe soţia sa, ci a poruncit să-i taie capul cu sabia. Dar ea primind cu bucurie osînda aceasta a zis către Sfînta Ecaterina: "Roaba adevăratului Dumnezeu, fă rugăciune pentru mine!" Iar aceea a zis: "Mergi cu pace, ca să împărăţeşti cu Hristos în veci!" Şi astfel a fost tăiată fericita împărăteasă afară din cetate în ziua de douăzeci şi trei a lunii noiembrie. Iar voievodul Porfirie, luînd noaptea trupul ei, l-a îngropat cu cinste. Iar a doua zi a stat înaintea împăratului, împreună cu ostaşii cei ce crezuseră în Hristos, şi a zis: "Şi noi sîntem ostaşi ai marelui Dumnezeu".

Aceasta nerăbdînd împăratul să audă, a oftat din adîncul inimii, zicînd: "Vai, am pierit, că m-am păgubit de minunatul Porfirie!" Apoi, întorcîndu-se către ceilalţi ostaşi, a zis: "Şi voi, ostaşii mei preaiubiţi, v-aţi înşelat şi v-aţi îndepărtat de zeii părinteşti? Dar cu ce v-au greşit vouă zeii de i-aţi părăsit pe dînşii?" Iar ei nu i-au răspuns lui cuvînt, ci numai Porfirie a zis: "Pentru ce laşi capul şi întrebi picioarele? Vorbeşte cu mine". Iar el a zis: "Cap rău, tu eşti pricina pierzării lor". Şi neputînd mai mult a grăi de mînie, a poruncit să le taie capetele tuturor; şi aşa s-au sfîrşit. Deci, s-a împlinit proorocia Sfintei Ecaterina, care a zis împăratului: "Că mulţi din palatele tale vor crede în Hristos Dumnezeu".

După acestea, aducînd muncitorul pe Ecaterina la divan, a zis către dînsa: "Multă supărare şi pagubă mi-ai făcut! Tu ai înşelat pe femeia mea şi pe viteazul meu voievod l-ai pierdut, el care era puterea oştilor mele şi alte multe răutăţi mi s-au întîmplat mie prin tine şi se cădea îndată fără de milă să te omor; dar te iert pentru că îmi este milă a te pierde pe tine, o fecioară atît de frumoasă şi înţeleaptă. Deci, fă-mi voia, iubita mea! Jertfeşte zeilor ca să te fac împărăteasă şi niciodată nu te voi mai supăra, nici voi face vreun lucru fără de sfatul tău. Şi vei vieţui împreună cu mine într-atîta veselie şi fericire, în care nici una din împărătese n-a fost vreodată".

Acestea şi multe altele grăia vicleanul, căutînd să înşele pe mireasa lui Hristos cea aleasă. Dar n-a putut cu cuvintele sale cele înşelătoare să o despartă de Hristos, cu Care ea se legase tare, cu legătura dragostei celei adevărate. Apoi, văzînd că nici cu momeli, nici cu făgăduinţe, nici cu îngroziri, nici cu munci nu poate să o înduplece pe cea mai tare decît diamantul, a dat asupra ei hotărîrea să-i fie tăiat capul afară din cetate.

Deci, luînd-o ostaşii, au dus-o la locul de chin. Şi mergea în urma ei popor mult, bărbaţi şi femei, plîngînd pentru dînsa, căci avea a se pierde, precum ziceau ei, o tînără preafrumoasă şi prea înţeleaptă. Iar cele mai alese dintre femei şi de neam bun ziceau către dînsa, tînguindu-se: "O, preafrumoasă şi prealuminată fecioară, pentru ce eşti aşa de aspră cu inima şi cinsteşti mai mult moartea decît viaţa aceasta preadulce? Şi pentru ce-ţi pierzi în deşert şi fără de vreme floarea tinereţelor tale? Oare nu este mai bine să asculţi pe împăratul şi să te îndulceşti de atîtea bunătăţi în viaţa aceasta, decît să mori ticăloşeşte?"

Iar ea a răspuns: "Lăsaţi plînsul cel fără de folos şi mai vîrtos vă bucuraţi, că eu văd acum pe iubitul meu Mire, Iisus Hristos, Făcătorul şi Mîntuitorul meu, Care este frumuseţea mucenicilor, cununa şi slava mea. Şi mă cheamă către frumuseţea raiului cea negrăită, ca să împărăţesc împreună cu Dînsul şi să mă veselesc în veacul cel fără de sfîrşit. Deci nu plîngeţi pentru mine, ci plîngeţi pentru voi, căci pentru necredinţa voastră aveţi să mergeţi în focul cel fără de sfîrşit, ca să vă munciţi în veci".

Apoi, ajungînd la locul de tăiere, a făcut rugăciunea aceasta: "Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, mulţumescu-Ţi că ai pus pe piatra răbdării picioarele mele şi ai îndreptat paşii mei. Tinde-Ţi acum prea cinstitele Tale palme pe care le-ai întins pe Cruce şi primeşte sufletul meu, pe care l-am adus Ţie ca jertfă, pentru dragostea Ta. Adu-Ţi aminte, Doamne, căci trup şi sînge sînt, şi nu lăsa greşelile mele cele făcute din neştiinţă, ca să fie arătate de cumpliţii ispititori la înfricoşata Ta judecată, ci spală-le cu sîngele pe care-l vărs pentru Tine şi rînduieşte ca trupul acesta, care, rănindu-se, se taie cu sabia, să fie nevăzut de vrăjmaşii tăi cei ce mă prigonesc.

Caută dintru înălţimea Ta, Doamne, şi asupra poporului acestuia ce stă înainte şi-l povăţuieşte la lumina cunoştinţei Tale. Şi acelora care vor chema prin mine numele Tău Cel preasfînt, dă-le toate cererile cele spre folos, pentru ca de toţi să se laude măririle Tale în veci".

Astfel rugîndu-se, a zis chinuitorului: "Săvîrşeşte-ţi porunca!" Iar el, întinzînd sabia, i-a tăiat cinstitul ei cap; şi a curs din rană lapte în loc de sînge. Iar cinstitele ei moaşte le-au luat în acel ceas sfinţii îngeri, precum s-a văzut de credincioşii cei vrednici şi le-au dus cu cinste în Muntele Sinai, în slava lui Hristos Dumnezeu, Care, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt, într-o dumnezeire împărăţeşte în veci. Amin!

sursa aici

Ai probleme in viata?

2011-11-24T13:11:00.007+02:00

Daca aveti probleme in viata (oare cine nu are?!), gasiti timp si cititi o carte. E vreme de post, e vreme de invatatura, e vreme de curatire a sufletului. Sa nu irosim acest timp. Lectura placuta si pana nu terminati cartea, dragi prieteni, va rog sa nu mai deschideti blogul meu (initial am vrut sa va scriu sa nu mai deschideti nici frigiderul, dar sunt sigura ca veti fi captivati de carte si veti uita de mancare). Adresele de mai jos va conduc la capitolele ce se pot citi in intregime cu un click pe titlul fiecaruia.

http://www.ioanguradeaur.ro/category/problemele-vietii/

http://www.ioanguradeaur.ro/category/problemele-vietii/page/2/

http://www.ioanguradeaur.ro/category/problemele-vietii/page/3/

Daca nu intelegeti ceva din carte, mergeti la duhovnic si intreabati-l. Daca nu aveti un duhovnic, rugati-va Lui Dumnezeu (Rugaciune pentru cautarea unui duhovnic).

Sfantul Ioan Gura de Aur: Problemele vietii

Bucataresc cu bucurie

2011-11-23T11:38:00.000+02:00

La Carmen puteti vedea un alt obiect folositor in bucatarie

De folos

2011-11-22T17:21:00.000+02:00

Sfântul Ioan Gură de Aur (din Proloagele lunii noiembrie)

Dacă ai deprindere la păcate,pune-ți asupra ta frica lui Dumnezeu și chinurile cele veșnice și vei birui cuadevărat. Că nu este nici o osteneală a lasă mânia față de cel ce te-a întristatpe tine. Ce osteneală sau durere este a se rugă lui Dumnezeu, Celui ce ne dă șia cere mulțime de bunătăți cu osârdie? Ce osteneală este a nu vorbi urât niciun om? Ce împiedicare este a lepăda invidia și vrajba? Ce osteneală este aiubi, adică pe aproapele tău? Ce greutate este a nu grăi cuvinte de rușine, anu vorbi de rău și a nu defaimă pe săraci? Iar dacă postești, arată numai cufapta. Dacă vezi un sărac, miluiește-l. De ai vrăjmaș, smerește-te. De vezi peaproapele sporind în bine, nu-l invidia. De vei vedea femeie frumoasă la chip,întoarce-ți ochii de la dânsa, că nu numai gura să flămânzească, ci și ochiulși auzul și picioarele și mâinile și toate mădularele trupului tău; și acesteafăcând, te vei mântui, întru Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia se cade slava,acum și pururea și în vecii vecilor! Amin.

Luminătorul trupului este ochiul

2011-11-22T09:53:00.000+02:00

Luca 11, 34-41: Luminătorul trupului este ochiul tău. Când ochiul tău este curat, atunci tot trupul tău e luminat; dar când ochiul tău e rău, atunci şi trupul tău e întunecat. Ia seama deci ca lumina din tine să nu fie întuneric. Aşadar, dacă tot trupul tău e luminat, neavând nici o parte întunecată, luminat va fi în întregime, ca şi când te luminează făclia cu strălucirea ei. Şi pe când Iisus vorbea, un fariseu Îl ruga să prânzească la el; şi, intrând, a şezut la masă. Iar fariseul s-a mirat văzând că El nu S-a spălat înainte de masă. Şi Domnul a zis către el: Acum, voi fariseilor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lăuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie. Nebunilor! Oare, cel ce a făcut partea din afară n-a făcut şi partea dinăuntru? Daţi mai întâi milostenie cele ce sunt înlăuntrul vostru şi, iată, toate vă vor fi curate.

Cuvinte calde

2011-11-21T21:52:00.000+02:00

Parintele Constantin Galeriu 21 noiembrie 1918 - 10 august 2003

Zambetul de luni

2011-11-21T16:00:00.005+02:00

Ideea ii apartine lui Sergiu iar zambetul este daruit de Alexandra, mica prietena a Sarei. Este un zambet mai vechi pentru ca acum... dar mai bine o las pe Sara sa ne povesteasca despre mica ei prietena: http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/11/de-ce-nu-am-mai-scris.html

Intrarea in Biserica a Maicii Domnului

2011-11-21T13:51:00.000+02:00

Astazi inainte insemnarea bunavointei lui Dumnezeu si propovaduirea mintuirii oamenilor, in Biserica lui Dumnezeu luminat Fecioara se arata si pe Hristos mai inainte Il vesteste. Acesteia si noi cu mare glas sa-i cintam: Bucura-te plinirea rinduielii Ziditorului.

Predica Parintelui Cleopa aici

Iulia Mirela Chivu

2011-11-19T19:40:00.000+02:00

Nu am cunoscut-o pe Iulia insa cred ca era un om bun iar acum este un suflet linistit. In data de 2 septembrie, in urma unui mesaj primit prin email, am postat pe blog un apel umanitar referitor la cazul ei. De cateva zile, acea pagina este foarte accesata, la fel cum se intampla si cu pagina de pe blogul Anastasiei, de unde am preluat acest comentariu, spre pomenirea Iuliei. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

Conf.univ.dr.
Iulia-Mirela CHIVU

Dăruire… Abnegaţie… Suflet minunat… Exemplu de fidelitate şi de profesionalism…
Un spirit dominat de sentimentul datoriei duse până la limitele sale extreme maxime şi de dragoste totală pentru ASE, în general, şi pentru facultatea de Management, în special.
Viaţa atât de scurtă a Iuliei a fost o continuă, o puternică, o acerbă şi o foarte zbuciumată luptă pentru mai bine, pentru mai frumos, pentru idealuri nobile pe care, poate, puţini dintre noi le vom atinge, vreodată…
Un suflet cald, apropiat de oameni, un coleg şi un prieten excepţional, un OM care avea, permanent, pentru fiecare dintre noi, o vorbă, un zâmbet şi un gând minunate, care ne confereau încredere, optimism şi speranţă în viitor… Un viitor pentru care Iulia a luptat cu convingere şi din răsputeri, având o ascensiune profesional-educaţională nu numai excepţională, ci şi plină de realizări superbe: absolventă a două facultăţi (Management şi Sociologie-Psihologie); autoare şi/sau coautoare a 15 cărţi de specialitate şi a aproape 60 de articole ştiinţifice publicate în prestigioase reviste naţionale şi internaţionale; director al mai multor proiecte de cercetare; promotor şi iniţiator al dezvoltării relaţiilor de colaborare internaţională a ASE (fiind inclusiv co-creator al programului Socrates/ Erasmus al ASE, încă din anul 1998 şi facilitând schimburile interuniversitare a peste o mie de studenţi)… Un OM pe care 15 generaţii de studenţi l-au iubit şi l-au stimat…
O trăire intensă a prezentului şi construirea cu meticulozitate a viitorului au făcut-o pe Iulia să uite că există şi posibilitatea ca boli necruţătoare să fie mai puternice decât ea... Şi, în acest context, deşi avea dorinţa ardentă de A FI, mereu, alături de şi împreună cu noi, Iulia a fost învinsă, stupid, după o lungă şi cumplit de grea luptă cu neantul...
Iulia este şi va fi mereu împreună cu noi, încurajându-ne cu privirea sa blândă, cu zâmbetul său, cu vorba sa caldă şi înţeleaptă şi determinându-ne să fim mai buni şi mai apropiaţi...
Fie ca Dumnezeu să te ocrotească, Scumpă Iulia, măcar acolo unde El a ţinut să Îi fii, mult prea repede, aproape, într-o realitate ireală şi total neconformă cu speranţele şi visurile tale!...
Să ne însoţeşti gândurile şi demersurile întotdeauna şi, mai presus de orice, să nu uiţi că te iubim, Iulia!...
Toţi colegii, colaboratorii şi foştii studenţi care te preţuiesc şi te iubesc, din inimă!...

dardindar: Va rog sa vizitati si blogul micutei ALEXANDRA http://www.alexandragroza.com

Sfantul Ioan Gura de Aur

Dumnezeiasca Liturghie a Sf. Ioan Gură de Aur Arhiepiscopul Constantinopolului

Au trecut doi ani

Va rog sa cititi o rugaminte personala

Tu esti Cel ce m-ai adus treptat de la "mine" la "noi"

Fiecare tic! tac! este un dar

Cinci drumuri

Fotografii

Iertarea şi uitarea sunt răzbunările omului nobil

Sfantul Ierarh Atanasie Cel Mare

Oglinda cerului

Intr-o zi cat intr-un an

Exercitiu

Duminica a XXIX-a după Rusalii (a celor zece leproşi)

Intre 2 si 14 ianuarie

Odovania Praznicului Botezului Domnului

Un cuvant din calendar

Trei intrebari

Botezul Domnului, sarbatoarea praznuita timp de 13 zile

Paris, 6 ianuarie

Ce ne spune Icoana Botezului DomnuluI

Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale, si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale...

Sfantul Antim Ivireanul despre Boboteaza

Te-au vazut apele, Dumnezeule, si s-au temut, Iordanul s-a intors inapoi.

Apa - molecula complexa de transmitere a sfinţeniei

Parintele Constantin Galeriu: Predica la Botezul Domnului

Botezul Domnului

Ajunul Botezului Domnului: zi de post şi de rugăciune

Toată firea se înduhovniceşte

Alexandra si Sara

Inaintepraznuirea Botezului Domnului

La mulţi ani, in Dragostea Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos!

Cine mai doreste o poveste?

Karina, multumesc! La multi ani!

Miercuri: Un colind si doua fotografii

Carti care te lumineaza

Zapezile de altadata

De unde vine Craciunul

Pruncii au nevoie de dragostea noastra, adaugata la Dragostea Lui

Parintele Constantin Galeriu: Predica la Duminica dinaintea Nasterii Domnului - Duminica Sfintilor Parinti dupa trup ai Mantuitorului

Apel umanitar: Alesia Maria Truica

Sa nu ne rusinam cu neamul nostru

Poveste de la munte

Povesti pentru copiii mari

Apel umanitar de urgenta: Ajutor pentru copiii de la Valea Plopului

Ultima saptamana la liceu...cu 26 de ani in urma

Ieri am scris despre cartea care m-a dus la liceu; amintirile au dat navala si am ajuns la albumul cu fotografii. Pentru ca este miercuri cu poze multe la Carmen, le-am ales pe acestea:

Doi prieteni: Grigore Băjenaru si Tudor Opris, doi dascali români ce ocupa un loc aparte in inimile fostilor elevi

2 zambete

Povesti pentru copiii mari: Povestea unui fulg de nea (Ori povestea unei flori, fata Mea…)

Poveste (reala) dintr-o zi de iarna (ce seamana mai mult a primavara)

Vesti de la Fabian

Seara de poezie

Mos Nicolae si nuielusele pentru parintii neascultatori

La tulpina marului

Nu faceti cadouri, va rog!!! Faceti daruri! (Up date de joi)

De ziua lor

Sa fim si noi flori cu bun miros

In varful la noua meri

La multi ani, România!

Bucuria simplitatii

Speranta pentru un an mai sanatos

Intalnire sub semnul binecuvantarii

Galeria toamnei

Lumina lina a serii Foto: Dana

Culori cu viata in ele Foto: Alexandru

Pastel Foto: Sergiu

Alei si frunze Foto Tonia, prietena cartilor

Pastel de toamna cu dumitrite Foto: darry.anna

Drumul frunzelor Foto: Carmen

Apus de soare Foto: Sergiu

Suflete

Andra Ioana Pirvan 29.08.2006 – 06.01.2010

O voce puternica

Toamna cu bucurie: Culori luminate

Toamna cu bucurie: Verde cu care ne vom reintalni si anul viitor in Cismigiu

Un parinte drag

"Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima"

Toamna cu bucurie: Lumina lina a serii